Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2269/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2269/2008
Ședința publică din 20 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea, pentru pronunțare, recursul formulat de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1199 din 20.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
În data de 14.10.2008 s-a depus la dosarul cauzeiconcluzii scrisedin partea recurentei Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului prin care solicită respingerea excepției invocate ca neîntemeiată și admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În data de 16.10.2008 s-a depus la dosarul cauzei din partea recurentei Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului C delegația prin care recurenta a fost împuternicită de Administrația Finanțelor Publice C să formuleze calea de atac în prezentul dosar, însoțită de două exemplare din recursul formulat care poartă mențiunea însușirii recursului de către Administrația Finanțelor Publice
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1199 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud., și în consecință, s-a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu această pârâtă.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N, și în consecință pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 3.019 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare.
S-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel Vectra, autoturism care era înmatriculat în Germania, stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 899,53 Euro cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N cu chitanța nr. -/01.02.2008. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă cu adresa nr. din 23.04.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu a fost reținută susținerea pârâtei referitor la o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
De asemenea, nu au fost reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantului privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, tribunalul a constatat că OG nr. 9/2000 reglementează dobânda legală în materie civilă și comercială și nicidecum în materia contenciosului fiscal, motiv pentru care această cerere a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamant.
În motivele de recurs arată că optica tribunalului este greșită întrucât dispozițiile art.2141și urm.din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană care revede că "nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Arată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, precum și cel mai important, autoturismelor noi din producția națională a României.
Consideră că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, precum și a nr.HG686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acesteia, acțiunea reclamantei este inadmisibilă, în condițiile în care aceste acte normative reglementează modalitatea în care taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de bună voie de către organul fiscal competent din subordinea ANAF.
Instanța din oficiu, și în raport de dispozițiile art. 137.pr. civilă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C în promovarea recursului.
Hotărârile judecătorești produc efecte partes litigantes care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata în primă instanță este același și la judecata în recurs.
Dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să promoveze calea de ataca recursului, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
Recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C nu a fost parte în litigiu în fața instanței de fond astfel că se poate susține cu temei că aceasta poate recura hotărârea care trebuie să producă efecte în raport de alte persoane.
dintre calitate și interes și existența lor relativ autonomă rezultă din împrejurarea că uneori cel care acționează în justiție o face în considerarea unui drept subiectiv propriu și se îndreaptă împotriva aceluia care are obligația corelativă respectivului drept, alteori însă legea indică în mod expres persoanele care, în anumite situații, pot acționa în justiție.
Legitimarea procesuală activă implică îndreptățirea persoanei, fizică sau juridică, de a participa în calitate de reclamant în proces, calitatea procesuală analizându-se în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiție, iar legitimarea procesuală pasivă implică îndreptățirea persoanei de a participa în calitate de pârât în proces, calitate ce se justifică prin analizarea existenței unei identități între persoana obligată în raportul de drept dedus judecății și pârât.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes.
Delimitarea dintre calitate procesuală și interes, ca și condiții în promovarea unei acțiuni și prin extrapolare a unei căi de atac, în cursul derulării demersului judiciar nu este ușor de făcut.
care nu au fost părți în proces nu au dreptul de a declara recurs chiar și în ipoteza în care ar justifica un interes astfel că s-a apreciat că recurentul nu poate justifica, în speță, calitatea procesuală activă și în consecință se va admite excepția lipsei calității procesuale active a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C și respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1199 din 20 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția lipsei calități procesuale active a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C și respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1199 din 20 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
2 ex./28.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
