Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.227
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D împotriva sentinței civile nr. 1762 pronunțată în data de 03 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - ACTIV D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită iar părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Instanța, reține că față de obiectul dedus judecății, acțiunea promovată la instanța de fond este insuficient timbrată în raport de petitul aferent cererii de despăgubire, sens în care, pune în vedere reprezentantului intimatei să depusă până la sfârșitul dezbaterilor dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 39 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
Reprezentantul intimatei depune înscrisuri privind proveniența autoturismului și factura firmei, relevând totodată instanței că există la nivel național o practică neunitară în această privință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței recurate, ca temeinică și legală pentru motivele expuse prin întâmpinare, restituirea taxei de înmatriculare se aplică tuturor persoanelor care au adus autoturisme, nu numai a celor autoturisme aduse din Uniunea Europenă. În ceea ce privește acordarea dobânzii, din perspectiva societății plătitoare acestea sunt dovedite iar acordarea acestora este stipulată în dispozițiile art.117, art.124 și art.127 pr. fiscală. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate atât de depunere întâmpinării cât și cu ocazia dezbaterii pricinii.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante reține cauza în pronunțare.
Notă: După dezbaterea cauzei se depune de către reprezentantul intimatei dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru și a timbrului judiciar, fila 10 din dosarul cauzei.
CURTEA,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.762 din data de 3 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a constatat că reclamanta ACTIV D, a renunțat la judecată împotriva MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANTELOR - AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA B; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive ca lipsită de obiect; admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C și respinsă acțiunea față de aceasta.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantei împotriva pârâtei D și, în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 11.837 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare auto, cu dobânda legală începând cu data de 27.03.2008 până la data achitării efective; a fost respins petitul având ca obiect anularea actului administrativ fiscal nr. 7.756/28.03.2008; obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 150 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel,instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a erului Economiei si Finanțelor, în contextul disp. 246.pr.civ. și al solicitării de a se lua act de renunțarea în ceea ce privește ministerul este lipsită de obiect.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a C, reține instanța că este întemeiată, deoarece suma ce se solicită a fi restituită a fost achitată în contul D, iar actul a cărei anulare se cere, nu a fost emis de direcție.
În privința exceptiei inadmisibilității acțiunii, reține instanța că, de asemenea, aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamanta a achitat suma ce se dorește a fi restituită la data de 16.04.2007, când erau în vigoare prevederile Codului Fiscal, iar nr.OUG 50/2008 a intrat in vigoare la data de 01.07.2008 si potrivit principiului neretroactivității legii civile nu poate retroactiva.
Pe fond, reține instanța că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin nr.OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Totodată, reține instanța că, susținerile pârâtei referitoare la situația de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat nu poate fi primită. În acest context, arată instanța că este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Ca atare, reține instanța, taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene, refuzul pârâtei este nejustificat în a dispune restituirea.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
În susținerea recursului s-a arătat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost achitată în temeiul dispozițiilor legale în vigoare, respectiv prevederile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003, aceste dispoziții nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate. Făcând trimitere la Tratat, recurenta mai arată că dispozițiile acestuia se referă la întregirea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite prevederi naționale prin care s-ar crea o situație de discriminare negativă sau un stat de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare, iar în speță, taxa nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale ci s-au aplicat tuturor autoturismelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională; nu se poate vorbi de încălcare a vreunui principiu înscris în tratat.
Mai arată recurenta că inadmisibilitatea acțiunii derivă din împrejurarea abrogării exprese prin art. 14 alin. 2 din nr.OG 50/200; că în mod greșit nu s-a reținut incidența acestui act normativ precum în mod greșit s-a reținut și obligarea achitării dobânzilor.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat, așa încât conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respinse ca atare.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008 dar, pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-arvalidaprin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Cât privește dobânzile acordare de prima instanță. Curtea reține că aceasta reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă, nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora Ii s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
Totodată, în temeiul art. 274.pr.civ. pârâta D va fi obligată să plătească reclamantei ACTIV LDs uma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D împotriva sentinței civile nr. 1.762 din 3 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Obligă pârâta D să plătească reclamantei ACTIV L D, cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 100 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
red./dact. /2 ex./02.02.2009.
jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Eleonora Gheța
