Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2343/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2343/2008
Ședința publică din 27 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 782/CA din 16.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 24.10.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzeiîntâmpinaredin partea intimatei, transmisă pe fax și ulterior primită prin poștă la data de 27.10.2008 prin care se solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 782/CA din 16 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa caracterului administrativ al actelor atacate precum și cererea de suspendare a cauzei pentru declanșarea procedurii prejudiciabile prin sesizarea pentru interpretarea art. 90 din Tratatul Comunității Europene, invocate de pârâta B-
De asemenea, s-a dmis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI și în consecință s-a dispus anularea actelor administrativ fiscale nr. 3.976/20.02.2008 și nr. 5.791/28.03.2008 emise de B-
Totodată, pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 14.375,82 lei încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobândă legală până la restituirea efectivă și suma de 123,30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut referitor la excepțiile formulate că nu sunt întemeiate, respingându-le întemeiat pe prev. art. 41 din nr.OG 92/2003 și art. 2 alin. 1 lt. C din Legea nr. 544/2004.
În privința cererii de suspendare a cauzei și trimiterea acesteia la Curtea Europeană de Justiție pentru a interpreta dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul, instanța de fond a apreciat și această cerere ca fiind nefondată și respectiv inadmisibilă întrucât judecătorul național urmează să se pronunțe în calitate de prin judecător european, pe de o parte, iar pe de altă parte nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 2,3,4 din același tratat întrucât instanța nu are dubii cu privire la interpretarea art. 90 alin. 1 din tratat. În plus tribunalul a mai reținut că asupra modului de interpretare a dispoziției din trata, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat deja.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada că a achitat taxa specială de înmatriculare pentru autovehicule, încasarea acesteia fiind făcută în baza art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal și că în nici unul din statele membre al nu se aplică direct sau indirect impozite interne pentru produsele provenind din alte state membre, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
In conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituția României, reglementările comunitare au prioritate și sunt obligatorii pentru statele membre ale Uniunii, astfel că, constatându-se tratamentul discriminatoriu al produselor importat din uniunea Europeană și reînmatriculate în România, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, motiv pentru care acțiunea va fi admisă astfel cum s-a formulat.
In considerarea acestei soluții, tribunalul a constatat și că s-a încălcat prin taxa impusă principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre în raport cu autoturismele autohtone.
De asemenea, în conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Scopul acestei reglementări este de a se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și produsele de același fel autohtone. Instanța constată că în România este încălcat acest principiu prin aceea că pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, la înstrăinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nici o taxă de nouă înmatriculare.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâtele au fi obligate să plătească folosul nerealizat constând în dobânda legală calculată conform art. 3 al. 3 din nr.OG 2/2000 de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective, în considerarea art. 1082 și 1084 Cod civil.
Față de cererea de respingere a acțiunii formulată de pârâtă ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, tribunalul a constatat că taxa prevăzute de art. 2141- 2143din Codul fiscal este o taxă ce s-a stabilit a fi nelegală prin aceea că încalcă normele de justiție europene. Pe de altă parte, taxa instituită de nr.OUG 50/2008, taxă de mediu, este o altă taxă, ce are alt caracter și care se achită în baza dispozițiilor din ordonanța menționată. În plus, dispozițiile din nr.OUG 50/2008 nu pot retroactiva, ele aplicându-se numai pentru viitor, adică pentru taxele plătite cu titlu de taxe de mediu, nereglementând taxa de primă înmatriculare instituită prin normele cuprinse în Codul Fiscal. Caracterul nelegal al acestei din urmă taxe și plata ei impun admiterea acțiunii, nefiind de conceput ca o taxă nelegal stabilită să producă efecte, fie chiar și prin compensarea cu o taxă legală instituită ulterior.
In baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamantei, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să restituie taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE -, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtele au susținut că potrivit art. 234 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și art. 150 din Tratatul de instituirea a Comunității Europene a Energiei (), necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudiciale în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene cu consecința suspendării soluționării prezentei cauze până la pronunțarea hotărârii prejudiciale.
În susținerea pretențiilor intimata a invocat dispozițiile art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene unde s-a arătat că " nici un stat membru nu va aplica, direct sau indirect, asupra produselor provenite din alte state membre, nici un impozit sau taxă în afara celor percepute direct sau indirect, pentru produse similare de origine internă ".
Concluzia intimatei este aceea ca dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal, în temeiul cărora a achitat taxa solicitată, nu sunt compatibile cu normele comunitare mai sus menționate.
Tot pe cale de excepție s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii intimatei. Intimata a formulat o cerere, prin care a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice B-N restituirea taxei speciale achitată în cuantum mai sus arătat.
S-a considerat că acțiunea intimatei este inadmisibilă întrucât adresele invocate, ce au fost emise de organul financiar, nu constituie acte administrativ fiscale în sensul dispozițiilor cuprinse în Codul d e proc. fiscală, unde la art. 41 se arată că " în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau strângerea drepturilor și obligațiilor fiscale ".
Actele atacate, nefiind acte administrative, nu pot fi contestate potrivit procedurii prevăzute de art. 205 și următoarele din Codul d e proc. fiscală, iar mai apoi potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, unde la art. 1 alin. 1 se prevede că persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un înțeles legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin ne soluționarea în termenul legal, se poate adresa instanței de contencios administrativ cu o acțiune pentru anularea actului și repararea pagubei.
Pe fond s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
S-a considerat că soluția instanței de fond este neîntemeiată pentru motivele de mai jos.
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a suferit de la data intrării în vigoare mai multe modificări și completări prin acte normative. Astfel prin legea nr. 343/2006 Codul fiscal a fost modificat și completat, dispozițiile intrând în vigoarea începând cu data de 01.01.2007. Prin legea menționată au fost introduse art. 2141-3, unde se reglementează o obligație fiscală de plată, denumită " taxa specială ", stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei.
S-a arătat instanței de judecată că potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa specială se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare ( de menționat că de la 1.07.1998 nu era permisă înmatriculare a autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2 ).
Recurentele au arătat și faptul că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, precum și a nr.HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acesteia, acțiunea reclamantei este inadmisibilă, în condițiile în care aceste acte normative reglementează modalitatea în care taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de bunăvoie de către organul fiscal competent din subordinea ANAF.
Recurentele au criticat hotărârea instanței de fond și din perspectiva acordării dobânzilor, susținând că se impunea respingerea acestei cereri, deoarece încasarea taxei s-a realizat în temeiul unui act normativ, pe de-o parte, iar pe de altă parte, acordarea dobânzilor contravine art. 10 alin. 1 din nr.OG 9/2000, având în vedere și faptul că atunci când se solicită acordarea dobânzilor legale trebuie să se indice și cuantumul acestora precum și modul lor de calcul, reclamanta neindicând modul de calcul al dobânzilor solicitate.
Consideră că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, precum și a nr.HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acesteia, acțiunea reclamantei este inadmisibilă, în condițiile în care aceste acte normative reglementează modalitatea în care taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de bună voie de către organul fiscal competent din subordinea ANAF.
Se mai precizează că în cadrul procedurii de constatare a obligațiilor asumate de România ca stat membru al nu s-a contestat niciodată instituirea taxei solicitându-se numai reașezarea modalității de calcul.
În acest sens a fost adoptată nr.OUG 50/2008 care împreună cu Normele metodologice aferente instituie modalitatea în care poate fi instituită taxa.
În considerarea noului act normativ, recurentele susțin că intimata este îndreptățită să i se restituie numai diferența de taxă.
Prin întâmpinare, reclamanta-intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat. ( 17)
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul privind instituirea comunitățiilor europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- împotriva sentinței civile nr. 782/CA din 16 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red. Gh.
Dact./2 ex/27.11.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
