Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 222/CA
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta C " " L, cu sediul în comuna de, județul V, în contradictoriu cu pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE V, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite, recurs împotriva sentinței numărul 270/CA/27.10.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării la 09 aprilie 2009 și apoi pentru astăzi 13 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 270/CA din 27.10 2008 Tribunalul Vasluia respins contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu V, privind anularea deciziei nr. 41 din 15.11.2006, precum și a deciziei de impunere nr. 426 din 27 septembrie 2006.
A reținut instanța de fond că, prin sentința civilă nr. 233/E/2005 a Tribunalului Neamț, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a constatat nulitatea absolută a contractului nr. 100 din 17.05.2003 încheiat între Cereal V în calitate de vânzător și i de în calitate de cumpărător, dispunându-se anularea contractului, a actului adițional la contract, a facturilor fiscale.
Prin aceeași sentință a fost anulat în parte și contractul nr. 789 din 17.05.2003 încheiat între în calitate de vânzător și i de în calitate de cumpărător.
S-a dispus ca părțile să fie repuse în situația anterioară prin restituirea prețului vânzării către cumpărători și predarea către vânzători a bunurilor primite.
Prin decizia de impunere nr. 426 din 27.09.2006 Direcția generală a finanțelor publice Var eținut în sarcina i de obligația suplimentară de plată a sumei de 528.227 lei din care suma de 287.989 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată, iar suma de 240.238 lei reprezentând accesorii de natura dobânzilor, penalităților și a majorărilor de întârziere.
Împotriva deciziei de impunere nr. 426 formulat contestație reclamanta, contestația vizând obligația fiscală stabilită suplimentar, de 528.227 lei.
În soluționarea contestației pârâta Direcția generală a finanțelor publice Vae mis decizia nr. 41 din 15.11.2006. Prin această decizie s-a respins contestația ca fiind neîntemeiată.
Prin cererea formulată reclamanta i de a solicitat anularea deciziei nr. 41 din 15.11.2006, precum și a deciziei de impunere nr. 426din 27.09 2006 privitoare la stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare de plată în sumă de 528.227 lei din care 287.989 lei reprezintă taxă pe valoare adăugată și 240.238 lei reprezintă accesorii.
Desființarea prin hotărâre judecătorească a actului juridic în totalitate sau suprimarea anumitor clauze potrivnice legii produce, în raporturile dintre părți, efecte retroactiv.
Practica judiciară a decis constant că în principiu, în raport de dispozițiile cuprinse în art. 966-968 cod civil, nulitatea actelor juridice ilicite sau imorale impune desființarea lor retroactivă.
Ca atare, operațiunea (negotium) este socotită ca neavenită încă de la data perfectării actului juridic (ex tunc), iar nu din momentul în care instanța s-a pronunțat ( ex nunc).
Actul considerat nul sau anulat în întregime sau parțial prin hotărâre judecătorească se socotește a nu fi existat, desființarea producându-și efectele din momentul nașterii actului.
Anulându-se în întregime contractul nr. 100 și parțial contractul nr. 789, corect organele fiscale au solicitat rambursarea TVA-ului. sunt datorate de la data când organul fiscal a făcut plata către reclamantă, respectiv 12.08.2003 și respectiv 2.12.2003, nu când
s-a făcut stornarea așa cum s-a reținut în expertiza.
Prin sentința civilă nr. 233/E/2005 a Tribunalului Neamțs -a reținut reaua credință a cumpărătorului.
Doar posesorul de bună credință a unui bun, care trebuie restituit ca efect al anulării transmisiunii, păstrează, în baza art. 485 cod civil, fructele percepute până la data când a aflat cauza de nevaliditate a actului de dobândire.
Dovedindu-se reaua credință, atât a cumpărătorului cât și a vânzătorului, în perfectarea vânzării, justificat organul fiscal a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de restituire a TVA-ului cu accesoriile aferente.
Susținerile reclamantei că s-ar fi adăugat la dispozitivul sentinței prin restituirea taxei pe valoare adăugată sunt nefondate, obligațiile fiscale de plată fiind consecința ori efectul anulării celor două contracte.
Prin răspunsul la primul obiectiv al expertizei, expertul a depășit limitele investirii, stabilind obligațiile de plată ale pârâtei către reclamantă și din alte operațiuni comerciale.
Cum reclamanta a contestat obligația de plată a TVA-ului raportat anulării contractelor, instanța nu va avea în vedere la pronunțare valoarea datorată de pârâtă către reclamantă cu titlu de TVA aferentă altor operațiuni comerciale întrucât nu au făcut obiectul contestației.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o, în esență, pentru următoarele motive:
- în mod greșit a reținut instanța reaua sa credință ca urmare a anulării contractelor de către Tribunalul Neamț, câtă vreme anularea s-a dispus în baza prevederilor Legii nr. 85/2006 (fostă nr. 64/1997) și nu în baza prevederilor legale de drept comun ce reglementează nulitatea absolută unui act juridic. Or, anularea unui contract în baza prevederilor legii falimentului nu poate atrage automat calificarea de posesor de rea credință;
- instanța de fond nu a ținut cont de obligația stabilită în dispozitivul sentinței Tribunalului Neamț, ca părțile să fie puse în situația anterioară, ceea ce presupune nu numai predarea bunurilor, ci și plata (cu TVA) de către vânzători către cumpărători a prețului;
- TVA-ul calculat de către organele finanțelor publice este fără bază legală, câtă vreme în cei trei ani de la încheierea contractului acesta a fost reinvestit în conformitate cu scopul pentru care a fost prevăzut de legislație;
- instanța nu a ținut cont de expertizele efectuate în cauză, din care expertiza stabilește că reclamanta nu datorează TVA, ci, dimpotrivă, are de încasat suma de 23.903,94 lei.
Prin întâmpinare, reluând argumentele expuse la instanța de fond, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 233 din 30.03. 2005, irevocabilă, Tribunalul Neamța anulat contractul de vânzare - cumpărare nr. 100 din 17.05.2003 încheiat între Cereal în calitate de vânzător și reclamanta în calitate de cumpărător, actul adițional la acest contract autentificat sub nr. 348/25.02.2004, precum și facturile aferente; de asemenea, a anulat, în parte, contractul de vânzare-cumpărare nr. 789/17.05.2003 încheiat între A V, în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărător.
S- dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că au fost obligați vânzătorii la restituirea prețului vânzării către cumpărători și cumpărătorii la predarea către vânzători a bunurilor vândute.
Pentru a dispune anularea contractelor de vânzare menționate, instanța Tribunalului Neamța reținutreaua credință ambelor părțicontractante, relevat de împrejurarea că obiectul contractelor îl constituiau bunuri aparținând V A, al cărei faliment era de notorietate, astfel că la data tranzacției ambele părți contractante cunoșteau acest fapt precum și notările din cartea funciară privind acțiunea de anulare a transferurilor patrimoniale.
La momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare menționate, reclamanta a beneficiat de deducerile specifice de TVA.
Însă, având în vedere că aceste contracte translative de proprietate aufost anulateprin sentința civilă nr. 233/2005 a Tribunalului Neamț, ele nu pot produce efecte juridice, astfel încât transferul dreptului de proprietate nemaiavând loc, organele de control fiscal au procedat în mod corespunzător la anularea operațiunilor de restituire taxei pe valoarea adăugată de care beneficiase reclamanta.
Faptul că în sentința civilă menționată nu se face vorbire de TVA, nu conduce la concluzia că prin decizia de impunere a TVA-ului organele de control fiscal "au adăugat la dispozitivul sentinței" aceste operațiuni fiind subsecvente tocmai punerii în executare a dispozitivului sentinței, respectiv repunerea părților în situația anterioară.
Prin anularea contractelor menționate și repunerea părților în situația anterioară, se consideră că contractul anulat nu a fost încheiat niciodată, neproducând nici un fel de efecte juridice.
În consecință, neexistând transferul dreptului de proprietate, reclamanta nu putea beneficia de deduceri ale TVA-ului pentru ceva ce nu exista. Altfel spus, dreptul de deducere a TVA-ului este un drept adiacent, derivând din transferul dreptului de proprietate, or câtă vreme acest drept de proprietate nu a mai fost transferat, nu se poate exercita dreptul de deducere a TVA-ului.
Prin anularea acestor contracte s-a anulat și dreptul de deducere a TVA-ului, întrucât prin "repunerea părților în situația anterioară" documentele care au stat la baza faptului generator și exigibilității dreptului de deducere a TVA-uluisunt nule de drept, adică nu există.
Așa cum am precizat, reclamanta a beneficiat de restituirea TVA-ului de la bugetul statului ca urmare a achizițiilor făcute, facturilor întocmite în baza contratelor de vânzare-cumpărare, a căror anulare prin sentința civilă menționată atrage inexistența lor și, pe cale subsecventă, și a dreptului de deducere a TVA-ului de care a beneficiat reclamanta.
Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea și temeinicia sentinței recurate și motivele de recurs neîntemeiate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 ind. 1 Cod procedură civilă, să respingă recursul formulat de reclamanta și să mențină sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de reclamanta de, județul V, împotriva sentinței civile nr. 270/CA din 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
13.05.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
