Neexecutarea unei hotarari judecatoresti Sanctiuni. Decizia 239/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 239/CA/2010
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.806/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 09.02.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr-, reclamantul a solicitat în temeiul art.24 al.2 din Legea 554/2004 să se dispună aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului Inspectoratului de Poliție H - comisar.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență că deși prin sentința nr.885/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara rămasă irevocabilă la data de 17.09.2008 pârâtul era obligat să-l reintegreze în funcția deținută anterior sancționării, aceea de agent I în cadrul Biroului de Investigații Criminale al Poliției Municipiului, pârâtul nu s-a conformat.
În drept au fost invocate disp.art.24 și 25 din Legea 554/2004 și art.1 din HG nr.1051/2008.
Prin sentința civilă nr.806/CA/14.04.2009 Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondată cererea reclamantului.
Instanța a reținut că pârâtul a emis în termenul legal dispoziția de reintegrare a reclamantului în funcția publică deținută anterior, conform hotărârii judecătorești irevocabile, însă în fapt, reclamantul nu și-a putut desfășura activitatea ca lucrător specializat de cercetare judiciară din cauze obiective - emiterea avizului favorabil al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la 24.12.2008 și respectiv reorganizării activității poliției prin reducerea dimensiunii Biroului de Investigații Criminale la Poliția Municipiului, deci faptul că reclamantul nu a funcționat efectiv pe postul deținut anterior nu se datorează culpei pârâtului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii sale și aplicarea în temeiul art.24 din Legea nr.554/2004a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului A pentru neîndeplinirea obligației de a executa sentința nr.885/CA/2009 a Tribunalului Hunedoara.
Reclamantul susține că instanța de fond a interpretat greșit probele dosarului atunci când a reținut că hotărârea judecătorească a fost executată, cât timp din fișele de pontaj rezultă că reclamantul nu a lucrat niciodată efectiv în cadrul Biroului de Investigații Criminale după pronunțarea hotărârii irevocabile de reintegrare a sa în funcție și chiar dacă s-ar admite că era necesar avizul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta a fost emis la 18.12.2008 și comunicat pârâtului la 24.12.2008, astfel că de la această dată nu mai existau impedimente în a i se permite să funcționeze efectiv ca agent I pe funcția anterioară.
Reclamantul susține că apărarea pârâtului vizând repunerea sa în funcție și remunerarea adecvată acesteia nu se coroborează cu fișa de pontaj din care rezultă ce fel de activități a îndeplinit, astfel că nu putea fi remunerat pentru o activitate pe care nu a depus-
Pârâtul nu a redactat o fișă a postului pentru reluarea activităților reclamantului în funcția anterioară ci dimpotrivă într-un alt loc de muncă, ceea ce dovedește că hotărârea judecătorească de reintegrare în funcție nu a fost respectată.
În legătură cu diferențele salariale, reclamantul susține că nu s-a făcut dovada cu statele de plată depuse la dosar a achitării tuturor drepturilor sale așa cum a susținut pârâtul prin întâmpinarea din 22.12.2008.
Reclamantul susține că nu a beneficiat de un proces echitabil așa cum prevede art.6 din CEDO, invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strassbourg în cauza Teodorescu vs. România publicată în Monitorul Oficial al României nr.386/2009.
În drept se invocă prevederile art.24 din Legea nr.554/2004 și art.6 alin.1 din CEDO.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.11 din Legea nr.146/1997 și art.25 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului, motivând că în cauză nu sunt incidente prevederile art.24 din Legea nr.554/2004, hotărârea de reintegrare a fost pusă integral în executare prin emiterea dispoziției inspectorului șef nr.428/08.10.2008, dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcție la Biroul de Investigații Criminale, dar în lipsa avizului, a fost necesară delegarea reclamantului la Biroul de Pază și Ordine. Începând cu decembrie 2008 s-au operat la nivelul H reorganizări în cadrul Biroului Investigații Criminale din cadrul Poliției Municipiului, desființându-se o funcție de agent, astfel că de la 05.01.2009 reclamantul a fost numit în funcția de agent I la Biroul Ordine Publică al Poliției.
Prin urmare, nu este imputabil pârâtului că reclamantul nu a lucrat efectiv în funcția deținută anterior. În ce privește drepturile bănești, în ambele compartimente, reclamantul avea aceeași remunerație pentru că nu a îndeplinit condițiile pentru a beneficia de spor de noapte în funcția de la Biroul de Ordine și Pază. În ce privește neachitarea sumelor din sentința civilă nr.885/CA/2008 cu ordin de plată și fișele de salarizare depuse la dosar, pârâtul susține că a făcut dovada achitării sumei în luna octombrie 2008, reclamantul primind 600 lei net în plus la salariu.
Instanța din oficiu a invocat excepția tardivității recursului reclamantului, având în vedere că potrivit art.25 din Legea nr.554/2004, termenul de recurs este de 5 zile, iar reclamantul a declarat recurs după 14 zile.
Reclamantul a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, susținând că în dispozitivul hotărârii atacate s-a menționat ca termen de recurs cel de 15 zile.
A invocat tardivitatea ridicării excepției, în opinia reclamantului aceasta nefiind invocată la prima zi de înfățișare. Reclamantul susține ca apărare în respingerea excepției, că numai hotărârea pronunțată în camera de consiliu în condițiile art.25 din Legea nr.554/2004 ar avea un termen special de recurs, ori cauza fiind judecată în ședință publică și în procedură contencioasă, termenul este cel de drept comun - 15 zile de la comunicare, recursul fiind declarat în acest termen.
Instanța constată că excepția tardivității a fost invocată de instanță din oficiu la primul termen de judecată, când părțile au fost legal citate, aceasta constituie prima zi de înfățișare conform art.310 Cod pr.civilă, astfel încât apărarea reclamantului privind tardivitatea invocării excepției este nefondată.
Termenul de recurs este de 5 zile conform art.25 din Legea nr.554/2004 indiferent dacă cererea s-a judecat sau nu în camera de consiliu, cât timp obiectul cererii îl constituie aplicarea amenzii pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești irevocabile în temeiul art.24 din Legea nr.554/2004.
Totuși instanța, având în vedere că în dispozitivul hotărârii instanței de fond s-a înscris greșit ca termen de recurs cel de 15 zile de drept comun și nu cel corect de 5 zile, apreciază că în cauză reclamantul a fost împiedicat de o împrejurare obiectivă să declare recurs în acest din urmă termen, astfel că în temeiul art.103 Cod pr.civilă, va dispune repunerea reclamantului în termenul de recurs.
Procedând la analizarea motivelor de recurs, instanța apreciază recursul reclamantului ca parțial fondat pentru următoarele considerente:
În cauză trebuie analizat dacă modul în care pârâtul a înțeles să pună în aplicare hotărârea judecătorească irevocabilă - sentința nr.885/CA/2008 a Tribunalului Hunedoara - este în măsură să satisfacă dreptul reclamantului la un proces echitabil așa cum e definit prin art.6 alin.1 din CEDO, respectiv dacă apărările invocate de pârât se fundamentează pe împrejurări obiective care au justificat pe întreaga perioadă de la rămânerea irevocabilă a hotărârii până la numirea reclamantului pe un alt post la 09.01.2009, neexecutarea întocmai a hotărârii judecătorești.
Astfel este de necontestat că hotărârea judecătorească - sentința nr.885/CA/2008 a Tribunalului Hunedoaraa rămas irevocabilă la 17.09.2008 prin decizia nr.971/CA/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Conform art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004, dacă în hotărâre nu se stabilește un termen expres pentru executare, pârâtul are obligația să execute hotărârea în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a acesteia.
Prin urmare, pârâtul trebuia să îl reintegreze pe reclamant în funcția anterioară de agent I la Biroul de Investigații Criminale al Poliției cel târziu la 17.10.2008.
În speță, conducătorul pârâtului a emis Dispoziția S/428/08.10.2008 prin care dispune reintegrarea în funcție. Deci actul administrativ este emis în termenul legal. Așa cum a reținut instanța de fond, pentru exercitarea efectivă de către reclamant a funcției ca organ de cercetare judiciară era necesară emiterea avizului Procurorului general de la Parchetul de pe lângă Pârâtul a solicitat emiterea acestui aviz la 09.10.2008 (fila 15). Faptul că avizul a fost emis doar la 18.12.2008, comunicat pârâtului la 24.12.2008, constituie o împrejurare obiectivă care nu demonstrează o atitudine culpabilă a pârâtului la neexecutarea hotărârii judecătorești. Avizul era necesar și obligatoriu și revenea în competența altui organ, asupra activității căruia pârâtul nu avea vreo putere de decizie.
Din această perspectivă, instanța reține că pârâtul a făcut toate demersurile de drept ce îi incumbau pentru a crea condițiile punerii în executare a hotărârii judecătorești sub aspectul reintegrării în funcție a reclamantului, a emis actul administrativ și a solicitat emiterea avizului în termenul de 30 de zile. Neexecutarea în fapt a hotărârii judecătorești până la emiterea și comunicarea avizului - 24.12.2008, pentru că reclamantul nu putut exercita efectiv funcția de agent I în Biroul de Investigații Criminale al Poliției nu se datorează culpei pârâtului, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se impune sancționarea conducătorului pârâtului pentru atitudinea sa de până la 24.12.2008.
Totuși, ulterior emiterii avizului, începând cu 24.12.2008 și până la mutarea reclamantului pe aceeași funcție, dar în alt compartiment, justificat de reorganizarea instituției pârâte prin Dispoziția nr.562/09.01.2009 (măsură a cărei cenzură de legalitate nu face obiectul prezentului litigiu), pârâtul nu mai are motive obiective care să justifice neexecutarea întocmai și integral a hotărârii judecătorești, în sensul că pe perioada de mai sus nu există nici un motiv obiectiv care să-l fi oprit pe pârât să-i asigure reclamantului exercitarea funcției deținută anterior, agent I în Biroul de Investigații Criminale. Din actele dosarului (fișe pontaj - fila 22 - 29 dosar fond) rezultă că reclamantul în perioada octombrie - decembrie 2008 - 23 februarie 2009 funcționat ca agent I în cadrul Biroului de Pază și Ordine, îndeplinind atribuții de altă natură decât cele pe care le îndeplinea ca organ de cercetare judiciară. Faptul că pârâtul a început la 17 decembrie 2008 demersuri pentru reorganizarea activității sale, nu îl exonerează de obligația reintegrării reclamantului conform hotărârii judecătorești pe perioada 24.12.2008 - 01.2009.
În temeiul art.6 alin.1 din CEDO, instanța apreciază că reclamantului prin această neexecutare culpabilă a hotărârii i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil astfel cum a fost explicitat în jurisprudența CEDO, în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strassbourg, acest drept include și executarea întocmai și la timp a hotărârii judecătorești pronunțate între părți, nu numai asigurarea garanțiilor procesuale până la pronunțarea hotărârii).
Art.6 alin.1 din CEDO este aplicabil și în cazul de față, chiar dacă hotărârea aparține unei instanțe de contencios administrativ, ea vizează dreptul la muncă al funcționarului public, domeniu calificat ca aparținând dreptului privat și nu celui public.
Legea internă - art.25 din Legea nr.554/2004 este în acord cu art.6 alin.1 din CEDO și în temeiul acestei prevederi interne, instanța de recurs consideră că se impune aplicarea în sarcina conducătorului pârâtului a unei sancțiuni pentru neexecutarea parțială a hotărârii judecătorești, respectiv a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pe durata 24.12.2008 - 09.01.2009.
În ce privește neexecutarea hotărârii judecătorești sub aspectul plății diferențelor salariale, instanța apreciază că hotărârea instanței de fond este corectă, impunându-se menținerea dispoziției de respingere a cererii reclamantului, deoarece pârâtul a făcut dovada că în salariul din septembrie 2008 achitat în luna octombrie 2008 calculat și a plătit reclamantului diferențele salariale (fila 49 dosar fond).
Reclamantul nu a făcut un contracalcul al acestor drepturi pentru a demonstra că i s-a plătit mai puțin decât i se cuvine.
De asemenea, începând cu data emiterii dispoziției de reintegrare, reclamantul a fost remunerat corespunzător funcției de agent I de pe care a fost retrogradat disciplinar. Prin adresa Serviciului de Management al pârâtului nr.-/19.08.2009 se confirmă că nu există diferențe salariale între funcția de agent I din cadrul Biroului de Ordine Publică și cea de agent I în Biroul de Investigații Criminale, ambele având același coeficient de ierarhizare.
În consecință, în temeiul art.304/1 - 312 al.2 și 3 Cod pr.civilă, instanța va admite recursul reclamantului, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul aplicării amenzii în temeiul art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 conducătorului pârâtului pentru neexecutarea hotărârii judecătorești pe perioada 24.12.2008 - 09.01.2009 și se vor menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Reclamantul recurent nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Dispune repunerea reclamantului în termenul de recurs.
Admite recursul reclamantului împotriva Sentinței nr.806/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că admite în parte cererea reclamantului.
În temeiul art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 aplică o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere pe durata 24.12.2008 - 09.01.2009 în sarcina conducătorului Inspectoratului de Poliție al Județului H - comisar de poliție pentru neîndeplinirea obligației de a executa Sentința nr.885/CA/25.03.2008 a Tribunalului Hunedoara, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.961/CA/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.
4 ex./17.03.2010
Jud.fond -
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
