Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 176/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 176/
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta DGFP, împotriva sentinței nr.2679/20.11.2008 a Tribunalului Harghita pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pârâta-recurentă DGFP H prin consilier juridic, precum și reclamanta-intimată - SRL OSp rin av..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, conform art.17 al legii nr.146/1997, iar intimata a depus întâmpinare.
Reprezentanții părților prezente declară că nu au cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, după care acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului astfel cum este formulat în scris, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond, a se dispune respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca nefondată pentru motivele expuse detaliat în scris.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru considerentele expuse în întâmpinare care au fost susținute și oral, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.2679 din 20 noiembrie 2008 Tribunalului Harghitas -a respins excepția tardivității acțiunii introduse de "-" pentru anularea deciziilor de impunere din 27.09.2007 și 28.12.2008, emise de H, respectiv anularea Deciziei nr.6 din 10 martie 2008, iar pe fond s-a admis acțiunea, s-au anulat deciziile atacate, pârâta fiind obligată și la cheltuieli de judecată în sumă de 3455,30 lei.
Soluția de anulare s-a motivat cu aceea că Decizia nr.6/10.03.2008 nu este o decizie de soluționare, întrucât nu cuprinde calea de atac și instanța competentă. Se mai arată că excepția autorității lucrului judecat este greșită, iar pe fondul cauzei reclamanta și-a îndeplinit obligația conform mr-1 din 18.01.2006, scadența fiind la 25.01.2006, nejustificându-se nici majorările de întârziere și nici alte taxe suplimentare, culpa aparținând în exclusivitate organului fiscal, procedând cu încălcarea art.7 din Codul d e procedură fiscală.
Sentința a fost recurată pentru nelegalitate și netemeinicie de către H invocând în mod expres cazul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă în a cărui dezvoltare arată că s-au încălcat norme imperative din Legea nr.82/1991 a contabilității și Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1870/2004, potrivit cărora reclamanta avea obligația menționării numărului de evidență a plății pe ordinul de plată către Trezorerie precum și datele de contact efective ale societății, care avea contabilitatea organizată în B și nu în O S, decontul TVA care putea ajuta la identificarea plății fiind depus și înregistrat la organul fiscal la data de 01.03.2006, în timp ce operațiunea rămasă în curs de clarificare a avut loc la 18.01.2006.
Se mai arată că, potrivit Regulamentului nr.2/2005 al, în cazul plăților efectuate în relația cu Trezoreria Statului, ordinul de plată trebuia să conțină numărul de evidență a plății alocat de (art.3 alin.2) și că pârâta a procedat corect atunci când a considerat operațiunea în curs de clarificare.
Recursul este fondat.
Potrivit acțiunii introductive din 18 martie 2008, obiectul acesteia viza anularea deciziilor de impunere nr.-/27.09.2007 și nr.-/28.12.2007, emise de O S, redactorul acțiunii scăpând din vedere că, potrivit art.218 alin.2 Cod procedură fiscală, raportat la art.8 din Legea nr.554/2004, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ doar decizia pronunțată în soluționarea contestației și nicidecum actul administrativ fiscal cu privire la care este obligatorie parcurgerea procedurii administrative. Nu numai că în forma introductivă de instanță acțiunea era inadmisibilă, dar motivarea pretinsei acțiuni nu este decât copia contestației înregistrată la pârâtă la 11.02.2008 (filele 9-14) și respinsă de pârâtă prin Decizia nr.6/10.03.2008.
Cu privire la această decizie cunoscută de reclamantă la data introducerii acțiunii (18.03.2008) și la care se face referire în acțiune (fila 3) reclamanta nu formulează nici critică, cu toate că, potrivit textelor amintite, doar Decizia nr.6/10.03.2008 putea forma obiectul criticii în contencios administrativ.
S-a ajuns ca în timpul procesului, după ce pârâta a ridicat o serie de excepții de inadmisibilitate, instanța să-i pună în vedere reprezentantului reclamantei (încheierea de ședință din 15.05.2008, fila 58) să-și precizeze acțiunea pentru termenul din 29.05.2008 și cu privire la Decizia nr.6/10.03.2008.
La termenul din 29.05.2008 nu s-a prezentat decât pârâta, cu toate că termenul fusese acordat la cererea reclamantei pentru întregirea cererii de chemare în judecată. Lipsa reclamantei sau a reprezentantului ca și a precizării dispuse nu s-a motivat cu nimic, iar instanța a acordat cuvântul părții prezente pe excepțiile ridicate, amânând pronunțarea la data de 5 iunie 2008.
La data de 3 iunie 2008 (în termenul de pronunțare) se înregistrează o notă de concluzii depusă de reclamantă (filele 60-62), care copiază întregul răspuns la întâmpinare de la fila 55, iar în final critică Decizia nr.6/10.03.2008 pentru greșita reținere a autorității de lucru judecat.
Nu se știe dacă instanța de la termenul din 5 iunie 2008 avut în vedere concluziile depuse la registratura tribunalului la data de 3 iunie 2008, întrucât la 5 iunie 2008 nu s-a mai întocmit încheierea de ședință, neștiindu-se dacă instanța a fost compusă potrivit legii, dacă părțile au fost sau nu prezente și nici dacă s-au depus acte noi în termenul de pronunțare pe care instanța să le fi avut în vedere.
Este de observat că la termenul din 5 iunie 2008 instanța s-a pronunțat asupra excepției tardivității acțiunii, care nu a fost pusă în discuție, întrucât pârâta invocase prescripția, raportat la actul nr. 3662/2006 și nicidecum la data comunicării Deciziei nr.6/2008, instanța omițând a se pronunța asupra excepției autorității de lucru judecat.
Neîntocmirea practicalei încheierii de ședință din 5 iunie 2008 (fila 63 verso), când s-a respins excepția tardivității cu repunerea cauzei pe rol pentru soluționarea fondului, atrage nulitatea întregii proceduri, încălcându-se dispozițiile imperative ale art.147 Cod procedură civilă și cele ale art.84, 104 din Regulamentul de ordine interioară, care obligă la întocmirea încheierii de ședință, inclusiv a practicalei, care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu compunerea instanței, părțile prezente, concluziile puse, legalitatea procedurii din ziua pronunțării și cererile asupra cărora urmează a se delibera și pronunța în ședință publică. Incheierea de ședință prin care se soluționează excepții conform art.137 Cod procedură civilă și care nu vor putea fi unite cu fondul cauzei nu este o simplă încheiere de amânare a pronunțării, ci o adevărată hotărâre premergătoare (interlocutorie) prin care instanța (rezolvând excepțiile) pregătește soluționarea fondului și nu permite instanței să mai revină asupra a ceea ce a decis. Or, din moment ce partea introductivă (practicaua) n-a fost întocmită este imposibil de stabilit compunerea instanței, prezența sau lipsa părților, procedura de citare, actele avute în vedere și aspectele reținute în pronunțare, aceasta echivalând cu lipsa încheierii, ce atrage nulitatea prevăzută de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Precizarea acțiunii introductive s-a depus pentru termenul din 26.06.2008 (filele 67-71) invocându-se neintroducerea în procedura de soluționare a contestației a Trezoreriei operative a municipiului O precum și lipsa triplei identități (obiect, cauză și părți) ce ar atrage autoritatea de lucru judecat.
Dezbaterile în fond din 13 noiembrie 2008 și pronunțarea sentinței recurate au ignorat în totalitate nulitatea încheierii de ședință din 5 iunie 2008, instanța reținând că pârâta s-ar fi situat pe o poziție contradictorie când a invocat prescripția dreptului la acțiune și autoritatea lucrului judecat, deoarece adresa nr.8283/19.04.2006 nu este decizie atacabilă, întrucât nu cuprinde calea de atac, termenul în care poate fi exercitată și instanța competentă.
Având în vedere că încheierea din 5 iunie 2008 este afectată de nulitate și că instanța nu s-a preocupat de soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune în raport de data invocată de pârâtă ( aprilie 2006), ci de data comunicării Deciziei nr.6/2008, se conchide că excepția nu a fost judecată din moment ce prin adresa din 4 aprilie 2006 reclamanta solicita pârâtei să o scutească de plata sumei de 61.837 RON (dobânzi aferente sumei de 1.671.131 RON, TVA achitată cu întârziere) și să emită o decizie în baza art.85 lit.c din Codul d e procedură fiscală pentru anularea dobânzii greșit calculate. (A se vedea și adresa din 20.12.2007, fila 32 și referatele O S de la filele 33 și 34 dosar)
Față de dispozițiile art.137 Cod procedură civilă văzând că excepția prescripției de 6 luni prevăzută de art.11 alin.1 și 5 din Legea nr.554/2004 nu a fost soluționată nici prin încheierile interlocutorii și nici prin sentință, omisiunea echivalând cu necercetarea fondului în raport de refuzul comunicat de pârâtă prin actul nr.8283 din 19 aprilie 2006, realizându-se motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.5 din același cod, curtea va admite recursul așa cum a fost formulat, urmând a casa sentința și a trimite cauza în rejudecare.
Cu ocazia rejudecării trebuie avut în vedere că, în funcție de soluția pe excepțiile ridicate de pârâtă, instanța nu poate trece la analiza fondului cât timp organul competent prevăzut de art.209 Cod procedură fiscală nu a pronunțat o decizie de soluționare pe fondul contestației, care să finalizeze căile administrative de atac (art.210 și 211 Cod procedură fiscală). Or, în cauză, Decizia nr.6/10.03.2008 nu a fost una de fond, ci una luată în baza art.213 alin.5 Cod procedură fiscală prin admiterea excepției autorității lucrului judecat, instanța neputându-se substitui organului investit de lege în finalizarea căii administrative de atac pe fondul contestației.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr.2679 din 20 noiembrie 2008 Tribunalului Harghita, pe care o casează integral și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:
3 ex.
19.03.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
