Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2381/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2381/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Hajjar AL -
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - - SOFT SRL, împotriva sentinței civile nr. 1669/16.07.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 22 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 13.10.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice BMa depus întâmpinare, în 2 exemplare, însoțită de înscrisuri în dovedirea faptului că prevederile normelor metodologice sunt conforme cu criteriile comunitare. La data de 23.10.2008 reclamanta a depus concluzii scrise însoțite de dovezi privind cheltuielile de judecată.
Curtea de apel, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1669/16.07.2008 pronunțată de Tribunalului Maramureș în dosar nr- s-a respins ca nefondată acțiune formulată de reclamanta - - Soft SRL BMî mpotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice B M, având ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că negocierile purtate de către România cu reprezentanții Comisie Europene cu privire la încălcarea prevederilor art. 90 din tratatul CE s-au axat pe tema modificării taxei de primă înmatriculare, modificare care a fost realizată prin adoptarea nr.OG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, acest act normativ abrogând prevederile art. 2141-2142din Codul d e procedură fiscală.
S-a statuat așadar că instanța nu poate soluționa acțiunea pe temeiul unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, începând din 01.07.2008 devenind așadar aplicabile prevederile art. 11 din nr.OUG 50/2008, conform cărora sumele achitate de contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme se restituie în cuantumul rezultat din aplicarea nr.OUG 50/2008.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamanta, solicitând reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii recursului, a modificării sentinței civile nr. 1669/2008 cu consecința admiterii în integralitate a cererii introductive de instanță.
În susținerea cererii de recurs recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată relevând că în speță ar fi incidente dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008.
În esență s-a susținut că prin aplicarea acestui act normativ s-ar încălca principiul neretroactivității legii prevăzute de art. 15 alin. 2 din Constituție, precum și principiul comunitar al securității juridice.
Totodată s-a învederat că modificările aduse Codului fiscal nu pot produce efecte juridice mai devreme de 01.01.2009.
Prin întâmpinarea formulată, intimata s-a opus admiterii recursului.
În susținerea poziției sale procesuale a invocat excepția prematurității demersului judiciar inițiat de reclamant, pe considerentul inexistenței unei decizii prin care Comisia Europeană să fi constatat încălcarea art. 90 din Tratat, în subsidiar solicitând a se face aplicațiunea prevederilor art. 234 din Tratat, urmând ca după pronunțarea de către Curtea Europeană de Justiției a unei hotărâri preliminare cererea de recurs să poată fi soluționată plenar.
Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Procedura de infringement inițiată de Comisia Europeană împotriva României în aplicarea dispozițiilor art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană (Tratatul) a fost finalizată prin adoptarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ prin care s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul d e procedură fiscală, dispoziții inițial introduse prin Legea nr. 343/2006, lege ulterior modificată prin OUG nr. 110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei de poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie să se ținăcont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene,și că se areîn vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Conform ordinului de plată nr. 1210/02.10.2007, reclamanta a plătit suma de 54.457,82 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule iar ulterior la data de 27.02.2008 a înregistrat la pârâtă o cerere de restituire a acestei sume, pârâta răspunzând negativ prin adresa nr. 8784/14.03.2008. Pârâta susține că adresa emisă nu constituie act administrativ sau act administrativ fiscal în sensul Legii nr. 554/2004 ori al pr.fisc. și ca atare acțiunea în contencios administrativ trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Curtea observă că această adresă materializează în corpul ei manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamantă invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
ori alte mijloace pe care le indică intimata pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
A argumenta pe ideea că reclamanta trebuia să utilizeze calea unei alte acțiuni în contencios administrativ preventive în vederea înlăturării refuzului de înmatriculare dat prin ipoteză de autoritatea care ar fi trebuit să facă operațiunea de înmatriculare fără plata taxei înseamnă a expune pe reclamantă, pe o durată de timp, riscului lipsei folosinței bunului său, de vreme ce fără înmatriculare un autovehicul nu poate fi folosit legal conform destinației sale.
Or, în cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entității ce aparține de pârâtă (trezorerie) este o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.
Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Pe fond, Curtea reține că sentința tribunalului este nelegală.
În cauza de față tribunalul nu a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
A statuat că negocierile purtate de către România cu reprezentanții Comisie Europene cu privire la încălcarea prevederilor art. 90 din tratatul CE s-au axat pe tema modificării taxei de primă înmatriculare, modificare care a fost realizată prin adoptarea nr.OG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, acest act normativ abrogând prevederile art. 2141-2142din Codul d e procedură fiscală.
S-a statuat așadar că instanța nu poate soluționa acțiunea pe temeiul unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, începând din 01.07.2008 devenind așadar aplicabile prevederile art. 11 din nr.OUG 50/2008, conform cărora sumele achitate de contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme se restituie în cuantumul rezultat din aplicarea nr.OUG 50/2008.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 antamate de intimată prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta recurentă are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-arvalidaprin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei.
Declanșarea procedurii de sesizare a Curții de Justiție cu o cerere de interpretare a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene trebuia respinsă, Curtea apreciind că aceste dispoziții nu sunt susceptibile de interpretare, nefiind necesar ca această instanță să statueze asupra chestiunii în discuție.
Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din tratat.
Pe fond, Curtea reține că sentința tribunalului nu este legală și temeinică. În cauza de față tribunalul nu a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a aplicat dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond nu și-a îndeplinit obligația trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu este admisibilă, nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
Așa cum am mai arătat, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
Culpa procesuală a pârâtei fiind dovedită aceasta va fi obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.439,45 lei.
Întemeiat pe dispozițiile art. 312.pr.civ. recursul exercitat de reclamantă va fi admis, pe temeiul considerentelor de fapt și de drept anterior expuse, iar sentința atacată va fi modificată în tot, cu consecința admiterii acțiunii reclamantei și obligării pârâtei Administrația Finanțelor Publice B M să restituie acesteia suma de 54.457,82 RON achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală, calculată asupra debitului principal, de la data achitării sale de către reclamant și până la restituirea efectivă.
Culpa procesuală a intimatei fiind dovedită, aceasta va fi obligată să plătească recurentei 4.439,45 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs, în temeiul art. 274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - - SOFT SRL împotriva sentinței civile nr. 1669 din 16.07.2008. pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș. pe care o modifică în tot și în consecință:
Admite acțiunea reclamantei - - SOFT SRL și obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice B M să restituie acesteia suma de 54457,82 RON achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală, calculată asupra debitului principal, de la data achitării sale de către reclamant și până la restituirea efectivă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată la fond și în recurs, în cuantum total de 4.439,45 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - AL - - - - -
Red./dact.
3 ex./06.11.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Hajjar, Floarea Tămaș
