Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2294/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2294/2009
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANTELOR PUBLICE și chemata în garanție ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, împotriva sentinței civile nr. 713/CA/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamantul G, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatului, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 30.09.2009 s-a depus la dosar, de către intimatul G un script intitulat "Note de ședință", cu privire la inițierea procedurii de infrigement și la oportunitatea sesizării Curții de Justiție Europene.
Curtea pune în discuția părții prezente să precizeze care ar fi în opinia sa criteriul de determinare a regimului juridic aplicabil prezentei cauze - cel al datei importului sau cel al datei primei înmatriculări.
Reprezentantul intimatului arată că în prezenta cauză cadrul legal aplicabil este cel instituit de nr.OG 50/2008, completată de nr.OG 7/2009, circumscris deci criteriului datei primei înmatriculări.
Curtea pune în discuția părții prezente regimul juridic al deciziei de plată.
Reprezentantul intimatului arată că prin critica formulată se referă doar la modalitatea de calcul a taxei, criteriu care - din perspectiva prevederilor legale incidente - nu poate fi echivalată cu o decizie de impunere, motiv pentru care, din acest punct de vedere sunt aplicabile prevederile art. 117 lit. d), Pr. Fiscală, apreciind taxa achitată ca o plată nedatorată și contrară prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Având în vedere aceste precizări, Curtea pune în vedere părții prezente să precizeze care este scopul prezentei contestații.
Reprezentantul intimatului arată că decizia de calcul a taxei este corectă, iar obiectul contestației îl reprezintă refuzul nejustificat de a se restitui o plată nedatorată, apreciind că prelevarea sumei este nelegală.
Apreciază de asemenea - în interesul soluționării cauzelor viitoare - că este oportună sesizarea Curții de Justiție Europene indiferent de ipoteza legală în care se regăsește, solicitând în acest sens suspendarea prezentei cauze.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 713/20.03.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis cererea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.414 lei, reprezentând taxa de poluare, sumă actualizată cu dobânda legală în materie fiscală până la data restituirii efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N în contradictoriu cu chemata în garanție Agenția Fondului pentru Mediu.
A fost obligată chemata în garanție la plata, către pârâtă, a sumei de 3.414 lei actualizată cu dobânda legală în materie fiscală până la data restituirii efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamantul a achiziționat un autoturism marca, autoturism care era înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, reclamantul a fost obligat să achite suma de 3.414 lei cu titlu de taxă de poluare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N cu chitanța nr. -/10.07.2008. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă cu adresa nr. 29.985 din 26.09.2008.
Tribunalul a reținut că, la data achiziționării autoturismului, respectiv 24.01.2008, erau în vigoare dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal privind taxa specială de înmatriculare, astfel încât reclamantului nu îi erau aplicabile dispozițiile OG nr. 50/2008 privind taxa de poluare, potrivit principiului neretroactivității legii, în condițiile în care acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare.
Prin urmare, tribunalul a analizat compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar, aceste dispoziții fiind aplicabile reclamantului, în condițiile în care autoturismul acestuia a devenit înmatriculabil la data achiziționării.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de poluare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, va admite cererea reclamantului privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale în materie fiscală calculată până la data restituirii efective a sumei.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, în condițiile în care suma achitată de reclamant s-a făcut venit la bugetul Agenției Fondului pentru Mediu, motiv pentru care aceasta a fost admisă cu consecința obligării chematei în garanție la plata, către pârâtă, a sumei de 3.414 lei actualizată cu dobânda legală în materie fiscală până la data restituirii efective.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu (), solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Având în vedere că recursul de față privește o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, nu este obligatorie limitarea la motivele de recurs precizate la art. 304. proc. civ. cauza putând fi examinată sub toate aspectele.
În motivarea recursului arată că, HOTĂRÂREA A FOST DATĂ FARĂ LEGAL(art. 304 pct. 9. proc. civ.). Astfel, instanța de fond a apreciat că"taxa specială pe poluare achitată de către reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene".
Apreciază că, soluția instanței de fond este nelegală și nefondată. Așa cum s-a arătat în întâmpinarea, OUG nr. 50/2008 a abrogat taxa specială de primă înmatriculare pentru că, așa cum fusese notificată, România încălca prevederile art. 90 din Tratatul CE (României fusese transmis un aviz motivat adresat de Comisia Comunităților Europene în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule). Totodată, OUG nr. 50/2008 a instituit o nouă taxă, în acord cu principiile comunitare, care se plătește începând cu 01.07. 2008. Reclamanta a plătit această taxă, care este conformă cu legislația europeană.OUGnr. 50/2008. act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar.
În forma publicată în aprilie 2008. OUG nr. - stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de instituirea Comunității Europene. taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeana a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusa de Guvern, în care emisiile sunt luate in considerare la taxarea mașinilor Euro 4 si Euro 3. iar pentru autovehicule noi. cu o durata lungă de folosire. sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.
Or. câtă vreme chiar Comisia Europeana a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare. apreciem că nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că aceasta taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene".
Menționează că, neadoptarea în regim de urgență a OUG nr. 50/2008, în conformitate cu cerințele din avizul motivat (document care marchează cea de-a 2-a și ultima etapă a fazei precontencioase a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru) putea conduce la sesizarea Curții de Justiție a Comunității. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Față de această observație a Comisiei Europene, menționează că, potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Practic, nici Curtea Europeană de Justiție a CE. nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa specială de primă Înmatriculare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită. ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării. Curtea Europeană de Justiție (CEI) a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozițiile articolului 90 din Tratatul CE. Astfel, niciun stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
De asemenea, Curtea a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având astfel obligația de a ține seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (a se vedea cauzele, C-345/93, Comisia/Danemarca, C-47/88 și Comisia/Republica, C-375/95).
exemplu ilustrează aplicarea acestor norme: taxa de înregistrare a unui autovehicul de X ani importat intr-un stat membru nu poate fi mai mare decât taxa inclusă in valoarea reziduală a unui vehicul similar înmatriculat acum X ani in respectivul stat membru.
Taxa in vigoare până la aprobarea OUG nr. 50/2008, aplicată autovehiculelor uzate, nu era redusă proporțional cu valoarea deprecierii reale a unor autovehicule similare înmatriculate deja pe piața internă. Dimpotrivă, valoarea taxei creștea numai pe baza vechimii autovehiculului. Având in vedere că taxa de înmatriculare a autovehiculelor din România era percepută o singură dată, autovehiculele cele mai impozitate erau, implicit, autovehiculele second-hand importate. În opinia Comisiei, asemenea modalități de aplicare a taxei contraveneau dispozițiilor articolului 90 din Tratatul CE, astfel cum a fost interpretat de. Tocmai pentru a înlătura aceste neajunsuri a fost modificată taxa.
Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și in cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea în special Hotărârea Comisia/, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, C-393/98, p. 1-1327, punctul 21, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, și, C-101/00, I p. -7487, punctul 53). Astfel, Curtea a considerat ca fiind contrară articolului 90 CE perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, depășește valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, C-345/93, p. 1-479, punctul 20, și Hotărârea, punctul 23).
Pentru aplicarea articolului 90 CE și în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe loc, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor național si produselor importa te. ci si baza de impozitare si modalitățile de percepere a impozitului în cauză (Hotărârea din 22 martie 1977, lannelli &, 74/76, p. 557, punctul 21, Hotărârea din 11 decembrie 1990, Comisia/Danemarca, C-47/88, I p. -4509, punctul 18, precum și Hotărârea, punctul 12). Reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
În această privință, Curtea a considerat că luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculelor nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecăruia dintre acestea.
Într-adevăr, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ și calculate pe baza unor criterii precum vechimea, kilometrajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile citate anterior, punctul 24, și, punctul 73).
Dintr-o jurisprudență constantă a Curți rezultă că, pentru ca un sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care line seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale să fie compatibil cu articolul 90 CE, trebuie ca acesta să fie organizat astfel . să excludă orice efect discriminatoriu, ținând seama de aproximările rezonabile inerente oricărui sistem de acest tip (Hotărârea, punctul 26, Comisia/, punctul 29, și.
Pe de altă parte, compatibilitatea cu articolul 90 CE a unui sistem de impozitare a vehiculelor de ocazie importate care line seama de deprecierea reală a vehiculelor pe baza unor criterii generale presupune ca proprietarul unui astfel de vehicul să aibă posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel de mod de calcul forfetar în cazul acestui vehicul cu scopul de a demonstra că aceasta are ca rezultat o impozitare superioară valorii taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea și, punctul 88).
Pentru aceste motive, solicită instanței să admită prezentul recurs și să modificați sentința atacată în sensul respingerii acțiunii lui
III. Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și pârâtul Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în temeiul prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.
De asemenea, întrucât este vorba de o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, solicită instanței să analizeze cauza sub toate aspectele în conformitate cu prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului pârâtul arată că, prin sentința civila nr. 713/20.03.2009instanța de fond admite acțiunea reclamantului G în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N și în consecință obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3414 lei, reprezentând taxă de poluare, sumă actualizată cu dobânda legală în materie fiscală până la data restituirii efective. Instanța admite cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N în contradictoriu cu chemata în garanție Agenția Fondului pentru Mediu și obligă chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 3414 lei actualizată cu dobânda legală în materie fiscală până la data restituirii efective.
Apreciază hotărârea instanței ca fiind netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
În primul rând instanța nu a analizat deloc excepția inadmisibilității invocată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N (motiv de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 7 Codul d e proc. civilă.)
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul solicita restituirea sumei de 3414 lei, suma stabilita prin decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, emisa de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N si achitata prin chitanța seria - nr.-.
Potrivit dispozițiilor art.7 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule,"Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală. re publicată, cu modificările și completările ulterioare".
Art. 205 din OG nr.92/2003 reglementează posibilitatea de contestare a titlului de creanța precum si a altor acte administrative fiscale iar art. 209 din același act normativ reglementează competenta de soluționare a acestor contestații.
Astfel:
Art.205 -,(1)Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
Art.209 -,( 1)Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a deciziilor pentru regularizarea situației, emise în conformitate cu legislația în materie vamală, se soluționează după cum urmează:
a) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal;
b) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală,
accesoriile acestora, al căror cuantum este de 1.000.000 lei sau mai mare, cele formulate împotriva actelor emise de organe centrale, cele formulate de marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, inclusiv accesoriile aferente acestora, indiferent de cuantum, și cele formulate împotriva actelor de control financiar se soluționează de către Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(2)Contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluționează de către organele fiscale emitente.
(3)Contestațiile formulate de cei care se consideră lezați de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluționează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act".
In cuprinsul deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit in sarcina reclamantului obligația de plata a sumei de 3414 lei este menționat, in mod expres, faptul ca aceasta decizie reprezintă titlu de creanța si poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicării potrivit art.207 alin.1 din OG. nr.92/2003 la organul fiscal competent, potrivit art.209 alin.1 din același act normativ.
Cu toate acestea, reclamantul nu a interes sa exercite calea de atac prevăzuta de lege in vederea anularii deciziei si restituirii sumelor schiate in temeiul acesteia ci a formulat o simpla cerere de restituire a sumei adresata Administrației Finanțelor Publice a Municipiului C-
In aceste condiții, instanța de contencios administrativ nu este competenta sa se pronunțe asupra datorării sau nedatorării sumei achitate de către reclamant in baza deciziei la care am făcut referire mai sus, in măsura in care nu este parcursa procedura administrativa de contestare a acesteia, motiv pentru care solicitam respingerea acțiunii ca inadmisibila.
Procedura de restituire a sumelor de la bugetul de stat este reglementata de art.117 din nr.OG92/2003 privind codul d e procedura fiscala, care dispune următoarele:
"Restituiri de sume
(1)Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță;
b) cele plătite în plus față de obligația fiscală;
c)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g)cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire,după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
Atâta vreme cat reclamantul nu s-a aflat in niciuna dintre situațiile prevăzute mai sus, in mod corect, Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N i-a răspuns reclamantului prin adresa nr.29985 din 26.09.2008 in sensul ca: "taxa achitata are temei legal si nu poate face obiectul unei cereri de restituire".
In cazul in care reclamantul s-ar fi considerat lezat in drepturile sale de refuzul nejustificat al Administrației Finanțelor Publice a municipiului C-N de a-i soluționa cererea, acesta trebuia sa formuleze plângere prealabila împotriva adresei prin care i s-a respins cererea de restituire, întemeiata pe dispozițiile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, si sub acest aspect, acțiunea care formează obiectul prezentei acțiuni in contencios administrativ este inadmisibila pentru ca in materie de contencios administrativ, atunci când nu este parcurs a procedura prealabila a reclamației administrative pe care o impune art.7 din Legea nr.554/2004, acțiunea urmează a fi respinsa ca inadmisibila.
De asemenea prima instanță a interpretat în mod greșit prevederile art. 4 din nr.OG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. 4 din nr.OG-" Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;", nicidecum la data achiziționării autovehiculului, așa cum în mod eronat menționează instanța de fond.
Reclamantul a achiziționat autoturismul la data de 20.02.2008 dar acesta a fost înmatriculat la data de 14.07.2008, data la care erau aplicabile prevederile nr.OG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare.
Pe fondul cauzei acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată.
Taxa pe poluare pentru auto vehicule a fost instituita prin nr.OUG50/2008, astfel persoana fizica sau juridica care face înmatricularea are obligația plații taxei cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, făcând excepție doar autovehiculele menționate la art.3, alin.2 si art.9 alin.1. din același act normativ.
Potrivit dispozițiilor art.8 si art.10 din nr.OUG50/2008, a art.7 si art.8 din Anexa la nr.686/2008, ale cap.3 si cap.5 din Ordinul președintelui ANAF nr.986/2008, precum si ale art.117 alin.1 dinnr.OG-,rep. cu modificările si completările ulterioare, după efectuarea plații taxei pe poluare, la cererea contribuabilului, se restituie numai: sumele reprezentând valoarea reziduala a taxei pe poluare; sumele reprezentând diferențe de taxa pe poluare rezultate in urma contestării taxei pe poluare;
sumele pentru care se face dovada ca nu sunt datorate, conform legislației in vigoare.
Dispozițiile mai sus citate nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate:
In lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene in domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabilească nivelurile acestora.
Este binecunoscut faptul ca art.90 din Tratatul, reprezintă unul din temeiurile de baza ale consacrării liberei circulații a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comuni tare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comuni tare trebuie sa se abțină a institui, respectiv sunt obligate sa înlăture orice măsura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor si serviciilor in cadrul Uniunii Europene.
Insa, așa cum rezulta in mod textual si expres din chiar conținutul art.90 alin.1 din Tratatul, citam"niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite si taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativa sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comuni tare.
In speța, taxa pe poluare nu se aplica exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale, ci ea se aplica tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima data in România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplica si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (, etc), precum si, cel mai important, autoturismelor noi din producția naționala a României.
De asemenea, precizam ca principiulpoluatorul plătește",pe care se bazează
instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul
Sentința civilă recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 117 și 124 din nr.OG 92/2003 republicată și modificată (art. 304 pct. 9) conform cărora rec1amantul avea dreptul la dobânda prevăzută de art. 124 doar în cazul în care cererea de restituire a taxei pe poluare ar fi fost întemeiată pe prevederile art. 117 alin. 1 iar instituția ar fi refuzat restituirea sumei solicitate cu toate că cererea de restituire s-ar fi încadrat în cazurile prevăzute la art. 117 alin 1 lit. a) - h).
Prevederile legale menționate mai sus au următorul cuprins:
"ART. 117
Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță;
b) cele plătite în plus față de obligația fiscală;
c) cele plătite ca unnare a unei erori de calcul;
d) cele plătite ca unnare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
t) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente
potrivit legii;
g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute laart. 170;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere."
"ART. 124
în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget.
(1)Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117alin.(2)sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabili/or.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de pititori."
A vând în vedere faptul că cererea reclamantului ( depusă la instituția noastră) și acțiunea în contencios administrativ ( depusă la Tribunalul Cluj ) nu se încadrează in cazurile prevăzute de art. 117 din 0.0. nr. 92/2003, acesta nu are dreptul la plata dobânzii prevăzute de art. 124 q,in aceeași ordonanță.
instanța de recurs să observe că prima instanță nu a reținut că cererea reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare s-ar fi încadrat în situațiile prevăzute de art. 117 alin 1 lit a) - h) din 0.0.-republicată și modificată.
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Prin notele de ședință înregistrate la data de 30 septembrie 2009, reclamantul G arată că,
1. În opinia acestuia, exprimată și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, problema compatibilității taxei de poluare cu dreptul comunitar se pune doar în situația În care instanța de recurs ar aprecia, spre deosebire de instanța de fond, că în speță taxa datorată de subsemnatul ar fi taxa de poluare. Dimpotrivă, dacă s-ar aprecia că taxa datorată ar fi taxa de primă înmatriculare reglementată de vechile art. 2141- 2143Cod fiscal, discuția privind necesitatea sesizării Curții de Justiție Europene ar fi inutilă.
Pe cale de consecință, opinează că instanța ar trebui să pornească, în analiza necesității de a sesiza înalta instanță comunitară, de la elucidarea acestei probleme de aplicare a legii în timp.
În opinia acestuia, o asemenea analiză nu înseamnă o antepronunțare a instanței, ci reprezintă o etapă absolut necesară în fundamentarea deciziei instanței de a sesiza sau de a nu sesiza instanța de la Luxemburg.
II. În schimb, în cazul în care C ar aprecia că în speță sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 50/2008, iar taxa datorată ar fi taxa de"poluare, s-ar pune problema compatibilității acestei taxe de poluare cu dreptul comunitar. In această situație, în temeiul art. 234 alin. 3 din Tratatul CE, solicită sesizarea Curții de Justiție Europene, prin intermediul unei acțiuni preliminare, având în vedere următoarele:
Reglementări naționale și comunitare aplicabile
1. Taxa de poluare a fost reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și potrivit art. 14 alin. 1 intrat În vigoare la data de 1 iulie 2008. Cadrul juridic instituit prin această ordonanță a fost completat prin alte acte juridice cu o forță juridică inferioară:
- Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule;
- Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 986/2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Potrivit expunerii de motive a OUG nr. 50/2008, noua reglementare a fost adoptată "În scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru Îmbunătățirea calității aerului și pentru Încadrarea În valorile limită prevăzute de legislația comunitară În acest domeniu" și "ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene".
2. De la intrarea sa În vigoare, nr.OUG 50/2008 privind taxa de poluare a suferit o serie de modificări, după cum urmează:
Într-o primă fază, prin nr.OUG 208/2008 (Of. nr. 825/8.12.2008), taxa de poluare datorată pentru autoturismele second-hand a fost triplată, unele autoturisme aflate la prima Înmatriculare au fost scutite-de plata taxei, iar măsurile au fost prevăzute a fi aplicate până la 31.12.2009.
Prin nr.OUG 218/2008 (Of. nr. 836/11.12.2008) a fost abrogată nr.OUG 208/2008, iar măsurile dispuse prin aceasta au fost menținute și s-au aplicat cu Începere de la 15.12.2009, după cum urmează:
a) Taxa de poluare pentru autoturismele second-hand a fost triplată față de valoarea determinată potrivit nr.OUG 50/2008, ea urmând să fie aplicată în perioada 15.12.2008 31.12.2009..
b) Autoturismele cu norma de poluare Euro 4 și capacitate cilindrică sub 2000 cm3, aflate la prima Înmatriculare În România, au fost scutite de la plata taxei de poluare.
Prin nr.OUG 7/2009 (Of. nr. 103/19.02.2009), a fost redus cuantumul taxei de poluare pentru autoturismele second-hand, astfel încât în prezent acesta este dublu față de valoarea stabilită prin nr.OUG 50/2008 la 1 iulie 2008.
În fine, mai merită menționat faptul că declarațiile Ministrului Mediului sunt în sensul că de la 1.01.2010 taxa de poluare va fi înlocuită cu un impozit anual determinat În funcție de gradul de poluare și capacitatea cilindrică a autoturismului. În acest sens, se lucrează în prezent la un proiect de lege.
3. Deosebit de importante sunt, în opinia noastră, expuneri le de motive ale reglementărilor menționate, În special cele ale nr.OUG 218/2008, care ne lămuresc cu privire la scopul legiuitorului fiscal, scop care a stat la baza introducerii și modificării taxei de poluare: necesitatea de a proteja industria națională producătoare de autovehicule; necesitatea de a proteja România de invazia unor produse comuni tare aflate În concurență cu produsele naționale.
4. În concluzie, succesiunea reglementărilor naționale referitoare la taxa de poluare ne permite să constatăm că au existat două variante principale ale taxei de poluare:
a) taxa de poluare În forma inițială, aplicată În perioada 1.07 - 14.12.2008, în temeiul
OUG nr. 50/2008;
b) taxa de poluare în forma modificată, aplicată după data de 15.12.2008, ca urmare a modificărilor succesive aduse prin nr.OUG 218/2009, respectiv nr.OUG 7/2009.
5. Dispozițiile comuni tare care par a intra în conflict cu reglementarea națională sunt în principal cele ale art. 90 par. 1 din Tratatul CE. Suplimentar, pot fi aduse în discuție prevederile art. 174 alin. 2 din Tratatul CE, care consacră la nivel comunitar principiul "poluatorul plătește".
Jurisprudența comunitară în interpretarea arte 90 din Tratatul CE.
În opinia noastră, problema juridică a fost deja soluționată de Curtea de Justiție Europeană. Sub acest aspect, apreciem că prin hotărârile pronunțate în cauze analoage (, hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93,BV der en,publicată În 1995, p. 12229;, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85,Comisia Italia,publicată În 1987, p. 2013;, hotărârea din 7 mai 1987, afacerea 193/85,Co- Srl delle finanze dello Stato,publicată În 1987, p. 2085), Curtea s-a pronunțat În sensul că o reglementare națională care urmărește să influențeze alegerea consumatorilor, prin impunerea unor măsuri fiscale care favorizează o anumită categorie de produse, este contrară art. 90 din Tratatul CE.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile În care se poate reține aplicarea acestui text:
a)Trebuie să existeodiscriminare intre produsele naționale și produsele importate(hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, BV 1nspecteur der 1nvoerrechten en, publicată În 1995, p. 1-2229, par.
16 - În speță, Între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre );
b)Trebuie să existeosimilitudine sau un "raport de concurență" intre produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate(de pildă, există un asemenea raport de concurență Între bananele importate În Italia și fructele cultivate În Italia, bananele reprezentând o alternativă pentru consumatorii de fructe italieni - hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia Italia, publicată În 1987, p. 2013, par. 12).
c)Prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor(hotărârea din 7 mai 1987, afacerea 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato, publicată în 1987, p. 2085, par. 22 În speță, taxă menită să descurajeze importul de banane În Italia; cauza, par. 40).
Jurisprudența națională în cauze similare
Până la data de 1.10.2009, alte instanțe din România au avut ocazia să se pronunțe asupra compatibilității taxei de poluare reglementate de nr.OUG 50/2008 (forma inițială) cu dreptul comunitar. Câteva exemple se pot dovedi relevante:
a) Tribunalul Cluja fost sesizat cu mai multe acțiuni de acest tip. Cu excepția hotărârii pronunțate în prezenta cauză, Tribunalul Cluja respins acțiunile, constatând că taxa de poluare este compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE întrucât a fost agreată de Comisia Europeană (sentința civilă nr. 438/20.02.2009, dosar nr-; sentința civilă nr. 871/3.04.2009, dosar nr-).
Cu aceeași motivare sumară și fără a analiza efectiv argumentele reclamantului, Curtea de Apel Cluja respins recursul În dosarul nr-, prin decizia civilă nr. 2165/7.07.2009. Această hotărâre face obiectul unei cereri de revizuire pentru încălcarea dreptului comunitar, termenul de judecată fiind fixat la 3.11.2009.
b) Tribunalul Arada respins de asemenea două acțiuni de acest tip (sentința civilă nr. 490/16.03.2009, dosar nr-; sentința civilă nr. 491/16.03.2009, dosar nr-), cu aceeași motivare. Ambele hotărâri au fost recurate, iar recursurile sunt în curs de soluționare la Curtea de Apel Timișoara.
c) În schimb, Tribunalul Brăilaa admis o acțiune identică și a dispus restituirea taxei de poluare, apreciind că aceasta a fost prelevată cu Încălcarea dreptului comunitar (sentința civilă nr.319!/30.04.2009,dosar nr-). Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut În principal faptul că taxa de poluare este contrară dreptului comunitar întrucât ea este destinată să diminueze introducerea în România a autoturismelor second-hand deja înmatriculate Într-un alt stat membru al Uniunii Europene, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturisme lor noi produse în România.
Hotărârea a fost recurată, Curtea de Apel Galați urmând a soluționa recursul la data de 22.10.2009.
d) Alte acțiuni având ca obiect atât restituirea taxei de poluare În forma inițială, cât și restituirea taxei de poluare În forma modificată, sunt În curs de soluționare la Tribunalul Arad, Tribunalul Constanța sau Tribunalul Maramureș.
e) Din conținutul minutei Comisiei de unificare a practicii judiciare din 1 iulie 2009, făcută publică de Consiliul Superior al Magistraturii (pct. 6, p. 11), rezultă faptul că la nivelul Curții de Apel Alba Iulias -au conturat două puncte de vedere în ceea ce privește cererile de restituire a taxei de poluare: pe de-o parte, În opinia majoritară, s-au admis cererile de restituire a taxei de poluare, apreciindu-se că taxa de poluare favorizează implicit vânzarea autoturismelor produse în România; pe de altă parte, într-o opinie minoritară, s-a apreciat că taxa ar fi conformă cu dreptul comunitar. Există posibilitatea ca Procurorul General al României să promoveze un recurs În interesul legii cu privire la această divergență de jurisprudență.
Procedura de constatare a încăIcării dreptului comunitar(infringement)în cazul taxei de poluare reglementate de nr.OUG 50/2008
Potrivit unui comunicat de presă al Comisiei Europene din 25.06.2009, Comisia Europeană a solicitat României informații În legătură cu legislația acesteia privind aplicarea unei taxe pe poluare pentru autoturisme. Comisia consideră că prevederile legislației românești, conform cărora taxa pe poluare se suspendă pentru anumite autovehicule, Însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Această solicitare a fost transmisă sub forma unei "scrisori de somare", prima etapă a procedurii de Încălcare a dreptului comunitar prevăzută la articolul 226 din Tratatul CE. Dacă nu primește un răspuns satisfăcător În termen de două luni, Comisia poate trece la a doua etapă a procedurii (emiterea unui aviz motivat) și, În final, poate prezenta cazul În fața Curții de Justiție.
În susținerea acestei poziții, Comisia a reamintit că în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevede a taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia Comisiei, criteriul "primei Înmatriculări" nu este însă o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor în anumite cazuri, acesta ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre. Într-adevăr, în urma aplicării cerinței de "primă înmatriculare", toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească, care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie supuse acestei taxe. Pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
Dosarul este Înregistrat la Comisie cu numărul de referință 2009/2002.
. preliminare
Având în vedere cele prezentate mai sus, apreciază că întrebările adresate Curții de Justiție Europene prin intermediul acțiunii preliminare ar putea fi redactate după cum urmează:
1. Taxa de poluare reglementată de nr.OUG 50/2008, în forma inițială, este compatibilă cu art. 90 par. 1, art. 90 par. 2 din Tratatul CE și cu principiul "poluatorul plătește" consacrat de art. 174 alin. 2 din Tratatul CE?
2. Taxa de poluare reglementată de nr.OUG 50/2008, în forma modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr.OUG 7/2009, este compatibilă cu art. 90 par. 1, art. 90 par. 2 din Tratatul CE și cu principiul "poluatorul plătește" consacrat de art. 174 alin. 2 din Tratatul CE?.
În opinia noastră, transmiterea acestor întrebări preliminare este justificată de următoarele motive:
a) Legislația națională, atât în forma inițială, cât și în forma modificată, poate ridica probleme atât cu privire la art. 90 par. 1 din Tratatul CE (interzicerea discriminării fiscale a produselor similare cu produsele naționale, provenind dintr-un alt stat membru), cât și cu privire la art. 90 par. 2 din Tratatul CE (interzicerea protejării producției interne).
b) Întrucât legislația națională este fondată, cel puțin la nivel declarativ, pe principiul "poluatorul plătește", apreciem că ar fi necesară interpretarea de către Curtea de Justiție Europeană a dispozițiilor art. 174 alin. 2 din Tratatul CE și a compatibilității reglementării naționale cu acest text comunitar. Prin explicațiile transmise instanței de la Luxemburg, C ar trebui să detalieze și Împrejurarea că În România, deși fiecare autoturism din parcul auto național poluează, selectarea celor care plătesc taxa de poluare se făcea arbitrar, pe criteriul "primei înmatriculări", în perioada 1.07 - 14.12.2008. Mai recent, sfera poluatorilor care plătesc taxa de poluare a fost redusă și mai mult (după 15.12.2008), fiind excluși de la plata taxei cei care înmatriculează autoturisme Euro 4, cu capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3.
Examinând recursurile, Curtea reține următoarele:
Principala problemă de drept care se pune cu acuitate în prezenta pricină se circumscrie motivului de recurs invocat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N ( C-N) asupra omisiunii instanței de fond de a soluționa excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive de instanță, invocându-se în acest sens prevederile art. 304 pct. 7 pr.civ.
În adevăr, în fața primei instanțe recurenta a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii argumentând pe larg care sunt reperele în funcție de care Tribunalul ar fi trebuit să sancționeze cu un fine de neprimire demersul judiciar al reclamantului ( 18-20 dos. fond).
Astfel, recurenta pârâtă a învederat că reclamantul nu a înțeles să exercite calea procedurală prevăzută de legea procdsual fiscală pentru a-și putea realiza eficace dreptul alegat. Altfel spus, acesta nu a urmat procedura administrativ prealabilă a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare reglemnate la art. 205 și urm. pr.fisc.
Față de această excepție reclamantul și-a exprimat poziția procesuală prin răspunsul la întâmpinare ( 40-41) în sensul că excepția este neîntemeiată pe considerentul că reclamantul nu a contestat decizia de calcul ci că prin demersul judiciar de față acesta tinde la restituirea taxei prelevate cu încălcarea dreptului comunitar, invocând absența unei proceduri legislative interne prin care să i se poată permite contestarea compatibilității legii fiscale naționale cu normele comunitare sens în care singura cale este aceea a contenciosului general în cadrul căreia s-a cerut să se constate refuzul nejustificat al organului fiscal, emis cu exces de putere, de a soluționa cererea de restituire a taxei de poluare.
Odată consumată faza scrisă, prima instanță a pus-o în discuția părților în cadrul dezbaterilor, așa cum se menționează în practicaua sentinței recurate, calificând-o ca având conținutul unor apărări de fond, urmând a fi analizată cu prilejul soluționării pe fond a cauzei.
Cercetând motivarea expusă de instanța de fond în cuprinsul sentinței atacate se observă că aceasta a omis să analizeze excepția invocată, deși acesta era un punct esențial al argumentelor dezvoltate de părți.
Dimpotrivă instanața de fond comite o gravă eroare de interpretare și aplicare a dreptului relevantă pentru stabilirea cadrului normativ ce a stat la baza raportului juridic de drept material care a generat prezentul conflict judiciar.
Astfel, a statuat că legea aplicabilă raportului juridic de conflict prin prisma căreia trebuia să se verifice în ce măsură reclamantul datorează taxa de înmatriculare este aceea în vigoare la data importului autoturismului, denaturând astfel voința legiuitorului.
Și este așa, deoarece ambele legislații fiscale în materie (art. 2141și urm. din Codul fiscal și mai apoi art. 4 lit. a) din OUG nr. 50/2008) impun,între aletele, ca taxa în cauză să fie datorată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului.
Așa fiind, această taxă nu este datorată cu ocazia achiziției intracomunitare a unor astfel de bunuri (taxă de import) ci se datorează în momentul în care titularul dreptului de proprietate sau deținătorulo legal își manifestă voința de a exploata bunul conform destinației sale, sens în care devin incidente dispozițiile legale cu privire la operațiunea înmatriculării, operațiune care poate surveni ulterior operațiunii de import.
Prin urmare, legea aplicabilă raportului juridic legat de înmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul căreia s-a cerut efectuarea operațiunii de înmatriculare și nu a aceleia sub care a fost efectuată achiziția intracomunitară, mai ales că în sistemulo normativ român avem de a face cu o succesiune intertemporală de legi materiale și procesuale.
Așa fiind, în cauză se poate reține că analiza compatibilității normei legale interne care stabilește obligația de a plăti taxa specială de primă înmatriculare cu normele comunitare primare trebuie făcută prin prisma mediului normativ de la epoca efectuării operțaiunii de primă înmatriculare când particularului i se impune obligația de a plăti o astfel de taxă în cunatumul și cu procedura prevăzută de legea care guverneazătempus regit actumraportul fiscal.
Din această perspectivă Curtea reține că autovehiculul din litigiu a fost achiziționat de către reclamant la data de 20 februarie 2008 de la o persoană fizică care la rândul ei l-a achziționat de pe piața comunitară la 24 ianuarie 2008 ( 8-9 dos. fond).
Numai că operațiunea de înmatriculare a fost efectuată sub imperiul OUG nr. 50/2008, mai precis prin plata sumei de 3.414 lei cu titlu de taxă de poluare prin chitanța seria - nr. - din 10 iulie 2008 ( 14 dos. fond).
Cuantumul și obligația plății acestei taxe au fost stabilite prin decizia nr. - din 11 iulie 2008 ( 20 dos. fond).
Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 50/2008 stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
De altfel, în cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantului s-a prevăzutin terminiscă acest act reprezintă un titlu de creanță și constituie înștiințare de platăî conform legii. De acemenea, s-a mai prevăzut expres că decizia poate fi contestată în termenb de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală.
Curtea observă că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a mărginit să declanșeze o altă procedură administrativă de contestare a legalității taxei demarată sub forma unei cereri de restituire a taxei de poluare înregistrată la autoritatea fiscală pârâtă la data de 28 august 2008 sub nr. 29.985 demers prin care se contestă practic baza legală și factuală a stabilirii și perceperii taxei de poluare.
La acesată cerere autoritatea fiscală prin actul nr. 29895 din 26 septembrie răspunde că nu se poate da curs cererii de restituire pe considerentul că prevederile legale sub imperiul cărora a fost stabilită și percepută taxa nu au fost abrogate ori modificate așa încât se menține obligativitatea plății taxei de poluare pentru autovehicule, taxa fiind astfel legal achitată și nu poate face obiectul unie restituiri.
Punându-se în discuție în atapa judiciară excepția de inadmisibilitate, neantamată de autoritatea fiscală în etapa administrativ prealabilă, reclamantul își legitimează demersul său pein aceea că legea națională nu oferă un cadru normativ special de restituire și de antamare a incompatibilității normelor interne cu cele comunitare decât calea contencisoului general.
Nimic mai fals. Curtea observă că la cererea de restituire înregistrată de reclamant ăîn faza administrativ practic autoritatea fiscală era pusă în situația de analiza legalitatea și temeinicia deciziei de stabilire a taxei de poluare, altfel spus aceasta ar fi fost în situația de a încălca dispozițiile art. 207 și urm. din Codul d e procedură fiscală care conferă autoritatea de a statua asupra contestației în materie administrativă organului de soluționare prevăzut anume de lege.
Prin urmare, autoritatea fiscală pârâtă nici măcar nu avea competența de a statua efectiv dacă și în ce măsură actul administrativ fiscal odată emis și comunicat este legal încheiat darămite să fie adusă în discuție tardivitatea contestației raportat la termenul imperativ de 30 de zile prevăzut sub sancțiunea decăderii de legea procesual fiscală.
În fapt, Curtea constată că reclamantul a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasarii taxei de poluare prin prisma apelării la procedura admibnistrativă de drept comun, ignorând faptul că pentru a se statua asupra acesteui conflict există norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile și predictibile compatibile cu exigențele de calitate a aunei legi așa cum rezultă din jurisprudența instanței euroepene de contencios al drepturilor omului (în special cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, cauza Rotaru împotriva României).
Nu este fondată astfel teza de la care pleacă reclamantul aceea conform căreia contencisoul genral este singura procedură prevăzută de lege prin care se poate aduce în discuțierefuzul nejustificat de restituire a taxei. doar acest cadru oferă posibilitatea antamării compatibilității normei petinente interne cu cea comunitară incidentă în această materie.
Dimpotrivă, Curtea observă că reclamantul a plătit voluntar taxa de primă înmatriculare supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire și calcurare a taxei. Desigur, plata acestei taxe și maniera în care a fost stabilită nu înlătură dreptul contribuabilului de a contesta taxa și implicit de a se solicita verificarea în substabță a legalității impunerii.
În această ambianță factuală și procesuală, atât în faza administrativă de soluționare cât și ulterior în faza de control judecătoresc și judiciar se poate pune în discuție nu numai modalitatea factuală și legală de stabilire a taxei ci și compatibilitatea normei interne reținute de organul fiscal cu norma comunitară pertinentă.
Prin urmare, calea aleasă de reclamant ignoră porcedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel dacă s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Ar, însemna ca în speță validând demersul reclamantului să-l repunem pe acesta în termenul procedural de 30 de zile prevăzut la art. 207 pr.fisc. ceea ce evident iarăși nu poate fi admis.
Alegația conform căreia decizia de calcul a taxei de poluare nu întrunește exigențele și trăsăturile actului administrativ fiscal în sensul prevăzut la art. 41 din Codul d e procedură fiscală este neîntemeiată.
Natura juridică a acestui act este surpinsă de însuși legiuitorul delegat în conținutul art. 7 din OUG nr. 50/2008 și a fost determinată de inițierea și desfășurarea procedurii de infrigement demarată de Comisia Europeană în cursul căreia una dintre criticile adresate statului a fost aceea că taxa nu este stabilită pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabil.
Având în vedere că acest motiv este decisiv în economia rezovării recursului pârâtei, Curtea este dispensată să mai analizeze și celelate motive invocate pe calea celor două recursuri precum și celelate apărări invocate de reclamant, analiza acestora părând a fi de prisos.
Astfel fiind, examinând în ansamblu actele și lucrările dosarului, Curtea reține că demersul reclamantului nu poate fi validat din punct de vedere procedural, încât motivul de recurs invocat de recurenta pârâtă se vădește a fi fondat, instanța de fond pronunțând o sentință supusă modificării date fiind dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelate cu prevederile art. 304 pct. 7 și 9 pr.civ.
Așa fiind, Curtea urmează a admite recursul pârâtei și corelativ prin efectul acestei soluții urmează a admite și recursul chematului în garanție și ca o consecință urmează a modifica sentința atacată iar în rejudecare urmând a ase respinge acțiunea principală. Totodată, în temeiul art. 60-63 pr.civ.se va respinge și cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N, împotriva sentinței civile nr. 713/20.03.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul G, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție introdusă de către pârâta Administrația Finanțelor Publice, împotriva chematei în garanție ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red.U/Dact.S,M/5 ex./27 octombrie 2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Axente Irinel
