Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1938/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1938/2009
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 60/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr- în contradictoriu cu - TRANS SRL având ca obiect anulare act de control taxe și impozite -restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurentele sunt scutite de plata taxelor judiciare.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar în data de 08 mai 2009, întâmpinare din partea intimatei - TRANS SRL, prin care se solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
S-a solicitat de către ambele recurentele soluționarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2. civ.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile, constată că recursurile se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 60/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr- s-a respins,ca neîntemeiată, excepția prematurității acțiunii reclamantei, ridicată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului
S-a admis acțiunea formulată re reclamanta - TRANS SRL, împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE a județului B-N, și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE a municipiului B, și în consecință:
- s-a dispus anularea actului administrativ fiscal nr. 36227/15.12.2008 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N - Biroul Autorizări și Supraveghetori Fiscali și actul administrativ fiscal nr. 36954/23.12.2008 emis de aceeași pârâtă DGFP;
- a obligat pârâtele să restituie reclamantei taxa specială de primă înmatriculare în sumă de 4.297 lei, achitată de reclamantă conform chitanței - nr.-/13. 04.2007.
În motivare se arată că rin p. acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță în dosarul cu nr. de mai sus, reclamanta - TRANS SRL Bac hemat în judecată pe pârâții: DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B-N, și; ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE a municipiului B, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea actului administrativ fiscal nr. 36227/15.12.2008 emis de DGFP B-N - Biroul Autorizări și Supraveghetori Fiscali și actul administrativ fiscal 36954/23.12.2008 emis de aceeași pârâtă și să fie obligare intimatele(pârâtele) la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 4.297 lei, achitată de reclamantă conform chitanței seria - nr. -/13.04.2007.
Prin cererea înregistrată la DGFP BN sub nr. 36227/12.12.2008 (anexa 1) a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pe care a achitat-o cu ocazia înmatriculării unui autoturism importat din alt stat UE, taxă în sumă de 4.297 lei, conform chitanței (anexa 2) și urmare acestei solicitări, a fost emis actul administrativ fiscal nr. 36227/15.12.200 (anexa 3), prin care i s-a comunicat refuzul de restituire a taxei, dar împotriva acestui act a formulat contestația nr.36954/19.12.2008 (anexa 4), în baza art.205 și urm. din OG nr. 92/2003, solicitând anularea actului și restituirea taxei, însă prin actul administrativ fiscal 36954/23.12.2008 (anexa 5) i s-a comunicat că actul a cărei anulare a solicitat-o nu este act administrativ fiscal și pe cale de consecință, contestația nu îndeplinește condițiile unei contestații așa cum cer prevederile art.205 și urm. Cod procedură fiscală. Se susține că în condițiile de mai sus, a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004
Prin întâmpinarea (22-24) pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N a solicitat respingerea, ca nefondată, a acțiunii reclamantei, arătând că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a suferit mai multe modificări și astfel, prin Legea nr.343/2006, au fost introduse art. 214/1-214/3, care reglementează, începând cu 01.01.2007, obligația fiscală de plată, denumită "taxa specială", care se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate, taxă ce se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și străinătate, fără nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor.
Dispozițiile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 au fost abrogate prin OUG nr.50/2008, și astfel sub un prim aspect nu mai este necesară existența unei decizii a Curții de Justiție a Comunității Europene, în sensul celor solicitate de pârâtă.
Analizând cauza pe fond, prin prisma probelor administrate,tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată, pentru următoarele motive:
Reclamanta a cumpărat și importat dint-un alt stat membru al UE autovehiculul marca Mercedes-Benz, tip 0520, serie șasiu -, având data primei înmatriculări 23.09.1999, așa cum rezultă din Contractul de cumpărare - vânzare - Factura nr.211 din 9.03.2007 (traducere din limba germană, 32), pe care l-a înmatriculat în România, așa cum rezultă din Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autovehiculului (39-40), iar cu ocazia înmatriculării în România, reclamanta a achitat, cu chitanța seria - nr.- din 13.04.2007 eliberată de - Trezoreria B (10) suma de 4.297 lei, cu titlu taxă de primă înmatriculare.
Ulterior, prin cererea înregistrată la sub nr. 36227 din 12.12.2008 (7), reclamanta a solicitat restituirea taxei, susținând că aceasta a fost plătită în baza unui titlu nelegal, întrucât disp.art.214/1-214/2 din Legea nr.571/2003 încalcă prevederile comunitare în domeniu și taxa este stabilită în mod discriminatoriu, însă, cu adresa nr. 36622/15.12.2008 (11), care constituie act administrativ fiscal DGFP i-a comunicat că taxa s-a încasat legal și nu poate fi restituită. Împotriva acestui act reclamanta a formulat contestație (12-14) solicitând anularea lui și restituirea taxei, dar prin adresa nr. 30954/23.12.2008 (15-16), DGFP i-a comunicat că contestația nu poate fi primită, apreciindu-se că actul contestat nu este un act administrativ fiscal și drept urmare, nu sunt întrunite cerințele art.206 și urm. in OG. nr.92/2003,pentru introducerea contestației.
La data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamantă, pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, respectiv 13.04. 2007, erau în vigoare prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr.571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa,care sunt contrare normelor comunitare, și anume prevederilor art. 25 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene, în sensul că taxa nu putea fi pretinsă dacă autovehiculul a fost înmatriculat anterior și astfel, reclamanta este îndreptățită să pretindă restituirea taxei percepută prin încălcarea normelor comunitare.
În condițiile în care taxa a fost percepută cu încălcarea normelor comunitare, respectiv este o taxă ilegal încasată de organele fiscale, nu se poate accepta ca aceasta să fie compensată în parte cu o altă taxă prevăzută de un alt act normativ ulterior, și anume cu taxa pe poluare prev. de OUG nr.50/2008 (ordonanță prin care au fost abrogate disp.art.214/1-214/3 din Legea nr.571/2003) cum pretind cele două pârâte, prin întâmpinările depuse la dosar.
Așa fiind, actele administrativ - fiscale a căror anulare se cere prin acțiunea reclamantei și prin care s-a refuzat reclamantei restituirea taxei speciale de înmatriculare, sunt nelegale și prin urmare, se impune a fi anulate.
Pentru considerentele mai sus arătate, excepția prematurității acțiunii reclamantei, ridicată de pârâta B s-a găsit ca neîntemeiată, ffind respinsă, iar acțiunea reclamantei s-a găsit ca fiind întemeiată și în consecință, tribunalul a admis-o, așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B- solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta - Trans SRL
În motivarea recursului se arată că n fapt, prin acțiunea in contencios administrativ intimata Trans a solicitat instanței să dispună anularea adreselor emise de B-N nr. 36227/15.12.2008 și nr. 36954/23.12.2008 și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4.297 lei cu titlu de taxă specială, achitată conform chitanței seria - nr. -/13.04.2007.
Prin sentința civilă atacată instanța de fond a respins excepția prematurității invocată de pârâta B, a admis acțiunea formulată de Trans si in consecință a dispus anularea actelor administrative emise de B-N, restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 4.297 lei, cu titlu de taxă specială.
Soluția primei instanțe este neîntemeiată deoarece Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a suferit de la data intrării in vigoare mai multe modificări si completări prin acte normative. Astfel prin legea nr. 343/2006 Codul fiscal a fost modificat si completat, dispozițiile intrând în vigoare începând cu data de 01.01.2007. Prin legea menționată au fost introduse art. 2141 - 2143, unde se reglementează o obligație fiscală de plată, denumita "taxa speciala", stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul si exigibilitatea ei.
Potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât in cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa specială se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (de menționat că de la 1.07.1998 nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2).
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeana sau față de autoturismele noi produse in Uniunea Europeana și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului.
În cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, in sensul armonizării legislației romanești cu cea europeană, recomandarea comisiei constând în reducerea taxei pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are în vedere faptul că înainte de toate taxa specială reglementată de Codul fiscal nu este una fiscală, scopul urmărit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul față de emisiile poluante.
Luând în considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei Europene, Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto. In acest sens începând cu data de 01.07.2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care au fost abrogate dispozițiile art. 2141 - 2143 din Codul fiscal. Pentru punerea în aplicare a actului normativ prin nr.HG 686/2008 au fost adoptate Norme metodologice de aplicare. Prin noul act normativ s-a stabilit un nou sistem de taxare care urmărește promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant si nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului.
La art. 11 din nr.OUG 50/2008 se arată că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă speciala pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Procedura de restituire este reglementată în art. 6 din Normele metodologice, unde se arată că atunci când taxa specială achitată în perioada mai sus menționată este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.
Împotriva sentinței a declarat recurs și Administrația Finanțelor Publice B, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe, în principal admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei - Trans SRL
Recurenta arată că, în temeiul art. 234 din Tratatul de instituire a Comunității Europene si art. 150 din Tratatul de instituirea a Comunității Europene a Energiei () si in instanței de recurs invocă necesitatea declanșării procedurii de trimitre prejudiciale in interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene cu consecința suspendării soluționării prezentei cauze pana la pronunțarea hotărârii prejudiciale.
n sustinerea pretentiilor intimata a invocat dispozitiile art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene unde se arata ca "niciun stat membru nu va aplica, direct sau indirect, asupra produselor provenite din alte state membre, niciun impozit sau taxa in afara celor percepute direct sau indirect, pentru produse similare de origine interna".
Concluzia intimatei este aceea ca dispozitiile art. 214/1 - 214/3 din Codul fiscal, in temeiul cărora a achitat taxa solicitata, nu sunt compatibile cu normele comunitare mai sus menționate.
Potrivit art. 234 din Tratatul Comunitatii Europene "Curtea de Justitie este competenta sa statueze, cu titlu prejudicial: a) asupra interpretarilor prezentului tratat; b) asupra validitatii si interpretarii actelor adoptate de institutiile Comunitatii si de Banca Centrala Europeana; c) asupra interpretarii statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului, când respectivele statute prevăd acest lucru. Atunci când o asemenea problemă este ridicată în fața unei jurisdicții dintr-unul din statele membre, aceasta jurisdicție poate, dacă estimează că o decizie asupra acestui punct este necesară pentru a pronunța hotărârea sa, să ceară Curtii de Justitie de a statua asupra acestei chestiuni. Atunci când o asemenea problemă este ridicată intr-o cauză pendinte in unei jurisdicții naționale, ale cărei decizii nu sunt susceptibile de un recurs jurisdicțional de drept intern, aceasta jurisdicție este ținută să sesizeze Curtea de Justiție".
Textul invocat reglementează instituția trimiterii prejudiciale, constând intr-o procedură prin care jurisdicțiile naționale investite cu soluționarea unei cauze pot ori trebuie să sesizeze judecătorul comunitar asupra unei probleme de drept de care depinde rezolvarea litigiului.
Chestiunea prealabila prejudiciala, poate fi ridicata in instanței naționale si
trimisa Curții de Justiție a Comunității Europene in doua cazuri, in raport cu obiectul asupra căruia poarta. Primul privește trimiterea prejudiciala in interpretare, care consta in sesizarea, de către judecătorul intern a Curții de Justiție, cu o cerere de interpretare a prevederilor tratatelor si actelor adoptate de instituțiile Comunității si Banca Centrala Europeana, iar al doilea se refera la trimiterea prejudiciala in apreciere a validității si privește actele uni laterale adoptate de instituțiile Comunității si Banca Centrală, Europeană.
de cele de mai sus se impune ca instanța de judecata să declanșeze procedura de trimitere prejudiciale, prin sesizare Curții de Justiție cu o cerere de interpretare a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, consecința imediată fiind suspendarea prezentei cauze pana la pronunțarea de către Curtea de Justiție a hotărârii prejudiciale cu privire la chestiunea sesizată.
Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (de menționat că de la 1.07.1998 nu era permisă înmatriculare a autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2).
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate si importate din Uniunea Europeana sau de autoturismele noi produse in Uniunea Europeana si importate in România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului.
De precizat că in cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeana nu a contestat niciodată instituirea taxei, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, in sensul armonizării legislației romanești cu cea europeana, recomandarea comisiei constând in reducerea taxei pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are in vedere faptul ca înainte de toate taxa speciala reglementata de Codul fiscal nu este una fiscala, scopul urmărit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul de emisiile poluante.
Luând în considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei Europene, Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto. In acest sens începând cu data de 01.07.2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare pentru auto vehicule, moment de la care au fost abrogate dispozitiile art. 214/1 - 214/3 din Codul fiscal. Pentru punerea in aplicare a actului normativ prin nr.HG 686/2008 au fost adoptate Norme metodologice de aplicare. Prin noul act normativ s-a stabilit un nou sistem de taxare care urmărește promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant si nivel redus de emisii, in spiritul politicii europene in domeniul energiei si a mediului.
La art. 11 din nr.OUG 50/2008 se arata ca "taxa rezultata ca diferenta intre suma achitata de contribuabil in perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru auto vehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta".
Procedura de restituire este reglementata in art. 6 din Normele metodologice, unde se arata ca atunci când taxa specială achitată în perioada mai sus menționată este mai mare decât taxa pe poluare rezultata din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa plătită.
de dispozițiile legale de mai sus, intimatul este indreptatit să primească doar o parte din taxa speciala achitată, respectiv diferența de taxa, in situația in care in urma calcului făcut potrivit Normelor metodologice rezulta aceasta diferență, si nu întreaga sumă achitată cu titlu de taxă specială.
Examinând recursurile, Curtea reține următoarele:
Prima critică formulată vizează necesitatea ca instanța de fond să fi sesizat Curtea de Justiție cu o procedură de obținerea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art. 90 parag. 1 din Tratatului de instituire a Comunității Europene, în continuare Tratat, cu referire la dispozițiile dreptului intern consacrate de Codul fiscal dispoziții pe care organul fiscal a înțeles să le aplice și, totodată, să se dispună suspendarea judecării cauzei până la obținerea unei astfel de hotărâri.
Sub acest aspect instanța de fond a invocat faptul că procedura de învestire a Curții de Justiție cu o cerere de recurs de interpretare a normelor Tratatului este obligatorie doar pentru instanța de recurs și de vreme ce litigiul supus jurisdicției sale nu se află într-o asemenea fază a respins sesizarea. De asemenea a mai arătat că în speță instanța de fond nu are a se pronunța asupra interpretării Tratatului ori a altor acte emise de instituțiile Uniunii ci este învestită doar cu chestiunea de a stabili dacă norma internă în materie este conformă cu cea europeană, încât nu se impune aplicarea procedurii prevăzute la art. 234 din Tratat.
Este real că art. 234 (ex. 177) din Tratat face o distincție între instanțele judecătorești din punct de vedere al libertății pe care o au de a cere pronunțarea unei hotărâri preliminare. Altfel spus, instanțele ale căror decizii nu mai sunt susceptibile de o cale de atac au obligația să formuleze cererea (art. 234 alin. 3 din Tratat) pe când celelalte instanțe judecătorești ale căror hotărâri sunt susceptibile de atac nu mai sunt obligate, acestea având facultatea de aoc ere (art. 234 alin. 2 din Tratat).
Prin urmare, instanța de fond nu era obligată de Tratat să declanșeze procedura de obținere a unei hotărâri preliminare, dar aceasta poate face o evaluare pertinentă a litigiului și deci poate pentru considerente serioase să facă o atare sesizare.
Curtea reține însă că o atare sesizare nu se impunea în cauză. De aceea nici Curtea nu a pus în discuție din oficiu necesitatea sesizării Curții de Justiție în sensul și scopul urmărit de pârâtele recurente.
Deși Curtea are obligația sesizării Curții de Justiție cu o cerere de obținere a unei hotărâri preliminare conform art. 234 alin. 3 din Tratat, această procedură nu se impune a fi declanșată deoarece nu mai este necesară și utilă.
Este de notat că instanțele de care face vorbire art. 234 alin. 3 din Tratat au libertatea de a analiza pertinența și utilitate obținerii unei interpretări date de către Curtea de Justiție pentru soluționarea unei cauze deduse judecății.
Astfel Curtea reține cu trimitere la hotărârea pronunțată în cauza CILFIT că în speță nu este necesară o interpretare a Tratatului deoarece pe de o parte o astfel de interpretare a fost obținută anterior în cauza conexată și iar pe de altă parte însuși Guvernul României a admis că normele interne de drept care consacrau instituția taxei de primă înmatriculare sunt contrare Tratatului.
Este suficient să cităm din preambulul Ordonanței de urgență nr. 50/2008: -ținândcont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale( ).
Așa fiind Curtea reține că nu se impune sesizarea Curții de Justiție, nefiind necesară și utilă obținerea unei hotărârii a instanței comunitare vizând interpretarea Tratatului și în aceeași măsură nu este necesară și oportună nici suspendarea cauzei.
Așa fiind acest motiv de recurs urmează a fi apreciat ca nefondat.
În legătură cu criticele incidente fondului cauzei, Curtea reține următoarele:
Recurentele susțin că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art. 2143.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
În ceea ce privește critica privind obligarea pârâtei la plata dobânzii, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1088 civ. la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceasta se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. În situația concretă dedusă judecății dobânda curge de drept, astfel că pârâta datorează dobânzi de la data efectuării plății.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursurile declarate de către pârâte ca fiind nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. le va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B în împotriva sentinței civile nr.60/17.02.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/8.07.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
