Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 191/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 191/CA/2010
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H în nume propriu și ca reprezentant al ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE H, împotriva sentinței nr.1644/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru pârâta recurentă, precum și av. - pentru reclamanta intimată -" "SRL H, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea DGFP H s-a depus la dosar precizare în sensul că recursul este formulat în numele
Mandatara reclamantei intimate depune la dosar traducerea legalizată a talonului autoturismului în litigiu, precum și practică judiciară a Curții de Apel Constanța.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei susține recursul, solicitând în principal: admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Invocă ca excepție, neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamantă, conform art.7 din Legea nr.554/2004 și de asemenea disp.art.205 Cod pr.fiscală, criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul nepronunțării asupra excepțiilor.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de restituire a taxei de poluare. Fără cheltuieli de judecată.
Mandatara reclamantei solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, instanța de fond pronunțându-se pe excepțiile invocate de pârâtă și făcând în cauză aplicarea principiilor dreptului comunitar. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamanta - &Anita SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H și Administrația Finanțelor Publice H:
- obligarea acestora la restituirea sumei de 5217 lei taxă de poluare, precum și dobânda legală calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
Reclamantul a arătat că a cumpărat din Germania un autoturism Volskwagen, deja înmatriculat în acest stat. Înmatricularea în țară a fost condiționată de achitarea taxei pe poluare. Reclamanta susține că s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice H cu o cerere înregistrată sub nr. 951/09.02.2009, solicitând restituirea acestei sume, însă i s-a răspuns că taxa a fost achitată în conformitate cu prevederile OUG nr. 50/2008. Reclamantul susține că dispozițiile legale care au instituit această taxă contravin dispozițiilor art. 90, paragraf 1 din și art. 148 din Constituția României, fiind îndreptățită la restituirea ei.
Pârâta DGFP H în nume propriu și ca reprezentat al a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, deoarece reclamanta a achitata taxa pe poluare în baza deciziei de calcul nr. 439/05.11.2008 emisă de către H, care constituie titlu de creanță.
DGFP H în nume propriu și ca reprezentat al a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației fondului pentru Mediu solicitând ca în cazul în care se va admite cererea reclamantei să se dispună obligarea chematului în garanție să plătească suma a cărei restituire se dispune.
Prin întâmpinare Administrației Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, întrucât taxa de poluare a fost stabilită potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008 și HG nr. 868/2008, care nu contravin.
PrinSentința nr.1644//CA/2009pronunțată la data de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis în parte acțiunea și a obligat Administrația Finanțelor Publice H să restituie reclamantei suma de 5217 lei taxă de poluare, precum și dobânda legală calculată de la data plății și până la data restituirii efective. A respins în rest acțiunea precum și cererea de chemare în garanție. Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 793 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Reclamanta a cumpărat din Germania un autoturism folosit marca Volskwagen, iar pentru a înmatricula acest autoturism în România a achitat Administrației Finanțelor Publice Hot axă pe poluare în sumă de 5217 lei, cu chitanța seria - -.
Considerând că dispozițiile OUG nr. 50/2008 contravin art. 90, paragraf 1 din și art. 148 din Constituția României reclamanta a solicitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice H restituirea taxei plătite, însă aceasta a refuzat, răspunzându-i că taxa a fost achitată în conformitate cu prevederile OUG nr. 50/2008.
S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Judecătorului național îi revine obligația de a înlătura aplicarea unor norme din dreptul intern care contravin reglementărilor comunitare. Taxa specială instituită în baza OUG nr. 50/2008 încalcă normele comunitare prevăzute de art. 25 din Tratatul Comunității Europene care dispune că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent și că această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. Pe de altă parte, dispozițiile art. 28 din Tratatul Comunității Europene prevăd că între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import precum și orice măsură cu efect echivalent. În sfârșit, prin instituirea taxei speciale se încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene care prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, dispozițiile acestui articol din tratat interzic statelor membre să aplice produselor altor state din comunitate, impozite interne de natură să protejeze alte sectoare de produse. Prin instituirea taxei de poluare s-a produs o discriminare fiscală între bunurile importate și cele de producție internă. Prin urmare, actele administrativ fiscale emise în aplicarea OUG nr. 50/2008, care contravin normelor comunitare amintite sunt nelegale iar efectele lor se impun înlăturate.
Referitor la cererea de chemare în garanție s-a reținut că Administrația Fondului pentru Mediu doar gestionează bugetul Fondului pentru mediu și că între reclamantă și chemata în garanție nu există raporturi juridice.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice H, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prinmotivele de recursse arată că dispozițiile OUG 50/2008 nu contravin prevederilor art. 90 din, care, potrivit jurisprudenței, este încălcat doar atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor similare este calculată pe baza unor criterii diferite. Nici Tratatul și nici Directiva 77/3888/CE nu interzic impunerea unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, ci doar discuții cu privire la calculul acestei taxe. Deoarece taxa pe poluare se aplică tuturor autovehiculelor, indiferent dacă sunt de import sau din producție internă și indiferent dacă sunt noi sau folosite, dispozițiile OUG 50/2008 nu contravin prevederilor art. 90 din.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătându-se faptul că la data de 25.06.2009, Comisia Europeană a declanșat împotriva României procedura de încălcare a dreptului comunitar, deoarece s-a considerat că statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și care să nu aibă ca efect protejarea producției interne. În opinia Comisiei criteriul "primei înmatriculări" nu constituie o cerință pe deplin obiectivă. Se susține că, potrivit OUG nr. 50/2008, principiul poluatorul plătește este aplicat numai autoturismului înmatriculat după data de 01.07.2008, în schimb autoturismul care poluează și care a fost înmatriculat în anul 21006 nu plătește nimic. O veritabilă taxă pe poluare ar trebui să aibă în vedere toate autovehiculele aflate în circulație, indiferent de momentul înmatriculării, pentru a se evita o situație de discriminare între autovehiculele deja înmatriculate. OUG nr.50/2008 încalcă prevederile art. 90 din Tratatul CE deoarece este destinată să diminueze introducerea în România a autoturismelor care anterior au fost înmatriculate într-un stat comunitar.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă Curtea constată următoarele:
Referitor la conformitatea taxei de poluare instituită de OUG 50/2008 în forma inițială, cu dispozițiile art. 90 din (devenit art. 110 din - începând cu data de 01.12.2009) Curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este nelegală.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008 (act normativ în vigoare din 01.07.2008) prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu,ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG 50/2008:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Reclamantul susține că dispozițiile OUG 50/2008 cu privire la taxa de poluare sunt în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată încauza Weigel(2004) CJCE a stabilit că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Problema care este supusă dezbaterii este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor din tratat invocate de reclamant.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de poluareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant), spre deosebire de actul normativ, actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 (Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență).
Pe de altă parte așa cum rezultă din art. 8:
(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prevederile alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
Așadar atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a cumpărat de reclamant este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Față de aceste împrejurări instanța reține că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Referitor la pretinsa discriminare invocată de reclamant trebuie arătat că aceasta nu există, întrucât Comisia Europeană nu a impus un anumit model de taxă de poluare (percepută o singură dată sau percepută anual), statelor membre revenindu-le libertatea de a alege această modalitate iar la nivel comunitar această taxă nu este armonizată. În această situație Statul Român a înțeles să folosească o variantă de percepere singulară.
În mod evident nu se poate face comparație, în acest context, între autovehiculele înmatriculate anterior datei de 01.07.2008 (data de aplicare a OUG 50/2008) și cele înmatriculate ulterior acestei date, întrucât este de principiu că actele normative nu se pot aplica retroactiv, iar faptul generator al taxei era introducerea autovehiculului în parcul național.
De altfel, în același sens, în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, CJCE a statuat că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă.
Așa fiind, nu se poate discuta despre o discriminare pentru că ipotezele imaginate de reclamant nu au caracterul de situații comparabile.
Față de aceste aspecte se constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care, conform art. 312 alin. 3 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H în nume propriu și ca reprezentant al ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE H, împotriva sentinței CIVILE nr.1644/CA/2009 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta -" "SRL H împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE H, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu formulată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Februarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./7 ex./05.03.2010
Jud.fond
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
