Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2267/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2267
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI BNî mpotriva sentinței civile nr. 198/CA pronunțată în data de 14 aprilie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CONTRIBUABILII MIJLOCII, - LEASING SA B având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 198 din 14 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a admis în parte acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta - Leasing SA împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N și Administrația Finanțelor Publice Contribuabilii Mijlocii.
S-a respins, ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea adresei nr. 1642/2.02.2009 emisă de pârâte DGFP-BN.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Baf ost obligată să restituie reclamantei suma de 3.578 lei reprezentând diferența nerestituită din taxa specială de prima înmatriculare cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 29.05.2007 și până la restituirea efectivă a sumei, actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, adresa de răspuns al cărei anulare se solicită de reclamantă nu are calitatea de act administrativ fiscal în sensul în care acesta este definit de dispozițiile art. 41 din OG nr.92/2003 modificată, deoarece prin această adresă nu se stabilesc, nu se modifică și nu se sting drepturi și obligații fiscale ci numai i se aduce la cunoștință reclamantei punctul de vedere a pârâtei DGFP-BN referitor la caracterul legal al taxei de prima înmatriculare.
Referitor la al doilea capăt de cerere tribunalul a constatat că reclamanta a dovedit că a achitat taxa specială de înmatriculare pentru autovehicule, astfel cum rezultă din probatoriul scris administrat, taxă care a fost percepută potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare ale Codului fiscal.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, tribunalul a constatat că prin taxa impusă s-a încălcat principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre în raport cu autoturismele autohtone.
Tribunalul a mai constatat că taxa prevăzute de art. 2141- 2143din Codul fiscal este o taxă ce s-a stabilit a fi nelegală, prin aceea că încalcă normele de drept comunitar. S-a mai reținut că taxa instituită de OUG nr. 50/2008 denumită taxă de poluare este diferită de taxa de primă înmatriculare, ce are alt caracter și care se achită în baza dispozițiilor din ordonanța menționată. S-a mai motivat că dispozițiile din OUG nr. 50/2008 nu pot retroactiva, ele aplicându-se numai pentru viitor, adică pentru taxele plătite cu titlu de taxe de poluare
Întrucât taxa de mediu poate fi încasată oricând atât timp cât autoturismul este în stare de funcționare și circulă pe drumurile publice, tribunalul a reținut că nu există nici un motiv pentru a se face compensarea între o datorie certă și actuală cu una incertă și neactuală.
Întrucât reclamanta a fost lipsită nelegal de această diferență în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, texte de lege care nu erau în concordanță cu prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, tribunalul a obligat pârâta de rangul 2 la i dobânda legală aferentă până la data plății efective, motivând că numai astfel prejudiciul poate fi considerat reparat integral, conform prevederilor art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta - LEASING SA.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că soluția primei instanțe este neîntemeiată în ce privește restituirea sumei de 3578 lei.
Se precizează că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a suferit de la data intrării în vigoare mai multe modificări și completări prin acte normative, printre acestea aflându-se și modificările aduse de Legea nr. 343/2006, act normativ ce introduce art. 2141-2143. Aceste dispoziții unde se reglementează o obligație fiscală de plată a taxei speciale de primă înmatriculare, stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei.
În recurs se mai arată că taxa specială se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate și că legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
In opinia recurentei, regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeană și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului.
Se mai menționează că în art. 11 din OUG nr. 50/2008 se arată că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență", astfel că intimata este îndreptățită să primească numai diferența de bani, așa cum este reglementată de această dispoziție legală.
Soluția instanței de fond este criticată și sub aspectul cererii privind acordarea dobânzii, susținându-se că acordarea de dobânzi legale calculate până la restituirea efectivă s-a dispus fără a se specifica data de la care începe să se calculeze dobânda. Recurenta mai arată că potrivit art. 3 din OG nr. 9/2000 dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a BNR și că acordarea dobânzii legale contravine dispozițiilor art. 10 alin. 1 din OG nr. 9/2000.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
. În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și Autoritatea Judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2".
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale menționate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor interne să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Conform dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, Curtea apreciază ca nefondate criticile formulate în recurs întrucât în cauză nu este prezentă nici o situație dintre cele prevăzute de art.112 Cod procedură fiscală, astfel că nu devin incidente dispozițiile Ordinului MF nr. 1899/2004. Drept consecință, acoperirea integrală și efectivă a prejudiciului suferit de reclamantă nu se poate realiza decât în condițiile dreptului comun, respectiv prin acordarea dobânzii legale, de la data la care reclamanta a fost lipsită de folosința sumei achitată cu titlul de taxa de primă înmatriculare. Întrucât din dispozitivul sentinței și din motivarea acesteia nu rezultă că instanța de fond a avut în vedere dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.1 sau art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, Curtea nu poate face o analiză pertinentă a motivului de recurs referitor la procentul dobânzii avut în vedere de către instanța de fond, această problemă urmând a fi clarificată în cadrul unei eventuale cereri de lămurire a dispozitivului întemeiată pe dispozițiile art.281 ind. 1 Cod pr. civilă.
Față de toate considerentele menționate anterior, Curtea apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică și drept consecință, în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă curte va respinge recursul declarat de pârâta DGFP B-N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BNî mpotriva sentinței civile nr. 198 din 14 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
5 ex./2.10.2009
Jud.fond.-
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Eleonora Gheța
