Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 676/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 676/2008
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 5311/08.09.2008 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 14.10.2008 reclamantul a depus o cerere prin care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta formulată și judecarea cauzei în lipsă. La data de 27.10.2008 pârâta a depus întâmpinare, în 2 exemplare, însoțită de întreaga documentație care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Curtea de apel, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 26.09.2008 sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 5.311 emisă la data de 08.09.2008 de pârâtă, obligarea acesteia din urmă la recunoașterea calității de refugiat pentru perioada dovedită și acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamantul susține că împreună cu familia, în cursul lunii august 1941 fost nevoit să se refugieze din motive etnice din localitatea de domiciliu, jud. S, în localitatea T, jud.
Răspunzând celor invocate, pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea fundamentat pe aceea că din actele depuse nu rezultă că reclamantul ar fi fost persecutat de regimurile instaurate în România, respectiv din adeverința nr. C/419/14.02.2007 reiese că acesta nu ar fi fost refugiat.
Analizând cele susținute de părți, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 5.311 emisă la data de 08.09.2008 de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul, fără a se preciza însă care este motivul din care ar rezulta justificarea respingerii, în raport cu dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege: a fost strămutat.
Din norma enunțată și din dispozițiile nr.HG 127/2007 rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor date în fața notarului. Astfel, martorii și - beneficiari ai dispozițiilor legii arătate ( 10, 13 dosar) - relevă că reclamantul împreună cu părinții, din cauza persecuțiilor etnice au fost nevoiți ca în luna august 1941 să se refugieze din comuna, comuna, jud. S, în localitatea T, până în octombrie 1945, aceste aspecte fiind cunoscute întrucât au fost refugiați în aceeași localitate.
Se poate așadar constata din acte că reclamantul împreună cu părinții s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuției, că a avut de suferit alături de părinți consecințele refugierii, context în care ipoteza normei legale instituite de art. 1 din Legea nr. 189/2000 este întemeiată.
Desigur, se susține că cele relatate de martori nu pot fi reținute în lipsa unei confirmări prin acte oficiale. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât, în contextul dispozițiilor legii evocate mai sus și a normelor de aplicare, dovada se poate face prin orice mijloace de probă, inclusiv declarații de martori. Or, martorii ce au dat declarații relevă situația refugierii populației, aceștia cunoscându-se în localitatea de refugiu, între aceștia fiind și familia reclamantului.
Ca atare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Prin urmare, reținând că raportat la cele rezultate din acte susținerile reclamantului sunt întemeiate, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea, va anula hotărârea pârâtei și, pe cale de consecință, va dispune obligarea la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în loc., nr. 52, jud. S împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Z, B-dul -, nr. 85, jud. S și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 5.311 din data de 08 septembrie 2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 august 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/200, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01 iulie 2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2008.
JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
Red./Dact./4 ex./07.11.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
