Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVIL NR. 2.266
Ședința public din data de 30 septembrie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtele DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M împotriva sentinței civile nr. 1231 pronunțat în data de 4 mai 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Maramure ș în contradictoriu cu intimatul având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-tax de prim înmatriculare.
La apelul nominal fcut în cauz se constat lipsa prților litigante de la dezbateri.
S-a fcut referatul cauzei, ocazie cu care se învedereaz instanței c pricina se afl la al doilea termen de judecat, pentru când procedura de citare este legal îndeplinit, recursul este scutit de plata taxelor de timbru iar prțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lips.
Curtea în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând c prțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lips, rmâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civil nr. 1.231 din data de 04.05.2009 pronunțat în dosarul nr- de Tribunalul Maramure ș s-au respins excepțiile formulate de ctre pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE M în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și s-a admis acțiunea formulat de ctre reclamantul împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și, în consecinț, s-a anulat actul administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice BMp rivind soluționarea contestației înregistrate de reclamant sub nr. 23.600/10.07.2008, constatându-se nelegalitatea încasrii la bugetul de stat a sumei de 943 lei reprezentând taxa special de înmatriculare achitat cu chitanța - nr. -/04.04.2008.
Totodat, a fost obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice BMs restituie reclamantei suma de 943 lei, cu dobânda legal calculat de la data achitrii ei și pân la restituirea efectiv.
În final, pârâtele au fost obligate s plteasc reclamantei suma de 1.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța de fond a reținut c prin acțiunea formulat, reclamantul reprezentat de - Filiala Mac hemat în judecat pârâtele Administrația Finanțelor Publice B M și Direcția General a Finanțelor Publice M, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța în cauz s fie constatat nulitatea actului administrativ emis de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMp rivind soluționarea contestației formulate, s se constate nelegalitatea încasrii la bugetul statului a taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 943 lei, s fie obligat pârâta B M la restituirea acestei sume, cu dobânda de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculat cu începere de la data de 14.07.2008 pân la achitarea integral, cu cheltuieli de judecat.
În motivarea acțiunii reclamantul a artat c a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism pentru înmatricularea cruia a fost obligat s plteasc în România taxa special pentru autoturisme și autovehicule prevzut de art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal, taxa fiind achitat la Trezoreria B
Cauza s-a aflat în rejudecare, dup casare cu trimitere dispus prin Decizia civil nr. 289/2009 pronunțat în dosarul cu nr-.
Cauza a fost reînregistrat sub dosarul nr- pe rolul Tribunalului Maramure
Potrivit îndrumarului dat de Curtea de APEL CLUJ - Secția Comercial, de contencios Administrativ și fiscal instanța de fond a verificat dac exist mandatul reclamantei ctre avocatul semnatar al acțiunii de contencios administrativ prin audierea acestuia urmând a stabili fr echivoc dac acesta a fost dat iar dac a fost cui anume.
Instanța a solicitat reclamantei s fac dovada incidenței prevederilor art. 90 din Tratatul prin depunerea înscrisurilor care s dovedeasc existența unei alte înmatriculri într-unul din statele membre UE anterior momentului achiziționrii sale de ctre reclamant.
Instanța procedând îndrumrilor date, obligatorii potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedur civil a procedat la întocmirea unei adrese ctre Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de conducere și Înmatriculare vizând data primei înmatriculri a autovehiculului reclamantei și țara de origine a acestuia.
Urmare relațiilor comunicate autoturismul reclamantei marca Ford a fost înmatriculat prima dat la data de 01.06.2006, țara de origine fiind Belgia.
La dosar s-a depus un nou contract de asistenț juridic semnat personal de reclamant, prin care a angajat același avocat pentru susținerea cauzei. Mandatul acordat personal avocatului care a semnat inițial acțiunea introductiv, dar a angajat prin intermediul - Filiala M - Agenția BMa fost astfel confirmat ulterior prin manifestarea de voinț a reclamantei.
Persoana fizic dobândește astfel calitatea de reclamant, în nume propriu, fr a mai fii reprezentat de un terț, stabilind în mod direct contractul de asistenț juridic cu aprtorul ales, îndeplinindu-se astfel condițiile esențiale de promovare a unei acțiuni în justiție.
demersului judiciar inițial a determinat instanța de fond s considere excepția invocat de ctre pârâta Administrația Finanțelor publice cu privire la lipsa capacitții procesuale de folosinț și de exercițiu a - Filiala M este fr obiect la acel moment, astfel c a apreciat c nu se mai impune analizarea acesteia.
Asupra cauzei de faț tribunalul a constatat c aceasta este întemeiat și a admis-o pentru urmtoarele considerente:
Faț de înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut c reclamantul a achitat în contul Trezoreriei orașului B suma total de 943 lei cu titlu de tax de prim înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria - nr. -/04.04.2008, pentru autoturismul marca Ford, înmatriculat pentru prima dat în Belgia la data de 01.06.2006.
Prin cererea înregistrat la B M, reclamantul a dovedit c a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrar reglementrilor comunitare, iar c B a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv c acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Împotriva mențiunilor din adresele emise, reclamantul a formulat contestație care a fost soluționat în aceeași manier, pârâta emițând adresa nr. 23.600/10.07.2008 prin care a precizat în plus c între timp a fost adoptat și nr.OUG 50/2008 pentru înlocuirea taxei de înmatriculare.
Soluționarea în aceast manier a contestației formulate de ctre reclamant este netemeinic și nelegal, nefiind circumscris nici unei reguli procedurale prevzute de codul d e procedur fiscal sau de legea contenciosului administrativ, pârâta BMd epșindu-și atribuțiile.
În acest context actul administrativ emis de pârât sub adresa nr. 23.600/10.07.2008 este nelegal și a fost anulat conform dispozitivului.
Pe fondul cauzei, a artat instanța de fond, potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa special pentru autoturisme si autovehicule se pltește cu ocazia primei înmatriculrii in România, de ctre persoana fizic sau juridic care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 parag. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplic, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natur, mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementri este de a interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de tax pentru autoturismele produse în țar si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasrii taxei, ca urmare a aplicrii dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicrii directe a reglementrii comunitare.
Instanța a constatat c, într-adevr, în cauz sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate faț de dreptul național. Acesta rezult din dou argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderrii si din prevederile alin. 2 (alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea European, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunitții, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de tax pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastr, dar se percepe o astfel de tax pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România dup aducerea acestora aici, instanța constat o diferenț de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de prim înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel înclcându-se principiul libertții circulației mrfurilor - adic se dezavantajeaz, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
În ceea ce privește prevederile nr.OUG 50/2008, instanța a constatat c în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ taxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/2008.
Taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Din aceast perspectiv, a apreciat prima instanț, reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Din aceast perspectiv, nu se poate reține justificat c Statul R are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Noua tax instituit de nr.OUG 50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar, are alt mod de calcul și alt destinație. Așa fiind, instanța de fond a apreciat c nu este posibil, pe de o parte, respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, dar pe de alt parte, nici nu se poate respinge acțiunea cu consecința îndrumrii reclamantei s urmeze procedura anevoioasa și plin de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantei s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, se reține de ctre prima instanț, c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din aceast perspectiv, a considerat instanța de fond, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse in prezentele considerente.
Pe de alt parte, s-a constatat c nr.OUG 50/2008 abrog art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal îns nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor deja aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor deja achitate sub imperiul legii vechi.
În aceste condiții instanța a constatat c taxa reglementat prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrrii sale în vigoare îns nu substituie automat vechea tax de înmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încaseaz.
Întrucât tribunalul a constatat c suma pltit de reclamat nu a fost datorat potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituit. Faptul c reclamantul a achitat voluntar aceast tax este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculrii autoturismului in România.
Acțiunea a fost admis cu atât mai mult cu cât taxa auto a fost achitat înaintea intrrii în vigoare a OUG50/2008.
Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile prevzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat c aceasta nu poate fi primit având în vedere c taxa special de înmatriculare a fost perceput în baza unui act normativ care s-a constata a fi nelegal, și nu în baza unui act administrativ.
În aceste condiții, instanța a fcut aplicarea prev. art. 7 ind. 1 din Legea nr. 554/2004 care arat c în cazul actului administrativ normativ, plângerea poate fi formulata oricând, deci acțiunea este imprescriptibil.
În ceea ce privește excepția invocat de pârât, instanța a constatat ca procedura de infrigement și cea a recursului prealabil sunt proceduri facultative pentru instanțele interne și sunt lsate la aprecierea instanței doar în situația în care textele actelor normative comunitare sunt primitoare de mai multe înțelesuri putând conduce la soluții diferite. Or, în cazul de speț textul Tratatului european invocat în aprare de ctre reclamant este foarte clar și fr echivoc, stabilește interdicția de stabilire a unor taxe noi peste cele prevzute și asumate de statele membre, inclusiv de România.
Având în vedere cele de mai sus, excepțiile au fost respinse.
Pentru aceste motive acțiunea reclamantei a fost admis conform dispozitivului.
Cât privește dobânda legal, instanța a apreciat-o ca justificat în baza art. 3 din nr.OG 9/2000 și a dispus calcularea ei de la data efecturii plții și pân la restituirea sumei.
Vzând și dispozițiile art. 274 Cod procedur civil, instanța a obligat pârâta s plteasc reclamantului cheltuieli de judecat reprezentând onorariu avocat, taxa judiciar de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M solicitând admiterea acestuia, modificarea hotrârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și art. 3041.pr.civ. pârâta a artat c instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecții, schimbând natura și înțelesul vdit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, pârâta arat c rspunsul comunicat intimatului sub nr. 17.196/16.06.2008 nu reprezint un act administrativ-fiscal în sensul art. 41.pr.fiscal, motiv pentru care, contestația formulat de acesta și înregistrat sub nr. 23.600/10.07.2008 la organul fiscal emitent, nu a fost analizat ca o cale administrativ de atac, în sensul art. 205 alin. 2 din nr.OG 92/2003.
De asemenea, pârâta a artat c sentinta recurat este lipsit de temei legal si a fost dat cu înclcarea sau aplicarea gresit a legii, respectiv art. 304 pct. 9.pr.civ.
Cu privire la dispozitiile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, pârâta a relevat c deși componenta de mediu nu era clar evidențiata la data plții taxei speciale de înmatriculare, prin restituirea diferenței dintre taxa de înmatriculare si taxa pe poluare care ar fi fost datorat, se creeaz o egalitate între cei care pltesc taxa pe poluare dup data de 1 iulie 2008 si cei care au încasat diferența de taxa.
Astfel, mai arat pârâta, chiar dac art. 11 din nr.OUG 50/2008 implic o aplicare retroactiva a dispozițiilor legale, aceast aplicare vizeaz respectarea principiilor fiscalitții, respectiv neutralitatea si echitatea fiscal.
De asemenea, a susținut pârâta, acțiunea în contencios administra a fost introdus dup intrarea în vigoare a dispozițiilor nr.OUG 50/2008, astfel c soluționarea litigiului trebuia fcut raportat la dispozițiile noului act normativ si nu la dispozitiile Codului Fiscal în temeiul crora reclamantul a achitat taxa special de înmatriculare.
Cu privire la dobânda legal, pârâta a artat c instanța de fond a acordat dobânda legal în temeiul art. 3 din nr.OG 9/2000 deși reclamantul a solicitat dobânda legal prevzut de codul d e Procedur Fiscal având în vedere raportul juridic de drept material fiscal dedus judecții, motiv pentru care sentința este nelegal.
O alt critic formulat de pârâta se refer la faptul c instanța de fond a acordat dobânda legal în temeiul art. 3 din nr.OG 9/2000, deși reclamantul a solicitat dobânda legal prev. de pr. fiscal având în vedere raportul juridic de drept material fiscal dedus judecții.
Pe de alt parte, a mai relevat pârâta, instanța de fond a acordat dobânda de la data achitrii taxei speciale de înmatriculare, desi petitul formulat de reclamant cu privire la dobânda legala era de 0.1 % de la data 14.07.2008.
În consecinț, pârâta pretinde c în mod gresit instanta de fond nu a acordat dobânda de la data pronunțrii sentintei, întrucât organul fiscal nu avea temei legal pentru restituirea taxei de înmatriculare si numai instanta de judecat poate face abstractie de legislatia intern si s fac aplicarea direct a dreptului comunitar.
În mod eronat, pretinde pârâta, c instanța de judecat a acordat cheltuieli de judecat în cuantum de 1.004,3 lei, deși din dovezile depuse în justificarea acestora rezult doar cheltuielile reprezentând onorariu avocațial de 300 lei, iar diferența de 704,3 lei, cu excepția taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, nu este justificat, raportat la prev. art. 274 alin. 2.pr.civ.
În continuarea motivelor de recurs, pârâta a reiterat faptul c luând în considerare criticile opiniei publice, recomandrile Comisiei Europene, Guvernul a luat decizia de reconsiderare a filosofiei speciale auto redefinind-o ca o taxa pe poluare prin nr.OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Intrucât modalitatea de calcul a celor dou taxe a fost diferit, nr.OUG 50/2008 a prevzut restituirea sumelor încasate în plus, peste cuantumul taxei pe poluare si prin aceasta nu au fost înclcate drepturile reclamantei.
În sprijinul poziției sale, pârâta a invocat mai multe tratate și protocoale la care România este semnatar.
Faț de aceste considerente, pârâta apreciaz c autovehiculele înmatriculate pân la data de 1 ianuarie 2007 au fost supuse unor conditii de mediu - minim Euro 3, accizele platite de autovehiculele mari generatoare de poluare, iar a supune si aceste autovehicule unei taxe pe poluare ar însemna o dubl discriminare faț de cele care au pltit taxa de prim înmatriculare sau care pltesc taxa pe poluare, acestea putând fi autovehicule EURO sau cu un nivel ridicat de emisii poluante.
Analizând recursul declarat de ctre pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea reține urmtoarele:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investit apare ca fiind formulat de ctre reclamantul, împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și are ca obiect restituirea taxei de prim înmatriculare încasat de ctre organele fiscale în temeiul art. 2141și urm. pr.fiscal urmare a constatrii nelegalitții înscrisului care atest plata sumei.
În motivarea acțiunii se susține c reclamantul dorește s obțin restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculrii autoturismului su pe teritoriul României dup ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Cu referire la incidența în speț a prevederilor OUG nr. 50/2008 antamate de recurent, Curtea reține urmtoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține c taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Din aceast perspectiv reclamantul intimat are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasat în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis c statele membre trebuie s asigure rambursarea taxelor colectate cu înclcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaz autonomia procedural și îmbogțirea fr just cauz. Totodat, a mai decis c în astfel de cauze pot fi pltite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre ère danois des impts accises precum și cauza conexat nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din aceast perspectiv, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Curtea mai reține, în context, c noua tax instituit de OUG nr. 50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar are alt mod de calcul și alt destinație.
Așa fiind, Curtea apreciaz c nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de alt parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumrii reclamantului s urmeze procedura anevoioas și plin de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantului s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din aceast perspectiv, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Se reține, de asemenea, c dobânzile acordare de prima instanț reprezint o modalitate de reparare integral a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Aprarea conform creia perceperea dobânzii legale nu era admisibil nu este pertinent, cât vreme aceast obligație se circumscrie sferei rspunderii civile delictuale derivând din înclcarea de ctre autoritțile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înltura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitar, asumat de România ca stat membru, justific angajarea rspunderii autoritților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor crora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
Așa cum am mai artat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritțile fiscale.
Pe cale de consecinț, Curtea constat c instanța de fond a fcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vdește a fi nefondat, așa încât, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmeaz a fi respins ca atare.
Nu în ultimul rând, se impune a se arta faptul c, în speț, recursul a fost declarat de ctre DGFP M, vizând obligația de restituire a sumelor de bani încasate cu titlu de tax de prim înmatriculare.
În condițiile in care aceast obligație de, a da, a fost impus de ctre instanța de fond în sarcina M, criticile formulate de ctre recurenta DGFP M sub acest aspect apar cu atât mai mult neîntemeiate.
Cât privește cheltuielile de judecat, Curtea reține în raport cu principiile instituite de art.274 pr.civ. obligarea la plat se face raportat la culpa și justificarea prin acte.
Din aceast ultim perspectiv se observ c intimatul reclamant a solicitat cheltuieli de judecat și a depus acte din care s rezulte cheltuielile efectuate în cursul acestui demers - chitanța nr. 103/1.09.2009 -16
În acest context, fiind fcut o dovad concludent a cheltuielilor de judecat suportate, Curtea urmeaz admite cererea intimatului vizând cheltuielile de judecat, obligând recurenta s- achite suma de 300 lei, onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 1.231 din 4 mai 2009, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Maramure pe care o menține în întregime.
Admite cererea intimatului privind cheltuielile de judecat.
Oblig recurenta s achite intimatului suma de 300 lei.
Decizia este irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE, JUDECTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./4 ex./05.10.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Eleonora Gheța
