Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2234/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2234
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
-- - - JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
-- - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier -
XXXXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 15 octombrie 2008, privind recursul declarat de reclamanta Obștea, împotriva sentinței nr. 171 din data de 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DGFP
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 15 octombrie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 171 din data de 13 februarie 2008 Tribunalului Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de reclamanta Obștea împotriva deciziei de impunere nr. 551/2007, a raportului de inspecție fiscală nr. 3847 încheiat la 13 iunie 2007 și a deciziei nr. 62 din data de 06.08.2007 emise de intimata DGFP
În motivare instanța a reținut că reclamanta nu a înregistrat venituri scutite de la plata impozitului pe profit conform art. 15 al.1 și 2 din Legea nr. 571/2003 și nu poate beneficia de scutire de la plata impozitului pe profit nici pentru partea de venituri realizate din activități economice prev. la art. 15 al. 3 din Legea nr. 571/2003, astfel că în mod corect, organele de inspecție fiscală au calculat un impozit pe profit suplimentar pentru toate veniturile realizate de reclamantă din activități economice.
Expertul numit în cauză la cererea reclamantei verificat susținerile din contestație și concluzionat că datorează impozit pe profit stabilit prin decizia de impunere și accesoriile aferente pentru că nu are înregistrate venituri scutite de la plata impozitului pe profit, neputându-se aplica nici prevederile art. 42 al. K Cod fiscal și nici art. pe pct.9 din HG 44/2004 care cuprind referiri la veniturile impozabile obținute de persoanele fizice asociate într- asociație și nu la persoane juridice cum este cazul reclamantei.
Din cuprinsul raportului de expertiză a rezultat că în mod corect organele de inspecție fiscală a constatat faptul că unitatea controlată nu a îndeplinit obligația legală de constituire fondului de conservare și regenerare, pentru că nu a făcut dovada cu documente justificative înregistrării acestui fond la dispoziția și în contul administratorului.
În această situație, în mod corect s-au aplicat disp. art. 31 al. 4 lit. din Codul fiscal, impozitându-se și cheltuielile nedeductibile fiscal, care nu au avut la bază documentul justificativ al creării fondului de conservare și regenerare.
În mod corect, nu s-au acceptat deductibile fiscal cheltuielile de 400.000 lei.
În privința rezervelor legale, experta contabilă arătat că organele fiscale au aplicat în mod corect prevederile art. 22 al. 1 lit. din Codul fiscal în sensul că "rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicate asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat din patrimoniu".
Cheltuielile de sponsorizare în limita prev. de art. 21 al.4 lit.p din 571/2003 și OG 83/2004 - 3% din cifra de afaceri, dar nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat - s-au luat în considerare de inspecția fiscală reprezentând cheltuială deductibilă, sumele peste cotele legale fiind cheltuieli nedeductibile fiscal (23037 lei) impozitată.
Rezultă că activitatea de vânzare material lemnos efectuată de reclamantă în perioada verificată este o operațiune supusă impozitării și suma calculată de organul fiscal cu titlu de obligație suplimentară de plată reprezentând impozit pe profit de 284.610 lei și accesorii de 83.117 lei este corect stabilită de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 07.04.2008 (data poștei), reclamanta Obștea, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei, admiterea contestației și anularea deciziei de impunere fiscală nr.551/2007 și actele care au stat la baza emiterii acesteia.
În motivare s-a arătat că în Consiliul de administrație s-a hotărât vânzarea ierbii de pe pășunile alpine la crescătorii de animale și materialul lemnos ca lemne de foc la membrii obștei, banii rezultați fiind plătiți membrilor obștei care nu au nevoie de iarbă sau de lemne, precum și către ceilalți membri dacă se obțin sume mai mari de bani.
S-a mai susținut că Obștea este o asociație de persoane fizice și nu o societate comercială și nu se încadrează în dispozițiile art.103 din Legea 571/2003, ci în dispozițiile art.42 lit.k din aceeași lege.
Cât privește fondul de rezervare al pădurilor, acesta este constituit într-un fond bancar, la dispoziția Ocolului Silvic și este controlat continuu de către Inspectoratul Teritorial d e Silvicultură și Rm V, plățile făcându-se numai cu acordul acestora.
Aceste sume nu trebuiau depuse în contul Romsilva Tg J și nu este corect ca recurenta să plătească 400.000 lei ca impozit, cât timp în Legea nr.120/2004 se prevede că aceste sume sunt deductibile fiscal.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299 - 316 Cod pr.cvilă.
În dovedirea recursului s-a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză, apreciind că cel de la instanța de fond este netemeinic și nelegal.
La 15.05.2008 intimata pârâtă DGFP Gad epus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acestuia, ca neîntemeiat, apreciind hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.
În motivare s-a arătat că recurenta este o organizație nonprofit care a devenit plătitoare de TVA pentru depășirea plafonului cifrei de afaceri, începând cu 01.08.2004 și al cărei obiect de activitate îl constituie vânzarea de material lemnos, cod 0201.
Recurenta nu era scutită de plata impozitului pe profit, fapt ce rezultă din coroborarea dispozițiilor art.3, 4 și 5 din Legea 571/2003, dar și din dispozițiile art.15 alin.2 și 3 din același act normativ, coroborat cu dispozițiile sentinței nr.165 din 12.04.2008, pronunțată în dosar nr.341/C/2006, rămasă irevocabilă prin decizia nr.853/05.09.2007 a Curții de APEL CRAIOVA.
S-a mai arătat că și criticile referitoare la fondul de conservare sunt nefondate, fapt ce rezultă din coroborarea dispozițiilor art.81din OG nr.96/1998 R, art.63 din Legea nr.62/1996 și art.21 alin.4 lit.f Cod fiscal, avându-se în vedere că recurenta nu a făcut dovada că fondul de conservare și regenerare a fost creat la dispoziția și în contul - Romsilva Direcția Silvică Tg
În consecință s-a solicitat respingerea recursului.
La dosar a fost depus în copie actul constitutiv al Obștei.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursul fondat pentru următoarele considerente:
Organele de inspecție fiscală din cadrul - Activitatea de Inspecție Fiscală 2 au stabilit obligații bugetare suplimentare în sarcina reclamantei în cuantum de - lei constând în 284.609 lei impozit pe profit și 83.117 lei majorări de întârziere aferente.
S-a adoptat această soluție fiscală considerându-se că în perioada anilor 2005 - 2006 Obștea a înregistrat în evidența contabilă, în contul 121" profit și pierdere profit pentru care nu a calculat, înregistrat și plătit impozit pe profit.
În același timp organele de inspecție fiscală nu au acceptat cheltuieli de sponsorizare în sumă de 23.037 lei peste limita admisă de lege, precum și fondul de conservare și regenerare în cuantum de 400.000 lei, admițându-se numai cota de 5% aplicată asupra profitului contabil.
Organele fiscale au considerat că recurenta reclamantă a desfășurat activitate de comercializare de masă lemnoasă, precum și alte activități de exploatare.
De asemenea s-a considerat că Obștea a realizat numai venituri din activități economice, respectiv din vânzare de material lemnos, dobânzi pentru depozitele la termen, venituri din prestări servicii, fără a înregistrat venituri scutite de la plata impozitului pe venit, conform art. 15 din Codul Fiscal.
S-a apreciat că pentru fondul de conservare și regenerare constituit în baza Legii nr. 120/2004 nu s-a făcut dovada că acesta a fost creat la dispoziția și în contul administratorului Romsilva - Direcția Silvică Tg
Curtea constată că prima instanță și-a însușit susținerile organului fiscal și pe cele din raportul de expertiză fără a efectua și verificarea tuturor apărărilor reclamantei.
Astfel, s-a susținut că o parte din materialul lemnos a fost acordat membrilor Obștei, în baza prevederilor Statutului acesteia, context în care masa lemnoasă respectivă nu poate fi considerată ca reprezentând operațiune comercială.
Se impunea ca expertul să verifice dacă întreaga masă lemnoasă considerată ca făcând parte din activitatea comercială a fost vândută sau o parte din aceasta a fost distribuită membrilor Obștei în baza prevederilor Statutului.
În acest sens Curtea precizează că în baza art. 32 din Statutul Obștei exploatarea pădurilor proprietatea Obștei se face în vederea acoperirii trebuințelor de combustibil și lemn de construcție, precum și pentru crearea de venituri suplimentare pentru membrii Obștei.
Recurenta reclamantă a susținut că a constituit în baza art. 81din Legea nr. 120/2004 un fond pentru regenerare, iar instanța de fond a apreciat că acest fond nu a fost deschis la dispoziția administratorului silvic, așa încât nu poate fi exclus de la profitul Obștei.
Curtea apreciază că se impunea să se verifice de către expertul cauzei modul în care au fost utilizate fondurile constituite cu acest titlu, ce reprezintă contul de profituri.
De asemenea, având în vedere prevederile art. 15 alin.3 din Codul Fiscal, expertul va preciza care au fost veniturile din activitățile economice realizate de reclamanta recurentă, dacă organul fiscal a aplicat prevederile acestui text în sensul scutirii la plata impozitului pe profit.
În vederea completării probatorului efectuat la instanța de fond, în baza art. 312, se va admite recursul, se va casa sentința cu reținere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta Obștea, împotriva sentinței nr. 171 din data de 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DGFP
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen 3 decembrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehred. / 4 ex./02.12.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Magdalena Fănuță, Sanda Lungu
