Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1799/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 1799
Ședința publică din data de 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Miță Florentina Preda
: - -
Grefier:
&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea recursului formulat de reclamata- C SRLcu sediul în P,-,. 31 S,. 11, județul P, împotriva sentinței nr. 331 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtăP- Serviciul pentru Soluționarea Contestațiilor, cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a delibera și pentru a studia actele și lucrările dosarului, potrivit dispozițiilor art. 260 al. 1 Cod proc. civ. a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 17 decembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - - C - SRL a solicitat în contradictoriu cu DGFP P, anularea deciziei nr. 28/16.04.2008 pronunțată de ANAF - DGFP P - Serviciul Soluționare Contestații și anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 3808/16.06.2006.
A arătat reclamanta că prin decizia contestată s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva obligației de plată a sumei de 18.702 lei, reprezentând 7088 lei diferența impozit pe profit, 709 lei - majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 9937 lei - TVA si 968 lei - majorări și penalități de întârziere, stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr. 3808/15.06.2006 încheiat de reprezentanții P, după verificarea impozitului pe profit pe perioada 1.01.2005 - 31.01.2006 și a TVA pe perioada 1.07.2002 - 31.03.2006, deoarece reclamanta ar fi înregistrat în evidența contabilă 12 facturi fiscale și 12 chitanțe în valoare totală de 52.716 lei din care TVA 8417 lei ce nu reprezintă documente justificative conform dispozițiilor legale.
Reclamanta a contestat sumele reținute în decizia de impunere nr. 3808/16.06.2006, soluționarea contestației fiind suspendată până la definitivarea cercetărilor de către organele de cercetare penală pentru suma de 18.702 lei, dar ca urmare a rezoluției nr. 2532/P/2006 din 6.09.2007 prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia confirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de fostul administrator al reclamantei, cauza a fost repusă pe rol și s-a pronunțat decizia nr. 28/16.04.2008, contestația petiționarei fiind respinsă ca neîntemeiată, de organele fiscale.
A arătat reclamanta că motivarea acestei decizii, cum că cele 12 facturi și 12 chitanțe înregistrate in evidenta societății nu reprezintă documente justificative, conform legii, vine în contradicție cu soluția pronunțată de organele de urmărire penală, cu situația de fapt reținută în raportul de inspecție fiscală și cu textele de lege invocate, întrucât aceste înscrisuri cuprindeau toate informațiile stabilite în mod obligatoriu de art. 155 alin. 5 din codul fiscal.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă, prin sentința nr. 331 din 26.05.2009 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta - - C - SRL în contradictoriu cu DGFP P - Serviciul Soluționare Contestații.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 3808/16.06.2006 pentru suma de 18.702 lei reprezentând 7.088 lei diferența impozit pe profit, 709 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 9937 lei TVA pentru care la control nu s- acordat drept de deducere si 968 lei majorări si penalități de întârziere aferente TVA ( 896 lei + 72 lei ), stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr. 3808/15.06.2006 a avut ca obiect verificarea impozitului pe profit pentru perioada 1.01.2005-31.03.2006, iar verificarea TVA a cuprins 1.07.2002-31.03.2006.
Organul de control fiscal a reținut că pentru perioada 1.10.2005 -31.12.2005 au fost identificate 12 facturi fiscale in valoare de 52.726 lei din care TVA 8417 lei si 12 chitanțe in valoare de 52.716 lei, documente care la rubrica, Furnizor, aveau înscrise date nereale, codurile unice de identificare înscrise pe facturile emise de aceste societăți nefigurând în baza de date a Ministerului Finanțelor.
A constatat prima instanță că în mod corect organele fiscale de control au apreciat că realitatea operațiunilor economice consemnate în facturile fiscale nu poate fi probată, în condițiile în care administratorul societății nu avea cunoștință de locațiile unde s-au efectuat prestările de servicii înscrise în facturi, fapt ce rezultă din nota explicativă dată de acesta în 8.03.2006.
De asemenea, în ceea ce privește cele două facturi fiscale în sumă de 9520 lei emise de - SRL B, organele de control au reținut că acestea nu îndeplinesc condițiile de document justificative, în condițiile în care societatea are date de identificare diferite de cele înscrise in cele două facturi ( CUI - și număr Registrul Comerțului J- ), lipsind, totodată, elementele de securitate din structura hârtiei, contrar nr. 989/2002.
Chiar dacă prin Rezoluția nr. 2532/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieștis -a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru lipsa laturii subiective a făptuitoarei ( administrator ), tribunalul a constatat că prin aceeași rezoluție se retine că facturile fiscale au fost emise de cele 4 societăți, care nu figurează înregistrate în evidențele ONRC, concluzionându-se că lipsa laturii subiective a făptuitoarei - persoana fizică nu implică si înlăturarea răspunderii materiale, fiscală a societății reclamante.
A apreciat tribunalul că facturile fiscale nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 155 alin. 8 lit. din Legea 571/2003 ( informațiile pe care trebuie să le cuprindă factura fiscala ) astfel încât reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere a TVA în sumă de 9937 lei, furnizorii neputând fi calificați drept persoane impozabile înregistrate ca plătitori de TVA ( decizia nr. V din 15.01.2007 a ICCJ ).
Tribunalul a mai constatat că prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauza, însuși expertul contabil a menționat că documentele din anexa 1 poz.1 si 2 aferente trimestrului IV 2004, nu sunt documente justificative, lipsind elementele de securitate specială din structura hârtiei pentru facturile fiscale și chitanțele prezentate așa cum prevede 989/2002.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Prahovaa formulat recurs reclamanta - - C - SRL.
Reclamanta a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie invocând prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă.
S-a învederat că prima instanță a aplicat greșit legea la soluționarea cauzei, înlăturând concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert din care rezulta, pe baza analizei originalului înscrisurilor ce au făcut obiectul controlului fiscal, că documentele înregistrate în evidența contabilă a recurentei în trimestrul IV 2005 sunt, documente justificative " deoarece conțin toate informațiile prevăzute de art. 155 alin. 1 Cod Fiscal, art. 1 alin. 1 nr. 989/2002, art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 82/1991 rep. și art. 1 alin. 1 și 2, coroborat cu art. 6 din nr.HG 831/1997, având marcate inscripția imprimeria națională și fiind înregistrate în contabilitatea recurentei, evidențiate în jurnalul pentru cumpărări și registrul de casă.
În privința celor două facturi din luna decembrie 2004 experta a concluzionat că acestea nu sunt documente justificative întrucât nu prezintă elementele de securitate speciale din structura hârtiei, dar nu s-a putut verifica originalul facturilor, care au fost predate organelor de cercetare penală, așa cum rezultă din dosarul nr- al Tribunalului Prahova, la care s-a atașat dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
A susținut recurenta că instanța de fond nu a analizat concluziile expertizei contabile, a preluat susținerile intimatei, pronunțând o sentință netemeinică și nelegală.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Criticile recurentei privind ignorarea, de către instanța de fond concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, care ar fi condus la pronunțarea altei soluții, sunt nefondate.
Experta a apreciat că cele 12 facturi fiscale în valoare de 52.716 lei, din care 8.417 lei reprezentând TVA și cele 12 chitanțe de aceeași valoare de 51.716 lei îndeplineau condițiile pentru a fi considerate, documente justificative " potrivit prevederilor art. 155, alin. 8 din Legea nr. 571/2003, iar formularele facturilor fiscale și chitanțele respectau cerințele prevăzute de nr.HG 831/1997, art. 1 alin. 1, fiind evidențiate în contabilitatea recurentei reclamante respectiv în jurnalul pentru cumpărări facturile și în registrul de casă, chitanțele, astfel că petiționara era îndreptățită la deducerea TVA-ului, cu excepția documentelor înregistrate în evidența contabilă în decembrie 2004, care nu respectau prevederile nr. 989/2002.
Experta a analizat condițiile de formă prevăzute de lege ale documentelor contabile prezentate de recurenta reclamantă pentru deductibilitatea sumelor, însă organele de control ale intimatei au reținut în raportul de inspecție fiscală încheiat la 16.06.2006 că petiționara nu beneficia de dreptul de deducere a pentru suma de 9.937 lei înscrisă în cele 14 facturi fiscale emise în anul 2004 ( 2 facturi) și anul 2005 (12 facturi) în valoare totală de 62.236 lei deoarece nu era îndeplinită condiția ca furnizorii să fie persoane impozabile, înregistrate ca plătitori de TVA conform art. 145, alin. 8, lit.a din Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal.
Astfel, în urma verificărilor încrucișate efectuate de către organele fiscale s-a stabilit că cei 5 furnizori de servicii ai -, SRL P nu sunt reali, nefiind înregistrați în baza de date a ORC B, parte din aceștia neexistând cu denumirea și datele de identificare înscrise pe facturile emise, acestea aparținând altor societăți comerciale - - SRL și - SRL, iar alți furnizori deși figurează înregistrați cu numele înscris în factură au alte date de identificare, în această situație aflându-se -, Internațional " SRL, -, " SRL și -, " SRL.
Tribunalul Prahova în mod corect a interpretat și aplicat prevederile Legii nr. 571/2003, care vizează acordarea dreptului de deducere pentru beneficiar, numai dacă facturile fiscale sunt întocmite, de către o persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de TVA ", ori necunoscându-se adevărații furnizori, societățile care figurează în această calitate în facturile fiscale neavând numele, adresa și codul d e înregistrare fiscală corect indicate, nefiind înregistrate legal la. nu se poate stabili dacă acestea sunt persoane impozabile, plătitoare de TVA, pe cale de consecință nici petiționara neputând beneficia de dreptul de deducere a TVA-ului.
Chiar dacă prin rezoluția nr. 2532/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieștis -a confirmat soluția neînceperii urmăririi penale împotriva administratorului societății recurentei, pentru lipsa laturii subiective, prin această rezoluție s-a constatat că facturile fiscale au fost emise de 4 societăți care nu figurează înregistrate în evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Fiind vorba de furnizori fictivi, în mod judicios s-a concluzionat că facturile fiscale în litigiu nu îndeplinesc condițiile prevăzută de art. 155 alin. 8 lit. c din Legea nr. 571/2003 (informațiile pe care trebuie să le cuprindă factura fiscală), furnizorii neputând fi calificați drept persoane impozabile înregistrate ca plătitori de TVA, recurenta reclamantă nebeneficiind de dreptul de deducere a TVA, în acest sens pronunțându-se și ICCJ prin decizia nr. V din 15.01.2007.
In concluzie, chiar raportul de expertiză contabilă invocat de recurentă atestă că documentele aferente trimestrului IV 2004, nu sunt documente justificative, lipsind elementele de securitate speciale din structura hârtiei, nerespectându-se cerințele nr. 989/2002, iar restul facturilor sunt emise de furnizori neînregistrați ca agenți economici în baza de date a, care, neputând fi considerate persoane impozabile nu îndreptățesc recurenta să beneficieze de dreptul de deducere din restul facturilor ce au format obiectul controlului fiscal conform raportului de inspecție fiscală din data de 15.06.2006.
Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prev. de art. 304 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamata- C SRLcu sediul în P,-,. 31 S,. 11, județul P, împotriva sentinței nr. 331 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtăP- Serviciul pentru Soluționarea Contestațiilor, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Valentin Miță Florentina Preda
GREFIER,
Red.
Tehnored. CMF
4 ex/21.12.2009
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Miță Florentina Preda
