Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2311/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2311
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 1662 din data de 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru recurenta reclamantă - SRL, lipsind intimata pârâtă Direcția Generală A Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, apus recursul în dezbaterea părții prezente:
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, anularea deciziei nr. 3/30.001.2008 ca nelegală; în subsidiar pune concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1662 din 8 septembrie 2008, Tribunalul Gorja respins acțiunea reclamantei -" SRL, în contradictoriu cu pârâta DGFP
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin procesul verbal nr.41452 din 18.08.2004, organele de control din cadrul DGFP G au stabilit în sarcina - SRL obligații suplimentare în sumă totală de 805.969 lei, reprezentând: 324.547 lei - impozit pe profit; 134.672 lei - dobânzi de întârziere aferente impozitului pe profit; 36.524 lei - penalități de întârziere aferente impozitului pe profit; 250.570 lei - taxa pe valoarea adăugată; 46.738 lei - dobânzi de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată; 12.918 lei - penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată.
Instanța a considerat corectă stabilirea unui impozit pe profit suplimentar, în valoare de 342.547 lei, provenit din înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli pe bază de documente care nu îndeplinesc condițiile de documente justificative, conform prevederilor OG nr.70/1997 privind impozitul pe profit, cu modificările și completările ulterioare, art.4 alin.6 lit.m, precum și prevederile Legii nr.414/2002, privind impozitul pe profit, art.9 alin.6 lit.
S-a constatat că au fost încălcate prevederile art.6 din HG 831/1997, privind documentele cu regim special.
Pentru impozitul pe profit stabilit suplimentar au fost calculate corect dobânzi de întârziere în sumă de 134.672 lei și penalități de întârziere în sumă de 36.524 lei, precum și o diferență în sumă de 250.570 lei, ca urmare a neacceptării la deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă aprovizionărilor cu mărfuri pe bază de documente care nu îndeplinesc condițiile de document justificativ, potrivit Legii contabilității nr.82/1991 R, precum și art.19 alin.1 lit.a din OUG nr.17/2000, respectiv art.24 alin.1 lit.a din Legea 345/2002, privind taxa pe valoare adăugată și prevederile art.155 alin.8 din Legea 571/2003, privind Codul fiscal.
S-a apreciat astfel că în mod corect au fost calculate dobânzi de întârziere în sumă de 46.738 lei și penalități de întârziere în sumă de 12.918 lei.
Cu referire la tranzacțiile respective, instanța a constatat că acestea nu sunt reale, întrucât, conform răspunsului primit de la DGFP a Județului I s-a constatat că firmele furnizoare nu funcționează la sediile sociale declarate, iar în perioada de la înființare și până la data de 31.12.2003 nu au depus la organul fiscal teritorial nici o declarație fiscală și nici o raportare financiar-contabilă.
Astfel, s-a reținut că prejudiciul și valoarea acestuia către bugetul de stat cauzat de reclamantă a fost corect stabilit, iar argumentele aduse de expert nu sunt însușite de instanță.
A constatat tribunalul că reclamanta a eludat prevederile OUG nr.77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacității de plată, respectiv HG nr.685/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, în vederea diminuării blocajului financiar și a pierderilor din economie și a Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice.
A mai reținut instanța că în borderoul datoriilor stinse pentru justificare prin ordinul de compensare, anexat la ordinul de compensare, facturile fiscale nominalizate din acest borderou nu s-au regăsit înregistrate în evidența contabilă a - "" SRL, acestea fiind înscrise numai pentru a intra în circuitul de compensare.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în mod nejustificat instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză, prin care s-a constatat că facturile incriminate îndeplinesc condițiile de documente justificative.
Astfel, expertul a reținut că la primirea mărfurilor au fost întocmite note de primire-recepție pentru fiecare factură, înregistrându-se în gestiunea societății, că a fost înregistrat de asemenea TVA-ul în jurnalul de cumpărări și în evidența contabilă, în deconturi și balanțe existând corelațiile respective.
Ulterior, în dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat nepronunțarea instanței cu privire la suma de 92.316.427 lei vechi, precum și analizarea unui act de control din 17.08.2004, care a fost desființat de către Ministerul d e Finanțe prin Direcția generală a contestațiilor, respectiv prin decizia nr.359/11.12.2007.
S-a invocat de asemenea greșita reținere de către tribunal a unor reglementări, care nu erau în vigoare la data efectuării operațiunilor, precum și faptul că nu a stăruit în stabilirea adevărului în legătură cu existența profitului, în condițiile în care au fost impozitate pierderi și au rămas nedeductibile cheltuielile recunoscute de organele de control.
Intimata DGFP G, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința, sub aspectul criticilor invocate, cât și în raport de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea introductivă vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei nr.3/30.01.2008, prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamanta - SRL, împotriva procesului verbal de control din 12.11.2004, emis de DGFP G, pentru suma de 92.316.427 lei vechi.
Din actele depuse la dosar rezultă că societatea reclamantă a fost verificată de inspectorii din cadrul DGFP G și în urma acestei verificări a fost încheiat procesul verbal înregistrat sub nr.1/17.08.2004, prin care s-au stabilit obligații fiscale în sarcina reclamantei în sumă de 8.057.197.715 lei vechi.
Ulterior, respectiv la 04.10.2007, Garda Financiară - Secția Gae fectuat o nouă verificare la societatea reclamantă, iar în baza notei de constatare încheiată la această dată, a solicitat - cu adresa nr.- GJ/2004- ca inspectorii din cadrul DGFP G să completeze actul de control întocmit la 17 august 2004, înregistrat sub nr.1/17.08.2004.
În urma acestei cereri, DGFP G întocmește procesul verbal de control din 12.11.2004, stabilind în sarcina societății reclamante alte obligații fiscale suplimentare, în sumă de 92.316.427 lei vechi.
Din aceleași acte depuse la dosar, mai rezultă că în urma plângerilor penale formulate de către Garda Financiară G și DGFP G, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorja dispus prin Rezoluția din 27 aprilie 2006, dată în dosarul nr.416/P/2005 scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societății reclamante pentru infracțiunile prevăzute de art.11 lit.c din Legea 87/1994 și a art.37 din Legea 82/1991 raportat la art.289 Cod penal.
Plângerea formulată de DGFP G împotriva rezoluției Parchetului a fost respinsă prin sentința penală nr.3651 din 15.09.2006 de către Judecătoria Tg J, sentință care a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de aceeași pârâtă, conform deciziei nr.1632 din 20.11.2006, pronunțată de Tribunalul Gorj.
Se mai reține că prima contestație formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de control din 17.08.2004 a fost admisă de către ANAF, prin decizia nr.359/11.12.2007, în sensul că a fost desființat acest proces verbal de control, întocmit pentru întreaga sumă de 8.057.197.715 lei vechi (filele 89 - 100 dosar fond).
C de-al doilea proces verbal de control din 12.11.2004, întocmit de aceeași pârâtă, pentru suma de 92.316.427 lei vechi, pentru care s-a emis decizia de impunere nr.5993/15.11.2004, de asemenea au fost contestate de către reclamantă, iar DGFP G, prin decizia nr.3/30.01.2008, a respins în totalitate contestația.
Prin acțiunea dedusă judecății, rezultă clar că obiectul acesteia îl constituie nelegalitatea și netemeinicia deciziei nr.3/30.01.2008, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva procesului verbal de control din 12.11.2004 și deciziei de impunere nr.5993/15.11.2004 emisă de pârâtă, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în sumă de 92.316.427 lei vechi (fila 1 și fila 10 dosar fond).
În raport de obiectul acțiunii, se constată că în mod greșit tribunalul a analizat legalitatea obligațiilor fiscale suplimentare stabilite prin primul proces verbal din 17.08.2004, cu privire la care organul de soluționare al contestațiilor, respectiv ANAF a dispus prin decizia nr.359/11.12.2007 desființarea în totalitate a acestuia.
Astfel, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra legalității celui de-al doilea proces verbal de control din 12.11.2004 și asupra deciziei de impunere nr.5993/15.11.2004, emisă în baza procesului verbal și nici asupra deciziei nr.3/30.01.2008, prin care a fost soluționată contestația în procedura administrativă, acte fiscale a căror nelegalitate a fost invocată prin acțiunea promovată.
Mai mult, se constată că la dosar lipsește decizia de impunere nr.5993 din 15.11.2004 a cărei nelegalitate se invocă.
În temeiul dispozițiilor art.129 alin.5 Cod pr.civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale; ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
La instanța de contencios administrativ sunt aplicabile aceste prevederi legale, în raport de dispozițiile art.28 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.13 alin.1 din Legea nr.554/2004, "la primirea cererii, instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să-i comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui,precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei".
Față de cele reținute și având în vedere dispozițiile legale anterior citate, Curtea apreciază că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță nu a soluționat fondul litigiului, urmare a faptului că la dosar nu s-a depus actul administrativ fiscal atacat, respectiv decizia de impunere nr.5993 din 15.11.2004, emisă de către DGFP G, precum și a faptului că în mod greșit s-a analizat un act fiscal care a fost desființat de organul de control.
Pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 5 Cod pr.civilă, va fi admis recursul, iar cauza se va trimite spre rejudecare la aceeași instanță care va analiza toate celelalte critici formulate de către recurenta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 1662 din data de 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/10.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
