Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 213
Ședința Publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 946 din 17.XI.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâți intimați Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Ministerul Finanțelor Publice B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă avocat, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantului intimat și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 946 din 17.XI.2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice T si a Ministerului Economiei și Finanțelor, a respins excepția, prematurității acțiunii, excepția inadmisibilității pentru neefectuarea procedurii prealabile; a admis in parte acțiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T in nume propriu cat si in reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor; a obligat parata Administrația Finanțelor Publice T la restituirea sumei de 3338 lei, reprezentând taxa speciala pentru autoturism încasata cu CH serie - nr.-/22.01.2008; a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice T la plata cheltuielilor de judecata către reclamant, in suma de 800 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Instanța de fond a considerat că în sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța de fond a constatat că acesta prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele provenind de pe piața internă si care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, instanța de fond a remarcat că taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât si situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, si reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90( I ) din Tratat si conchidem că prin modificarea codului fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța de fond este datoare să constate că art.214 ind.1-214 ind.3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare si că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 3338 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(I) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare . înainte de aderare, sunt obligatorii pentru . România si se aplică în condițiile stabilite prin Tratate si prin actul de aderare.
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP T si MEF, instanța de fond a admis-o, având in vedere ca obiectul prezentului dosar îl reprezintă acțiunea îndreptata de reclamant împotriva taxei de prima înmatriculare stabilita de către T, precum si faptul ca răspunsul la cererea reclamantului de restituire este emis de T in nume propriu.
A considera ca reclamantul nu poate invoca încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea si perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție si ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților si intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care se va respinge ca neîntemeiată excepția prematurității introducerii acțiunii.
Rezultă că art.90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României si astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum si instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază si care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamanta prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ si ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice T, sens în care va respinge ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Considerând demonstrată încălcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pârâta să o restituie.
-l pe reclamant în mod nelegal de suma de 3338 lei RON de la data plătii sumei, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Ca urmare a admiterii acțiunii, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, parata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecata, in suma de 800 lei reprezentând onorariu avocat, conform CH nr.022/17.11.2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice T solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 946/CA/17.11.2008 pronunțata de Tribunalul Timiș, pe fondul cauzei, solicită admiterea in parte a acțiunii cu privire la taxa rezultata ca diferența intre suma de 3.338 lei achitata de contribuabil la data de 22.01.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, in temeiul prevederilor art. 2141si următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; si respingerea in rest a acțiunii ca neîntemeiata pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul in cauză și solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta arată că sentința civila nr. 946/CA/17.11.2008 a fost data de Tribunalul Timiș cu încălcarea si aplicarea greșita a legii (art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă).
Pârâta recurentă arată că, la data de 01.07.2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata in Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141si urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor si autovehiculelor. Arată că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili in perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, in conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
Mai arată că taxa care face obiectul prezentei cauze, in suma de 3.338 lei. a fost achitata de către reclamant cu chitanța seria - nr. -/22.01.2008, rezulta ca si aceasta intra sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din nr.OUG 50/2008. Susține ca prevederile retroactive ale dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008 oferă o soluție legala cauzei deduse judecații.
Cat privește aspectul calculării cuantumului taxei pe poluare pentru autovehicule, conform prevederilor nr.OUG 50/2008, respectiv a diferenței intre suma de 3.338 lei achitata de contribuabil ca taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul taxei pe poluare, arată că aceste calcule se vor efectua de către T in momentul executării sentinței ce va fi pronunțata in prezenta cauza, ca autoritate fiscala competenta in stabilirea si verificarea taxei de poluare, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 si art. 7 din nr.OUG 50/2008.
Procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzuta in Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicate in Of. nr. 480/30.06.2008. Menționează ca in acest moment parata T nu este in măsura sa procedeze la calcularea taxei pe poluare, respectiv a diferenței intre taxa speciala de prima înmatriculare si taxa pe poluare, întrucât nu dispune de documentele necesare din care sa rezulte elementele de calcul ale taxei pe poluare, documente care trebuie prezentate organelor fiscale de către contribuabilul reclamant.
Pârâta recurentă mai solicită instanțe respingerea capătului de cerere privind obligarea paratei T la plata cheltuielilor de judecata in suma de 800 lei, având in vedere ca încasarea taxei speciale de prima înmatriculare nu s-a făcut in mod incorect si abuziv de către T, ci în baza prevederilor art. 2141si urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs formulate cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Curtea reține că sentința tribunalului este temeinică și legală.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și executivului însuși și organelor componente ale acestuia. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor sarcina să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale și normele Tratatului, fără ca prin aceasta să se poată reține o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, astfel cum în mod greșit susține recurenta.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că este neîntemeiată susținerea recurentei că în cauză ar trebui avută în vedere apariția OUG nr. 50/2008 întrucât, restituirea doar a diferenței dintre taxa specială, încasată anterior pe baza unei norme juridice abrogate la 1 iulie 2008, și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut. Astfel, taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Mai mult decât atât, Curtea nici nu a fost învestită de către reclamant cu analizarea legalității și temeiniciei taxei pe poluare, taxă în privința căreia nici nu a fost emis un act fiscal care să poată fi supus cenzurii instanței potrivit legislației fiscale.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicarea și interpretare a dispozițiilor legale iar recursul pârâtei este apreciat ca fiind nefondat, așa încât conform art. 312 Cod procedură civilă acesta urmează a fi respins ca atare.
Respingând recursul, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T să plătească intimatului 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 035/12.02.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 946 din 17.XI.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red. /10.03.2009
Tehnored. /12.03.2009/2 ex.
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
