Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2232/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2232
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP G ÎN NUMELE ȘI PENTRU TG.CĂRBUNEȘTI împotriva sentinței numărul 1756 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G ÎN NUMELE ȘI PENTRU TG.CĂRBUNEȘTI, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea înscrisului solicitat, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1756 din 16.09.2008 Tribunalul Gorja admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice Tg-Cărbunești
A obligat pârâta Tg-Cărbunești să restituie suma de 4859 lei reprezentând taxa specială pentru autoturism achitată de reclamant la 09.04.2008 cu chitanța seria - 2A nr. -, precum și rata dobânzii legale de la data plății, 09.04.2008, până la restituirea efectivă.
S-a apreciat că excepția inadmisibilității acțiunii formulată de intimată este neîntemeiată, deoarece reclamantul a făcut dovada că s-a adresat Tg-Cărbunești cu o cerere de restituire a taxei achitate, cerere la care intimata răspuns prin adresa nr. 5056 din 23.06.2008.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, "prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. "
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat.
Analizând dispoz. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene instanța a constatat că se stipulează in mod clar că" nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
De asemenea, potrivit art. 3 lit. din Tratatul de instituire Comunității Europene, este prevăzută "eliminarea dintre statele membre taxelor vamale si a restricțiilor cantitative la intrarea și ieșirea mărfurilor, precum și a oricăror alte măsuri cu efect echivalent".
In acest sens, Tratatul acordă importanță deosebită reglementării liberei circulații a mărfurilor, stipulând in art. 12- 37 că această libertate presupune realizarea unei Uniuni vamale care să se refere la toate categoriile de mărfuri.
In baza Tratatului, Uniunea vamală ar trebui să implice interzicerea intre statele membre a taxelor vamale a supra importurilor si exporturilor, ori a altor taxe cu efect echivalent.
Mai mult, in jurisprudența comunitară s- subliniat că," orice sarcină fiscală oricât de mică si indiferent de destinația și modul său de aplicare care este impusă in mod unilateral asupra mărfurilor, ca urmare a trecerii frontierei, ce nu reprezintă o taxă vamală in sens strict, constituie o taxă cu efect echivalent ". ( CJCE, cauza C - 517/04 & Zn./ ). In consecință, prevederile menționate in Tratat,limitează libertatea statelor in materie fiscală de restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Astfel, art. 90 al.1 interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele provenind d e pe piața internă care sunt de natură similară.
Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară in România.
In privința reglementării interne, s-a remarcat faptul că taxa specială pentru autoturisme si autovehicule fost introdusă in Codul fiscal prin 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01 ian. 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea legii 343 prin OUG 110/2006, fost restrânsă la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale,prevăzându-se categorii de persoane exceptate cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și situații de scutire de la plata taxei, in cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării in vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autovehicul se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214/1 din fiscal.
Cuantumul taxei speciale datorate bugetului statului se calculează după formulat prev. la art. 214 /1 al.3 in funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți in anexele speciale ale legii.
Esențial rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate in România,stat comunitar din 1 ian. 2007,fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculată în România, după aducerea acestora in țară.
Diferența de aplicare taxei demonstrată in modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România, din comunitatea europeană, în scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu se mai percepe.
Intre principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referiri la art. 148 al.2 și 4 din Constituție, de o deosebită importanță este cel supremației dreptului comunitar, in speță art. 90 al.1 din Tratat, situație in care modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule a încălcat in mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
In caz de conflict intre dreptul național și legea comunitară, aceasta din urmă trebuie aplicată cu prioritate.
Curtea de Justiție a Comunității Europene a dezvoltat principul supremației sau preeminenței dreptului comunitar in raport cu dreptul intern ca urmare firească a recunoașterii principiului efectului direct.
Astfel s- stabilit că până și legislația secundară comunitară se aplică cu prioritate față de cea mai importantă de dispoziție de drept național,fie ea chiar o prevedere constituțională.
In consecință, in cazul in care există un asemenea conflict, judecătorul național este obligat să aplice dispozițiile de drept comunitar, fără a mai aștepta ca acele dispoziții de drept intern să fie declarate neconstituționale de către instanțele competente sau să fie abrogate de legiuitorul național.
S-a apreciat, pPe de altă parte, că trebuie avut in vedere că dreptul comunitar are aplicabilitate directă in România potrivit principiului efectului direct al dreptului comunitar care este consacrat si de Constituția României, care la art. 148 al.2 prevede că in urma aderării "prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne".
Ca urmare a efectului direct art. 90 al.1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă României, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 fiscal sun reglementări contrare si nu pot fi menținute in continuare ca aplicabile in cazul de față.
Neputând fi aplicabile in dreptul interne, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, in cuantum 9. 419 lei a fost încasată in contul bugetului statului cu încălcarea art. 90 al.1 al Tratatului, inclusiv al Tratatului de aderare României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică in condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Art. 90 al.1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, cetățean român, se poate adresa autorităților a administrative si instanțelor judecătorești in scopul restabilirii drepturilor conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării in România a autoturismului cumpărat in luna iunie 2007 din Uniunea Europeană, autoturism second - hand.
S-a reținut că actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile 554/2004 și ale Codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererea de restituire a taxei depusă de reclamant la data de 18 dec. 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP G în nume și pentru Tg. Cărbunești, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită, invocându-se inadmisibilitatea acțiunii, apreciind că în urma formulării unei asemenea cereri de restituire s-a născut un raport juridic fiscal și, în consecință toate drepturile și obligațiile părților referitoare la sumele datorate de la bugetul de stat vor fi reglementate de actele normative specifice dreptului procedural fiscal, în speță este vorba de Codul d e procedură fiscală, ce reglementează în mod clar procedura de restituire, fiind instituite în acest sens norme exprese și imperative în această materie, norme eludate de către instanța de fond, inclusiv posibilitatea de acordare a dobânzilor reglementate de art.124 din același cod.
S-a precizat că nu s-a emis actul administrativ fiscal în forma reglementată de art.88 alin.1 lit. a și c din Codul d e procedură fiscală republicat și că nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 205 Cod pr.fiscală, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În sensul inadmisibilității acțiunii, s-a arătat că reclamanta nu a urmat întreaga procedură specială de restituire prin contestarea răspunsului Administrația Finanțelor Publice Tg. Cărbunești, asociat măsurilor de impunere, potrivit prevederilor art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că art.2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că în temeiul art.13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
A precizat recurenta că era necesară instituirea unei astfel de taxe pentru evitarea importării în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare.
În același timp, recurenta a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurenta a mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
S-a arătat că instanța de fond nu a precizat în ce anume constă dobânda legală respectiv nu s-a precizat actul normativ în baza căruia va fi calculat efectiv cuantumul actualizărilor și perioada pentru care se vor calcula.
În motivele de recurs s-a mai arătat că reclamantul a formulat cerere de restituire la și în baza OG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, iar i-a restituit suma de 2512 lei reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, rezultând astfel o sumă de 2347 lei nerestituită.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 5733,88 lei, așa cum rezultă din chitanța seria - nr.- din 9.04.2008.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Tg. Cărbunești, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr.5056/23.02.2008 Administrația Finanțelor Publice Tg. Cărbunești a răspuns reclamantului, în sensul că taxa de primă înmatriculare este percepută legal.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Constatând însă că prin decizia nr.6014/30.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului (fila 34), reclamantului i-a fost restituită diferența dintre taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule, Curtea va dispune restituirea sumei de 2347 lei, până la concurența sumei de 4859 lei, achitată de reclamant cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Este întemeiată critica formulată de recurentă în sensul că instanța de fond nu a precizat temeiul de drept în baza căruia autoritatea fiscală datorează dobânda legală și de asemenea nu s-a precizat data de la care începe să curgă dobânda legală.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată, așa cum s-a precizat și mai sus de art. 117 alin.1, lit. d din Codul d e procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin.1 din Codul d e procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, Curtea reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația.
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/22.12.2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, Curtea constată că acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în Codul d e procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
Din prevederile capitolului 2 pct.2 ale Ordinului menționat rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 119 cod procedură fiscală ( fost 114).
Întrucât prima instanță nu a indicat în hotărâre data de la care încep să curgă dobânzile ( majorările) și nici temeiul de drept, Curtea reține că acest motiv de recurs este fondat.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civilă, recursul se va admite, se va modifica în parte sentința în sensul că va fi obligată pârâta la plata sumei de 2347 lei și la dobânda legală prevăzută de art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală începând cu 04.08.2008.
.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP G ÎN NUMELE ȘI PENTRU TG.CĂRBUNEȘTI împotriva sentinței numărul 1756 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 2347 lei și la dobânda legală prev. de art. 124 alin. 2 Cod pr. fiscală începând cu 04.08.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. C
Tehn./20.05.2009
Jud. fond M
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Constantin Diaconu
