Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.018/2008
Ședința publică din data de 1 OCTOMBRIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, împotriva sentinței civile nr. 1103/16.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamantul și cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 07.08.2008 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sad epus precizări, în 2 exemplare iar la data de 08.08.2008 reclamantul a depus întâmpinare, în 2 exemplare. La data de 30.09.2008 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sad epus precizări, într-un exemplar, prin fax.
Reclamantul depune înscrisuri, respectiv un înscris prin care arată că Administrația Finanțelor Publice Z tergiversează soluționarea cererilor cetățenilor, adresa nr. 45152/04.07.2008 adresată Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Z, răspunsul înregistrat cu nr. 46616/01.07.2008 a Zc ătre reclamant și adresa nr. 48137/22.07.2008 formulată de reclamant către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316. proc. civ. invocă excepția inadmisibilității recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, raportat la împrejurarea că recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S nu și-a precizat calitatea și nici dacă exercită recursul în numele său sau al unei alte persoane.
Reclamantul lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției inadmisibilității recursului.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.103 din data de 16.05.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaj, a fost admisă acțiunea reclamantului - împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z și, pe cale de consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 6.036,07 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, achitată cu chitanța seria -.2.B nr. -/09.03.2007 precum și dobânda aferentă sumei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că ilegalitatea taxei de primă înmatriculare poate fi relevată atât prin raportare la art. 148 alin. 2 din Constituția României, la art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene cât și prin faptul că exista un act administrativ fiscal prin care această taxă să fie încasată.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivare s-a arătat că instanța în mod greșit a interpretat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, concluzionând că excepția inadmisibilității este neîntemeiată întrucât dispozițiile evocate prevăd expres că înainte de a se adresa instanței, orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhice superioare, dacă acestea există, în termen de 30 de zile de comunicarea actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Tot astfel, se arată la alin. 2 al textului evocat, că dispozițiile alin. 1 sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea a optat pentru aceasta. Or, din probatoriul existent, se arată, rezultă că în urma solicitării intimatului, a fost emisă o decizie de restituire, însă o reexaminare, modificare sau revocare a acestui act nu a fost cerută, astfel că nu se poate reține că procedura prealabilă a fost îndeplinită, așa cum a reținut instanța.
Totodată, se arată că existența unei jurisdicții administrative deschise pentru contestarea legalității actului, obligă persoană vătămată în dreptul său sau interesul legitim să se adreseze mai înainte jurisdicției respective, așa cum prevede art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar acest aspect a fost ignorat, acțiunea fiind promovată, deși căile administrative de atac nu erau epuizate.
Concluzionând cu privire la acest aspect, se arată că intimatul trebuia ca după ce s-a adresat organului fiscal competent cu cerere de restituire și i s-a emis decizie, care este un act administrativ, să formuleze contestație, iar după soluționarea acesteia împotriva celor dispuse să se adreseze instanței de contencios.
Pe fond, se arată că dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 sunt imperative, de strictă interpretare, iar evocarea tratatului și diferitele hotărâri sunt fără relevanță.
Ulterior, prin înscrisul depus la data de 08.08.2008, se relevă că în intervalul de timp scurs de la data sesizării instanței până la înregistrarea cererii de recurs, a intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 care instituie prin art. 11 temei de restituire a taxei dar nu integral și aceste norme sunt aplicabile.
Tot astfel, prin precizările depuse la data de 30.09.2008 se relevă că în conformitate cu dispozițiile nr.HG 495/2007, în subordinea funcționează: și, iar în subordinea acestora din urmă funcționează administrațiile finanțelor publice orășenești/comunale, context în care -urile nu au personalitate juridică fiind reprezentate în instanță de direcții.
Răspunzând celor solicitate prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că existența căii de atac facultative nu înlătură dreptul la acțiune a celui care se consideră vătămat, iar Tratatul face parte din ordinea internă și potrivit acestei reglementări, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
La data de 1 octombrie 2008, reținând că parte din dosarul de fond a fost Administrația Finanțelor Publice, iar demersul a fost formulat de S, Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului, apreciată ca întemeiată.
În acest sens se reține că în procesul civil, cadrul procesual stabilit pentru judecată ce trebuie avut în vedere de către instanță este cel definit de părțile în litigiu, respectiv determinat de reclamant. Acesta nici nu poate fi extins dar nici diminuat, iar cadrul astfel stabilit este și cel avut în vedere cu ocazia judecării căii de atac. Indiferent de poziția pe care au avut-o părțile (reclamant, pârât sau intervenient), la judecata de fond doar acestea și eventual intervenientul, în contextul art. 51.pr.civ. au dreptul de a exercita și calea de atac împotriva hotărârii date de instanță.
Din această perspectivă se observă că prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a indicat ca pârât Administrația Finanțelor Publice Z, iar hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu această unitate pârâtă. Cu toate acestea, demersul inițiat împotriva hotărârii, respectiv cererea de recurs a fost formulată de S, în nume propriu. Or, împotriva sentinței primei instanțe această din urmă entitate nu poate declara recurs întrucât nu a fost parte în proces la fond. Ca atare direcția nefiind parte, recursul a fost făcut de o persoană nenprocesuată la fond, context în care demersul este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.
Evident, se poate susține că, recursul este corect formulat întrucât prin înscrisul depus în septembrie s-a relevat modul de organizare a instituției. Această susținere nu poate fi reținută, întrucât demersul promovat nu s-a relevat a fi făcut în reprezentare, entitatea nedezvăluind o atare calitate, ci în nume propriu. Ca atare, demersul nefiind promovat în numele și pentru unitatea pârâtă la fond, susținerile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Așadar, constatând cele mai sus enunțate, Curtea va admite excepția și va respinge ca inadmisibil recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1.103 din 16 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./13.10.2008.
Jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
