Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 238/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 238/CA/2010
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate pe reclamanta și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S ÎN NUME ȘI ÎN NUMELE ȘI PENTRU STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr.189/CA/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Se constată că s-a înregistrat la dosar poziția exprimată de pârâtă cu privire la expertiza contabilă extrajudiciară depusă la dosar de către mandatarul reclamantei intimate.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 09.02.2010, care face parte integrantă din prezenta deciziei.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr-, în urma declinării de competență, și precizată ulterior, reclamantele - " Credit N" și - "" - au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Finanțelor publice Sibiu și DGFP Sibiu solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se constate că prevederile art. 2141și 261 din Legea nr. 571/2007 privind Codul fiscal încalcă prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene;
-să se dispună anularea actelor prin care s-au stabilit de către organele administrativ-fiscale cuantumul taxelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cuantumul acestora fiind stabilit printr-o calculație afișată pe site-ul Ministerului d e Finanțe, stabilită în temeiul art. 2141- 2143introduse prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și modificat prin G nr. 110/2006, prevederi care sunt discriminatorii și protecționiste, încălcând prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene;
-să se constate că prevederile OUG nr. 50/2008, OUG nr. 208/2008 și OUG nr. 218/2008 încalcă prevederile art. 90 din Tratat;
- să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri pentru daunele materiale în favoarea reclamantei - "" -, în valoare de 156.800 Euro plus TVA(respectiv echivalentul în lei conform cursului BNR din ziua plății), pentru fiecare lună de aplicare a taxei de primă înmatriculare, pentru perioada 1.01.2007-30.06.2008 ca urmare a pagubei iminente produse prin introducerea în Codul fiscal a unor prevederi protecționiste și discriminatorii, care încalcă Tratatul Uniunii Europene, în principal art. 90;
- să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri pentru daunele materiale în favoarea reclamantei - "" -, în valoare de 156.800 Euro plus TVA(respectiv echivalentul în lei conform cursului BNR din ziua plății), pentru fiecare lună de aplicare a taxei de poluare-pentru perioada 30.06.2008 și până la data plății efective ca urmare a pagubei iminente produse prin introducerea în ordonanță a unor prevederi protecționiste și discriminatorii, care încalcă Tratatul Uniunii Europene, în principal art. 90;
-să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasate reclamantelor - " Credit N" și - "" -, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în sumă de 15726,27 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, se susține, în esență că, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este o taxă fiscală, care protejează producția internă de automobile defavorizând importurile de mașini în comparație cu producția internă, iar perceperea acestei taxe contravine art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Referitor la petitul privind nr.OUG 50/21.04.2008, se relevă că, această ordonanță de urgență, nefiind aprobată prin lege și neprevăzându-se în mod expres de către legiuitor că, acest act normativ va intra în vigoare mai devreme, prin derogare de art. 4, alin.2 fiscal, nu putea modifica dispozițiile Codului fiscal, respectiv nu putea abroga dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003.
Totodată, se mai susține că art. 11 din OUG nr. 50/2008, care reglementează modalitatea de restituire a diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă de primă înmatriculare nu este aplicabil în speță, deoarece încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut cu încălcarea art. 90 din Tratatul Uniunii Europene, contribuabilii care și-au înmatriculat autovehiculele în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 au respectat prevederile legale în vigoare la acea dată (Codul fiscal), abrogate ulterior, astfel că sunt îndreptățiți la restituirea integrală a taxelor încasate cu încălcarea dreptului comunitar, neputând opera o compensare între sumele achitate anterior în contul bugetului de stat cu titlu de taxă de primă înmatriculare și sumele care ar fi ipotetic datorate conform OUG nr. 50/2008 la Fondul de Mediu, iar Statul Român nu poate aplica retroactiv o normă juridică, nici măcar pentru a determina ipotetic taxa care ar fi datorată.
Tot în acest context, se mai arată că nr.OUG 50/2008 este discriminatorie deoarece încalcă prevederile dreptului comunitar, iar această taxă se aplică diferit unor situații juridice identice.
De asemenea, referitor la petitele nr. 4 și 5, se arată în motivele precizării de acțiune, că calculul despăgubirilor pentru daunele materiale ca urmare a introducerii taxei de primă înmatriculare și a taxei de poluare se bazează pe istoricul vânzărilor de autovehicule second - hand realizate de (fosta Leasing A) de la începutul activității, ponderate cu estimările de vânzări pentru anul 2007. de vânzări pentru anul 2007 au ținut cont de liberalizarea circulației mărfurilor odată cu aderarea României la Uniunea Europeană și a politicilor nediscriminatorii prevăzute de Tratatul Uniunii Europene. Un exemplu elocvent în stabilirea daunelor este cel al Poloniei înainte și după aderare, deoarece Polonia nu a introdus nici un sistem de taxare suplimentară odată cu aderarea la Uniunea Europeană.
Calculul tuturor indicatorilor s-a făcut procentual putându-se astfel afla care ar fi fost evoluția vânzărilor și veniturilor companiei A, dacă acest sector de activitate nu ar fi fost influențat de decizii administrative ale Statului Român, decizii care au distorsionat în mod negativ evoluția pieței românești de autovehicule rulate.
De asemenea, se mai susține că, din raportul de vânzări autovehicule second-hand ce vizează perioada 2004 - 2008 și perioada 2007-2008, depuse la dosar, rezultă cu certitudine că activitatea societății a fost grav prejudiciată, volumul de vânzări reducându-se în mod drastic.
În drept, se invocă art. 1, și 20 din Legea nr. 554/2004, art. 90 din Tratatul Uniunii Europene, art. 148(2) din Constituția României, art. 998, 1073 Cod civil, art. 274(1) pr. civ. Raportul Comisiei Uniunii Europene.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Paj ud. Sibiu și completată ulterior s-a invocat excepția necompetenței materiale a instanței sesizate de contencios administrativ, întrucât reclamantele nu contestă un act administrativ, iar constatarea existenței caracterului discriminatoriu și protecționist a unor dispoziții dintr-o lege întemeiată pe art. 111. pr. civ, nu este de competența Curții de Apel.
S-a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că pârâtul nu a emis nici un act administrativ unilateral care să vatăme interesele reclamantelor, acestea invocând vătămarea unor interese printr-o lege, iar cererea de restituire a sumelor încasate cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare nu se încadrează în prevederile art. 175. pr. fiscală și ale art. 2, alin. 1, lit. i) și art. 7 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei "", cu motivarea că, taxa de primă înmatriculare a fost achitată doar de reclamanta " Credit ", precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a PS ibiu, deoarece, ca organ fiscal deconcertat, nu are competența de a stabili legalitatea unui act normativ emis de Guvernul României față de clauzele Tratatului încheiat cu Comunitatea Europeană, ci este abilitată să aplice doar prevederile legale din domeniul său de competență
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea, în esență că, dispozițiile legale prin care s-a instituit taxa specială pentru autovehicule sunt constituționale, nu s-a făcut dovada existenței prejudiciului, a raportului de cauzalitate între dispoziția legală și prejudiciul cauzat și a faptului ilicit.
În drept, se invocă art. 1169.civ. Legea nr. 554/2004, Legea nr. 571/2003, OG nr. 92/2003, art. 111, 211. pr. civ.
Prin sentința civilă nr. 189/CA/2009, Tribunalul Sibiu respinge excepția lipsei calității procesuale active a "" A și excepția lipsei calității procesuale pasive a Pa jud. Sibiu, admițând în parte acțiunea în contencios administrativ-fiscal formulată și precizată de reclamantele " Credit " și "", constatând că prevederile art. 2141și ale art. 2143. fiscal, care reglementează "taxa specială pentru autoturisme și autovehicule" (taxa de primă înmatriculare), contravin normelor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
De asemenea, a anulat actele prin care s-a stabilit, în temeiul art. 2141-2143introduse prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și modificat prin nr.OUG 110/2006, de către organele administrativ fiscale, cuantumul taxelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare de către reclamanta de ordin 1 " Credit ", printr-o calculație afișată pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice și a obligat pârâții să restituie în favoarea reclamantei de ordin 1 " Credit " suma de 15.726,27 lei, achitată cu titlu de "taxă specială de primă înmatriculare".
S-a mai constatat că prevederile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările ulterioare, contravin normelor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene și au fost acordate de cheltuieli de judecată de 3.040 lei, celelalte petite fiind respinse.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din eroare s-a solicitat restituirea taxei achitate și în favoarea reclamantei "", față de precizarea de acțiune depusă la 24.10.2007, excepția lipsei calității procesuale active a "", fiind neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Pa jud. Sibiu, instanța reține că această parte are calitate procesuală pasivă în cauză, avându-se în vedere prevederile art. 17 alin. 3 Cod procedură fiscală și delegațiile de reprezentare date acesteia de către Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant al Statului Român, chemat în judecată în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, urmare faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^ 1 și art. 214 ^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate
S-a mai stabilit că nu s-a emis nici un act fiscal, titlu de creanță, care să materializeze taxa în discuție, iar actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamanta de ordin 1 " Credit N" A, emis în aplicarea unor dispoziții care contravin normelor comunitare, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturisme la care a fost obligată, fiind găsite întemeiate petitele 1, 2 și 6 din acțiunea formulată și precizată a reclamantelor.
S-a apreciat de către prima instanță că OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
4 și 5 din acțiune au fost considerate nefondate, despăgubirile solicitate pentru daunele materiale nefiind calculate conform legii interne, raportat la principiul autonomiei procedurale consacrat de J, în materie fiscală fiind aplicabile dispozițiile art. 120 din pr. fiscală, conform cărora, se datorează dobânzi aferente sumelor de restituit de la stat, la cererea contribuabilului, din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 113, alin. 2 sau art. 199, după caz, nivelul dobânzii fiind cel prevăzut la art. 116, alin. 5.
S-a mai menționat că, față de natura juridică a despăgubirilor solicitate, pentru admisibilitatea petitelor în discuție nu se impune verificarea existenței delictului tipic civil, respectiv a condițiilor răspunderii civile delictuale pentru angajarea acestei răspunderi derivate din prevederile art. 998, 999 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP Sibiu, în nume propriu și pentru Statul Român prin MFP și Sibiu care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantelor.
În motivarea recursului se susține că, în mod greșit, s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 90 din, nefiind vorba, prin instituirea taxei de vreo măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, iar acțiunea se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de legea specială, respectiv, de art. 205-218.pr.fiscală.
În drept, prevederile art. 284, 299-316.civ.
Recursul este scutit de timbraj.
Și reclamanta -""- a formulat recurs împotriva acestei sentințe, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii în întregime a acțiunii ce formulat-o în privința despăgubirilor.
Se susține în motivare că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 120.pr.fiscală, nefiind solicitate despăgubiri pentru sume de restituit de la stat, ci pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului comunitar ca urmare a introducerii taxei de primă înmatriculare.
De asemenea, arată că sunt îndeplinite condițiile acordării de daune pentru pierderile suferite ca și companie ce are ca obiect de activitate comerțul cu autovehicule, în conformitate cu jurisprudența comunitară, fiindu-i cauzată prin introducerea taxei contestate nu doar reducerea volumului de vânzări, cât și împiedicarea de a se dezvolta în continuare.
În drept, art. 304 pct. 4 și 6, art. 274.pr.civ. art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 90.
Recursul a fost timbrat cu 19,5 lei taxă de timbru, 3 lei timbru judiciar.
Verificând sentința atacată din prisma motivelor invocate de recurente, raportat și la dispozițiile art. 304 ind.1 pr.civ. curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta DGFP Sibiu în nume propriu și pentru Statul Român prin MFP și Sibiu, instanța apreciază că nu este fondat motivul privind pronunțarea greșită a instanței de fond în sensul restituirii sumei achitate cu titlu de taxă de înmatriculare în favoarea pârâtei -""-, din dispozitivul hotărârii rezultând clar că subzistă această obligație a pârâților doar în raport de reclamanta " Credit ".
Având în vedere că, în fapt, calitatea procesuală pasivă a pârâților se apreciază față de obiectul dosarului, fără a se impune diferențierea pe capete de cerere, iar recurenta DGFP Sibiu are o astfel de calitate în prezentul dosar, vor fi respinse și susținerile privind lipsa sa de calitate procesuală în constatarea legalității dispozițiilor din actele normative invocate de reclamante.
În condițiile în care, conform disp. din capitolul I pct. 3 alin. 1 ale Ordinului nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice, nu se cere efectuarea unei proceduri prealabile pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, susținerile recurentei DGFP Sibiu privind neîndeplinirea procedurii prealabile în raport de documentele de plată întocmite în temeiul Anexei la Procedura de calcul aprobată prin Ordinul nr. 418/2007, respectiv, inadmisibilitatea acțiunii sunt nefondate.
Potrivit disp. art.2141-2143Cod fiscal taxa specială pentru autoturisme se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autoturisme noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare cât și din alte state.
Conform art.90 paragraf 1din Tratatul de instituire a Comunității Europene "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Potrivit Hotărârii în cauza Weigel (2004) obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
În cauză, autoturismele mărcile GP R5 (84), 5DR( 92) și au fost achiziționate din România și nu a mai fost înmatriculate până la acel moment, astfel perceperea taxei de înmatriculare în această situație nu încalcă art.90 paragraf 1din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Din interpretarea textului tratatului cât și a jurisprudenței rezultă că taxa stabilită prin art.2141Cod fiscal este discriminatorie numai în ce privește autoturismele folosite care provin din UE, nu și pentru autoturismele noi, față de care există aceleași criterii de calculare a taxei indiferent că provin din alte state membre UE sau din România.
Așadar, fiind vorba despre autoturisme noi și care nu au mai fost înmatriculate în alt stat membru anterior înmatriculării în România, în mod netemeinic s-a reținut de către instanța de fond că taxele percepute pentru acestea au caracter discriminatoriu, legislația internă nefiind contrară normei comunitare.
Pentru aceste motive recursul declarat de pârâta DGFP Sibiu în nume propriu și pentru Statul Român prin MFP și Sibiu va fi admis sub acest aspect și, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ. va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii cererii reclamantei " Credit " A de anulare a actelor prin care s-au stabilit taxele pentru autovehiculele sus-menționate și de restituire a sumei de 7336,62 lei.
În ceea ce privește celelalte autovehicule, achiziționate din state membre ale Comunității Europene pentru care s-a plătit de către reclamanta " Credit " A taxa specială reglementată de art. 2141, 2142din Codul fiscal, Curtea constată că, într-adevăr, așa cum corect s-a reținut de către prima instanță, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României: ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
În condițiile în care în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța de fond a constatat temeinic o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Față de susținerile privind incidența dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008, curtea reține că aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 iar potrivit dispozițiilor art. 15 alin 2 din Constituție legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate.
În caz contrar ar fi afectată și stabilitatea raporturilor juridice deoarece la data efectuării achiziției autovehiculelor reclamanta a efectuat operațiunea juridică prevăzută de legislația aplicabilă la acel moment, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data achiziției comunitare.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, în mod corect instanța de fond a considerat că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate și a procedat la înlăturarea lor, dispunând ca taxele în sumă totală de 8389, 65 lei, achitate de reclamantă să fie restituite integral, doar de către pârâtele DGFP Sibiu și Sibiu, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice neavând vreo calitate în privința restituirii taxei, iar, celelalte motive invocate de recurenta DGFP Sibiu nefiind fondate, în rest, în temeiul art. 312.pr.civ urmând a fi respins recursul său.
În ceea ce privește recursul reclamantei -""-, instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența constantă a, repararea prejudiciului invocat de particulari nu poate fi condiționată de constatarea prealabilă de către Cau nei încălcări imputabile a dreptului comunitar de către un stat membru, întrucât ar fi contrar principiului eficacității dreptului comunitar.
Cu privire la condițiile în care un stat membru este ținut să repare prejudiciile cauzate particularilor ca rezultat al încălcării dreptului comunitar, Curtea a arătat că sunt în număr de 3: norma de drept încălcată să confere drepturi particularilor; încălcarea să fie suficient de serioasă; să existe o legătură directă de cauzalitate între neîndeplinirea obligației ce revenea statului membru de a pune în aplicare norma comunitară și prejudiciul suferit de către persoanele lezate (C - 424/97, C - 6/90 și C 9/90, )
De asemenea, principiul potrivit căruia statele membre sunt obligate să repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului comunitar se aplică și atunci când încălcarea este atribuită legiuitorului național (C - 46/93 și C - 48/93 du ).
În legătură cu primele condiții, libera circulație a mărfurilor, ca una dintre cele patru libertăți pe care se întemeiază piața internă, cere statelor membre să abroge toate măsurile ce constituie o barieră în calea comerțului în interiorul comunității, inclusiv să înlăture obstacolele de natură fiscală.
a stabilit că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate contrar art.90 din, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză și că pot fi plătite daune pentru pierderile suferite.
Din înscrisurile depuse în probațiune de către reclamanta coroborat cu recunoașterile acestei părți, societatea recurentă a avut ca obiect principal de activitate comerțul cu autovehicule noi și rulate.
Astfel, deși a depus tabele cuprinzând volumul în descreștere de vânzări de autovehicule rulate, realizat de societate în anii 2006 - 2008, din statisticile auto ale Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (filele 45 - 47) rezultă un trend ascendent al înmatriculărilor efectuate în România în această perioadă.
De asemenea, nu este contestată nici existența unui regim vamal restrictiv anterior aderării, de natură a influența în principal importul de autovehicule rulate.
În aceste condiții, introducerea taxei de primă înmatriculare prin modificările aduse Codului fiscal, cu consecința anulării sistemului de accizare, cât și a reglementărilor privind restricționarea importurilor în funcție de norma de poluare, nu reprezintă un obstacol fiscal care să răstoarne previziunile privind sistemul intern de taxare, nefiind interzisă de dispozițiile comunitare taxarea de către statele membre a autovehiculelor în așa modalitate încât să se respecte caracterul nediscriminatoriu al măsurii.
Întrucât noile prevederi au avut drept consecință stimularea pieței autovehiculelor noi, orientarea cu preponderență a societății recurente către vânzarea de autovehicule rulate se datorează propriei politici manageriale, cu consecința asumării riscului în activitatea comercială desfășurată.
Așadar, avându-se în vedere și conjunctura economică de după aderare, precum și libertatea de alegere a consumatorului, scăderea profitului, în acest context nu poate fi apreciat ca determinat, în mod direct și exclusiv, de modificările Codului fiscal și actele normative ulterioare edictate în privința impozitării autovehiculelor.
Raportat la cele expuse anterior, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii Statului Român pentru prejudiciul invocat de această recurentă, evoluția pieței auto poloneze neavând relevanță în această privință.
Cu această motivare, considerând că soluția primei instanțe de respingere a capătului de cerere privind despăgubirile este legală și temeinică, iar răspunderea statului nu se poate angaja pentru protejarea particularilor de fluctuațiile pieții (cazul - Zucherfabrik vs 1971) nesubzistând motivele invocate de recurenta raportat la art.304 pct.4 și 6 Cod pr.civilă și art.998, 999 Cod civil, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.189/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de intimata Sibiu în nume propriu și în numele pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Sibiu împotriva aceleiași sentințe și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantei CREDIT privind anularea actelor prin care s-au stabilit taxele de înmatriculare achitate prin nr.-/26.04.2007 în sumă de 3.326,10 lei, prin nr.533/30.07.2007 în sumă de 3.362,60 lei și nr.634/20.09.2007 pentru suma de 647,92 lei.
Respinge cererea reclamantelor de obligare a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de înmatriculare.
Stabilește cuantumul de restituit reclamantei CREDIT către Administrația Finanțelor Publice Sibiu la suma de 8.389,65 lei.
Menține în rest sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 16 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.
6 ex./17.03.2010
Jud.fond -
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
