Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1905/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1905
Ședința publică din data de 03 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Daniela Griga Floarea Tămaș
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, precum și recursul formulat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva Sentinței civile nr. 919/CA, din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat JR. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de prima înmatriculare.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 mai 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
În urma deliberării se reține că, prin sentința civilă nr.919 din 28 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr.1899/-, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa caracterului administrativ al actelor atacate, precum și cererea de suspendare a cauzei pentru declanșarea procedurii prejudiciale prin sesizarea Curții Europene de Justiție pentru interpretarea art. 90 din Tratatul Comunității Europene, invocate de pârâte.
S-a admis acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul jr. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B- și Administrația Finanțelor Publice a municipiului ca fiind întemeiată și în consecință s-a dispus anularea actului administrativ fiscal nr.9003/19.05.2008 emis de pârâta a județului B-
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Baf ost obligată să restituie reclamantului suma de 3240 lei și respectiv 2821 lei plătită nedatorat cu chitanța seria - 3 nr.-/19.06.2007, și respectiv seria - 3 nr. -/20 iunie 2007, cu dobânda legală până la restituirea efectivă.
Pârâtele au fost obligate, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată de 4,30 lei față de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că actul administrativ a cărui anulare se cere constituie act administrativ fiscal în sensul art. 41 din nr.OG 92/2003, fiind emise de un organ fiscal competent și făcând referire la obligații fiscale, fiind conforme cu definiția dată acestora și de art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 544/2004.
Referitor la cererea de suspendare a cauzei și trimiterea acesteia la Curtea de Justiție Europeană pentru a interpreta dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, tribunalul a constatat că nu se impune a se proceda în această manieră deoarece instanța prezentă trebuie să stabilească dacă dispozițiile art. 2141- 2143din Codul Fiscal sunt conforme cu legislația europeană în materie (art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene), judecătorul național urmând să se pronunțe în calitate de prim judecător european. Pe de altă parte, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 234 din Tratatul Comunității Europene pentru a se declanșa procedura de trimitere prejudicială prin sesizarea Curții de Justiție Europene, prezenta instanță neavând dubii cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene. În sfârșit, Cutea Europeană de Justiție s-a pronunțat cu privire la interpretarea textului în discuție statuând că procedeul urmat de alte state membre ale uniunii (Ungaria și Polonia) care au prevăzut taxe similare, este discriminatoriu și contrar art. 90 din Tratatul de Constituire al Uniunii.
Analizând cauza pe fond, tribunalul a constatat că reclamantul a dovedit că a achitat taxele speciale de înmatriculare pentru autovehicule, astfel cum rezultă din probatoriul scris administrat, taxă care a fost percepută potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare ale Codului fiscal.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Scopul acestei reglementări este de a se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și produsele de același fel autohtone. Instanța a constatat că în România este încălcat acest principiu prin aceea că pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, la înstrăinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nici o taxă de nouă înmatriculare.
În conformitate cu art. 148 al. 2 din Constituția României, reglementările comunitare au prioritate și sunt obligatorii pentru statele membre ale Uniunii, astfel că, constatându-se tratamentul discriminatoriu al produselor importat din uniunea Europeană și reînmatriculate în România, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, motiv pentru care acțiunea a fost admisă astfel cum s-a formulat.
În considerarea acestei soluții, tribunalul a constatat că prin taxa impusă s-a încălcat principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre în raport cu autoturismele autohtone.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să plătească folosul nerealizat constând în dobânda legală calculată conform art. 3 al. 3 din nr.OG 2/2000 de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective, în considerarea art. 1082 și 1084 Cod civil.
Cât privește cererea de respingere a acțiunii sau de admitere a acesteia în parte pentru diferența dintre taxa de înmatriculare și cea de poluare, după cum solicită pârâta DGFP B-N, tribunalul le-a respins ca neîntemeiate pentru următoarele motive: tribunalul a constatat că taxa prevăzute de art. 2141- 2143din Codul fiscal este o taxă ce s-a stabilit a fi nelegală, prin aceea că încalcă normele de justiție europene; pe de altă parte, taxa instituită de nr.OUG 50/2008, taxă de mediu este o altă taxă, diferită de taxa de primă înmatriculare, ce are alt caracter și care se achită în baza dispozițiilor din ordonanța menționată; În plus, dispozițiile din nr.OUG 50/2008 nu pot retroactiva, ele aplicându-se numai pentru viitor, adică pentru taxele plătite cu titlu de taxe de mediu, noua lege fiind inaplicabilă situațiilor juridice intervenite anterior intrării ei în vigoare. Principiul neretroactivității legii este esențial în materia stabilității drepturilor și este consacrat constituțional (art.15 al.2 din Legea fundamentală), precum și în art.1 din Codul civil. Caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare și faptul că aceasta a fost achitată impun admiterea acțiunii, nefiind de conceput ca o taxă nelegal stabilită să producă efecte, fie chiar și prin compensarea cu o taxă legală instituită ulterior.
Pe de altă parte, soluția de restituire a diferenței dintre cele două taxe prevăzută de art.11 din OUG 50/2008 este o rezolvare administrativă a problemei ivite, iar această rezolvare nu se impune ca modalitate de rezolvare a prezentei cauze, deoarece diferența care se restituie în baza textului menționat se face în baza legii și nu a hotărârii judecătorești. În aceeași ordine de idei, nu s-a dovedit în instanță că reclamantul ar fi refuzat plata taxei de mediu, pentru ca acest refuz să stea la baza unei eventual compensări a datoriilor. Mai mult, pârâtele nu au formulat acțiune reconvențională pentru a se constata că reclamantul datorează taxa în discuție, taxa de mediu nefiind stabilită în cuantumul ei în nici o modalitate, lipsind un calcul al acesteia, așa încât ea nu este vorba de o datorit certă și actuală. Taxa de mediu poate fi încasată oricând atât timp cât autoturismul este în stare de funcționare și circulă pe drumurile publice, astfel încât nu există nici un motiv pentru a se face compensarea între o datorie certă și actuală cu una incertă și neactuală. Taxa prev.de art.214/1 - 214/3 Cod fiscal a constitui o condiție prealabilă înmatriculării autovehiculelor, pe când taxa de mediu instituită prin OUG50/2008 nu poate avea acest caracter.
În termen legal, pârâtele DGFP B N și a mun. Baf ormulat recurs, criticând hotărârea primei instanțe atât sub aspectul legalității, cât și a temeiniciei.
Astfel, s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât adresa contestată de către intimat nu constituie un act administrativ fiscal în sensul dispozițiilor art. 41 Cod de procedură fiscală.
Cu privire la fondul cauzei, s-a subliniat că dispozițiile art.214/1 și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal nu contravin prevederilor art.90 din TCE. Mai mult, ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr.50/2008, prin care au fost abrogate dispozițiile art.214 - 214/3 din fiscal, acesta este îndreptățit să primească doar o parte din taxa specială achitată, respectiv diferența de taxă.
Nu este incident principiul tempus regit actum, întrucât situația juridică conflictuală nu s-a comunicat înainte de intrarea în vigoare a OUG 50/2008, iar în cuprinsul acesteia din urmă se regăsesc dispozițiile exprese privind restituirea taxei achitate de contribuabili înainte de intrarea în vigoare a acesteia, respectiv în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Recurentele au criticat hotărârea și sub aspectul modului de soluționare a petitului privind dobânda legală, susținând că aceasta trebuia acordată prin raportare la dispozițiile art. 1088 al.2 Cod civil, respectiv de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Intimatul s-a opus admiterii recursului pentru motivele arătate în întâmpinare(12).
Analizând recursul, prin prisma dispozițiilor legale în materie și raportat la documentația existentă la dosar, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin demersul lui juridic, reclamantul intimat dorește restituirea taxei de primă înmatriculare achitate pentru două autovehicule - marca Audi, tip A4, respectiv marca Ford Mondeo (7,28 - dosar fond) cerere care, de altfel, i-a fost admisă de către prima instanță.
Curtea apreciază că, în mod greșit prima instanță a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, în condițiile în care, din documentația existentă la fondul cauzei nu rezulta proveniența comunitară a celor două autovehicule, respectiv faptul că acestea au fost pentru prima dată înmatriculate într-un stat comunitar.
Mai mult, deși reclamantul intimat a făcut dovada achitării a două taxe de înmatriculare (22), prin raportare la documentația existentă la dosar nu se poate determina care dintre taxe a fost achitată pentru autovehiculul marca Audi și care pentru autovehiculul marca Ford.
Într-adevăr în recurs, reclamantul intimat a făcut dovada proveninței comunitare, respectiv dovada primei înmatriculări a autovehiculului marca Audi într-un stat comunitar - Germania, însă Curtea nu a putut să soluționeze cauza, în condițiile în care, probațiunea administrată nu a permis identificarea taxei de primă înmatriculare achitată pentru acest autovehicul.
Așadar, prima instanță nu a lămurit aspecte esențiale ale cauzei, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului, astfel că, în conformitate cu art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.
Potrivit dispozițiilor art. 315 Cod de procedură civilă, instanța va proceda la cercetarea fondului, urmând să lămurească care dintre cele două taxe de primă înmatriculare a fost achitată pentru autovehiculul marca Audi și care pentru autovehiculul marca Ford.
De asemenea va administra probațiunea necesară pentru a stabili dacă autovehiculul marca Ford Mondeo are o proveniență comunitară, respectiv dacă prima înmatriculare s-a făcut într-un stat comunitar.
La soluționarea cauzei, prima instanță va avea în vedere și motivele de recurs invocate de către recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.919 din 28.10.2008, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.DG/MR
2 ex.02.07.09
Jud.fon.:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Daniela Griga Floarea Tămaș
