Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2521/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2521/2009
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU L și reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 918 din data de 08.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă specială de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Recursul promovat de reclamanta este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 24 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 7 august 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU L prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.
În data de 11 septembrie 2009 s-a depus la dosar un înscris din partea reclamantei privind data primei înmatriculări și țara de origine a autovehiculului din speță.
În data de 14 octombrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei un înscris din partea reprezentantului reclamantei prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 pr.civ. la care a anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar pentru recursul promovat în cauză.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 918 din 08 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Administrația Fiananțelor Publice Târgu L și acțiunea formulată de reclamanta prin M în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Administrația Fiananțelor Publice Târgu
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a - Filiala M, Filiala Târgu Lap rimit un mandat public și expres de reprezentare prin comunicatele de presă din 11.12.2007, respectiv 24.01.2008, totodată fiind asistată de avocat.
Trebuie observat că nu a oferit consultanță juridică, ci a creat posibilitatea pentru membrii săi, persoanele fizice aflate într-o situație juridică similară, să se adreseze instanței de judecată într-un cadru organizat, punându-le la dispoziție informații juridice utile prin intermediul unui profesionist.
În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 7 indice 1 din Legea nr. 54/2004, potrivit cărora în cazul actului administrativ normativ, plângerea poate fi formulată oricând, deci acțiunea este imprescriptibilă.
Răspunsul dat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu L urmare cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală dat fiind faptul că este emis de un organ fiscal în aplicarea legislației fiscale referitoare la stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, respectiv un act administrativ în înțelesul normelor cuprinse în art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel că excepția inadmisibilității nu poate fi primită de instanță, cu atât mai mult cu cât reclamantul a formulat contestație la care nu i s-a dat răspuns, astfel că acesta s-a adresat instanței în sensul celor cuprinse în art. 205 al. 1 Cod pr. fiscală.
Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile, instanța a constatat că aceasta nu poate fi primită, având în vedere că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constatat a fi nelegal.
Analizând acțiunea prin prisma celor invocate de reclamantă, din coroborarea probelor depuse la dosar și a dispozițiilor legale incidente instanța a reținut următoarele:
În cursul anului 2007, reclamanta a achiziționat un autoturism marca Renault Laguna pentru care a achitat taxa specială de primă înmatriculare de 1001,46 lei, aspect ce rezultă din chitanța seria - nr. - din 23.07.2007.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în baza dispoziților art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Codul fiscal și pct. 31 indice 1 - 34 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare la data plății.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate iar legislația comunitară cu caracter obligatoriu să prevaleze normelor legii interne iar jurisdicțiile interne să garanteze îndeplinirea acestor exigențe, împrejurare reglementată de art. 148 din Costituția României.
Din perspectiva celor arătate și având în vedere împrejurarea că nu s-a probat faptul că autoturismul pentru care reclamanta solicită restituirea taxei de primă înmatriculare provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv că a mai fost înmatriculat anterior într-o altă țară a Uniunii, reclamanta nu se poate prevala cu succes de dispozițiile comunitare menționate anterior.
În contextul celor de mai sus, acțiunea este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, în temeiul prevederilor art. 18 al. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU L, cât și reclamanta.
Prin recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu L se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.
În principal, pârâta a invocat excepția absolută a prescripției procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/ 2004, aceasta nefiind îndeplinită în cadrul termenelor de 30 de zile, respectiv 6 luni, de la data la care reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme, iar pe cale de consecință, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă în lipsa procedurii prealabile.
În aceste condiții, pârâta arată că reclamanta a achitat taxa de înmatriculare la data de 23.07.2007, pe baza documentului emis de organul fiscal în regim de asistență a contribuabilului și i s-a emis chitanta seria - nr. -, act unilateral cu caracter individual prin care a luat nastere un raport juridic de drept fiscal. Ulterior intimatul solicita restituirea taxei de înmatriculare considerând ca aceasta cerere indeplineste conditiile procedurii prealabile prevazuta de Legea contenciosului administrativ, precum si determina organul fiscal sa raspunda, urmand ca inscrisul continand raspunsul organului fiscal sa constituie dupa parerea intimatului obiect al contestatiei fiscale.
De asemenea, pârâta a invocat șiexceptia lipsei capacității procesuale de folosinta si de exercitiua Filiala M - Agentia BMp rivind reprezentarea intimatului.
Astfel, potrivit Statutului adoptat la 04.04.2004 filialele judetene nu au personalitate juridica, ceea ce înseamna ca nu au exercitiul drepturilor procesuale pentru ca să poată sta în judecata potrivit art. 42 Cod Procedura Civila.
De asemenea, întrucâtobiectul de activitateal nu este de a angaja litigii de contencios fiscal pentru membrii săi, nici confirmarea de către central care are personalitate juridică, nu poate confirma introducerea actiunii de către filiala sa fără personalitate juridică. Titularul dreptului la actiune nu a mandatat nici avocatul nici filiala cu privire la introducerea actiunii si nici nu detine calitatea de membru al. Mandatarea - Filiala M trebuie realizată cu respectarea dispozitiilor art. 67 - 72 din pr.civ.
În argumentarea poziției sale, pârâta arată că notiunea de act administrativ-fiscal este definită de art. 41 Cod Procedura Fiscala, potrivit căruia "întelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale". Prin urmare, raportându-se la definitia legală, se consideră ca este act administrativ fiscal chitanta, întrucât acest înscris prezintă caracteristicile stabilite de doctrina administrativ ca fiind specifice actului administrativ-fiscal.
Răspunsul comunicat de către Administratia Finantelor Publice a Municipiului Târgu L la solicitarea intimatei nu constituie act administrativ fiscal, chiar dacă emană unilateral de la organul fiscal, înscrisul, asa cum se intitulează, reprezintă un răspuns si nu stabileste, nu modifică si nu stinge raporturi juridice fiscale, prin acest răspuns nu se realizează o individualizare si o determinare concretă a unei obligatii fiscale în sarcina intimatei, fie chiar partiale a taxei de primă înmatriculare, asa cum prevede si nr.OUG 50 2008.
De asemenea, mai arată pârâta, răspunsul nu a condus la stingerea dreptului reclamantei de a cere restituirea in intregime a taxei de înmatriculare.
Mai arată că potrivit principiului rolului activ al organului fiscal consacrat de art. 7 alin. 3 - 5 din Codul d e Procedura Fiscala, "organul fiscal are obligatia sa examineze in mod obiectiv starea de fapt, precum si sa îndrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de cate ori este cazul; organul fiscal îndruma contribuabilul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din iniatiativa organului fiscal. "
Faptul ca raspunsul autoritatii administrative nu-l satisface pe solicitant nu inseamna ca acest raspuns negativ poate fi consdierat act administrativ. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Suprema de Justitie statuand ca "imprejurarea ca raspunsurile date petentei, chiar daca o, nemultumesc, este nerelevanta, deoarece in cadrul Legii nr. 554I2004, petitionarul nu poate sa pretinda ca aceste raspunsuri sa fie date intr-un anumit sens, stabilirea cuprinsului raspunsului fIind atributul autoritatii administrative emitente. Prin Decizia nr. 5412 din 11 noiembrie 2005 Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a pronunțat ca adresele de raspuns nu se cricumscriu definitiei date actului administrative prin art. 2 alin.(I) lit.c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, ele reprezinta doar o corespondenta purtata cu recurenta - reclamanta, nefiind acte administrative individuale sau normative, acestea fiind singurele acte supuse cenzurii instanței de contencios administrativ.
Contestația împotriva actului administrativ fiscal - răspunsul comunicat de catre Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu Potrivit art. 206 alin. (2) din Codul d e Procedura Fiscala, obiectul contestației îl constituie sumele si masurile stabilite si înscrise de organul fiscal in titlul de creanța sau in actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal. Potrivit art. 2 alin. (1) lit.h) din Legea nr. 554 / 2004 contenciosului administrativ, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, susceptibil de a fi atacat in fata instanței de contencios administrativ competente, se intelege exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea. Rezolvarea nefavorabila sau care nu multumește pe deplin pe petiționar, a unei cereri adresata unei autorități administrative nu echivaleaza cu un refuz nejustificat, intru cat autoritatea administrativa este obligata doar sa raspunda cererii petitionarului si nu sa dea un curs favorabil acesteia ( Decizia nr. 2880 /14.09.2006) In concluzie, raspunsul Târgu L nu poate constitui - potrivit dispozitiilor Codului d e Procedura Fiscala - obiect al contestati ei fiscale. Este motivul pentru care organul fiscal nu a soluționat contestația care, cu exceptia denumirii, nu prezinta caracteristicile unei contestatii fiscale si reclamantul prin contestatie nu indica care sunt dispozitiile legale care obliga organul fiscal sa emita un act administrativ fiscal si care ar fi acel act in cazul in care contestati a ar fi fost solutionata favorabil.
Majoritatea obiecțiunilor intimatului legate de efectele nr.OUG 50/2008 aparțin contenciosului constituțional. Instanța de drept comun nu are nici o competenta in a stabili daca Codul d e procedura fiscala se putea prin Ordonanta de urgenta sau putea fi modificata numai prin lege si nici daca conține dispoziții contrare principiului neretroactivitatii legii civile sau ca ar fi discriminatorie.
In conformitate cu prevederile art. 115 (5) din Constitutia Romaniei republicata, Ordonanta de Urgenta intra in vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere in procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata si dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei. Aceste cerinte legale sunt indeplinite, motiv pentru care tribunalul nu poate inlatura din motivarea sentintei dispozitiile Ordonantei respective.
Problema esențiala pentru soluționarea cauzei este de a stabili daca se poate pune semnul egalității intre taxa de prima înmatriculare reglementata de art. 214/1-214/2 Cod Fiscal, in prezent abrogate începan din 1 iulie 20087 si taxa de poluare reglementata de OUG50/2008 care a abrogate prevederile din Codul Fiscal privind taxa de prima înmatriculare.
Nu este in discuție una si aceeași taxa, sub denumiri diferite, chiar daca adoptarea taxei de poluare a fost determinata de criticile aduse cu privire la aplicarea taxei de prima înmatriculare.
Împrejurarea ca taxa de poluare nu a fost stabilita in sarcina tuturor contribuabililor care au in proprietate autoturisme, ci numai in sarcina acelora care le-au dobândit din 1 ianuarie 2007, de când a intrat in vigoare taxa de prima înmatriculare, chiar daca apare discriminate, nu constituie in sine un argument pentru a asimila taxa de prima înmatriculare cu taxa de poluare.
Prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene este inclus la capitolul 2 intitulat" Dispozitii fiscale". Textul prevede ca:" nici un stat membru nu aplica direct sau indirect, produsele altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica direct sau indirect, produselor nationale similare.
In expunerea de motive ale OUG nr. 20/2008 publicata in Of. nr. 327/25.04.2008 se arata ca, actul normative a fost adoptat in scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunatatirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevazută de legislația comunitara in acest domeniu. A fost avuta in vedere si necesitatea adoptarii de masuri pentru asigurarea respectării normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.
ce in art. 11 din Ordonanta se prevede restituirea diferenței dintre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea Ordonantei, nu se poate susține ca legiuitorul nu a recunoscut ca aplicarea taxei de prima înmatriculare a fost gresita. Faptul ca s-a ales ca modalitate de stingere a obligației de restituire, compensarea, nu înseamnă o încalcare a drepturilor contribuabilului. Faptul ca datoria contribuabilului cu titlu de taxa de poluare, s-a stabilit retroactive, cu începere din 1 ianuarie 2007 nu face ca prevederile art.11 din OUG 20/2008 sa fie inaplicabile ci constituie, eventual un motiv de contencios constituțional.
De asemenea, operațiunea administrativa a încasarii taxei speciale de înmatriculare si a emiterii chitanței s-a realizat de catre organul fiscal nu in baza contestației formulate de catre reclamant si nici a raspunsului primit de la organul fiscal.
Cu privire la dobanda legala, spre deosebire de creantele civile si comerciale care izvorasc din raporturi de drept privat, creanțele bugetare își au sorgintea in raporturi de drept public si anume in raportul stabilit intre stat si cetățeni, in virtute a căruia, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituție "Cetățenii au obligația sa contribuie prin impozite si prin taxe la cheltuielile publice". Taxa specială de înmatriculare a fost perceputa in baza unui temei legal instituit prin lege a Parlamentului României si nu prin act normativ al Guvernului. In art. 124 din nr.OG 92 / 2003 privind Codul d e Procedura Fiscala se menționează doua situații in care contribuabilul are dreptul la dobânda legala "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) - ( sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoane fizice se restituie din oficiu de către organele fiscale competente, in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere ) sau la art. 70, după caz. Potrivit art. 124 alin. 2 din" OG nr. 92 / 2003 privind Codul d e Procedura Fiscala, " dobânda la care este îndreptățit contribuabilul este la nivelul majorării de întârziere prevăzut de Codul d e Procedura Fiscala si se suporta din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de platitori." In concluzie, acordarea dobanzii- legale se face numai dupa ce reclamantului i se recunoaste / stabileste un temei legal -fie national fie comunitar - sau judiciar definitiv si irevocabil, de la data amendării legislatiei interne pana la plata efectiva a sumei de restituit, ori in prezent nu exista nici un temei legal sau judiciar pentru restituirea in întregime a taxei speciale de înmatriculare, astfel ca o eventuala dobândă legala in cuantum de 0,1 % pe zi de întarziere se va putea calcula de la data pronunțării unei hotărâri judecătorești care va constitui un temei judiciar pentru restituirea taxei de înmatriculare.
Cu privire la cheltuielile de judecata,se solicită respingerea petitului cu privire la cheltuielile de judecata ca fiind inadmisibil astfel cum a fost formulat. Potrivit art. 274 Cod Proc. Civila, obligația de plata a cheltuielilor de judecata se stabilește fata de titularul acțiunii si nu fata de reprezentantul sau. Raportul juridic obligațional dintre reclamant si reprezentantul sau se stabilește prin contractul de asistenta judiciara si nu prin sentința judecătorească reprezentantul său nefiind parte în proces.
Consideră că în virtutea principiului echității intimatului are dreptul consacrat de art. 11 din OUG nr. 50/2008 de a obține restituirea diferenței de taxă urmând procedura necontencioasă prevăzută de normele metodologice emise în aplicarea ordonanței.
Prin recursul formulat de reclamanta, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 alin. 1 - 3.pr.civ. se solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantei, și în consecință să constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 4.040 lei achitată la Trezoreria Târgu L cu chitanța seria - nr. -/23.07.2007 și să dispună obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU L să restituie reclamantei întreaga sumă, cu dobânda de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, calculată potrivit dispozițiilor art. 124, art. 120 alin (7) și art. 70 din Codul d e procedură fiscală, cu obligarea pârâtei la 2.100 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Referitor la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ. reclamanta arată că motivarea sentinței recurate, respectiv aceea a neprobării unui aspect esențial al cauzei, s-a făcut cu încălcate dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă, care stipulează în mod expres: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Astfel, reclamanta arată că a furnizat instanței datele autovehiculului în cauză, a solicitat administrarea acestei probe, însă instanța a refuzat "să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză" etc. și a pronunțat sentința lăsând nelămurite aceste aspecte esențiale ale cauzei.
Recurenta mai arată că, SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR M comunică instanțelor de judecată datele solicitate de parte.
În privința cuantumului dobânzii și a datei de la care ea poate fi acordată învederează instanței dispozițiile art. 124 din Codul d e procedură fiscală: "(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori".
Potrivit dispozițiilor art. 120 alin (7) din Codul d e procedură fiscală "Nivelul majorării de întârziere este de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale".
Art. 70 alin (1) din Codul d e procedură fiscală dispune: "Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Față de aceste considerente, reclamanta apreciază că în speță sunt incidente reglementări speciale privind acordarea dobânzii, raportat la dispozițiile nr.OG 9/2000, care constituie norma generală.
Totodată, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÎRGU Lad epusîntâmpinareîn cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În privința excepției lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a - Filiala M - Agenția B M, pârâta arată că potrivit art. 33 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, capacitatea de folosință a persoanei juridice este aptitudinea acesteia de a avea drepturi și obligații care se circumscriu scopului pentru care a fost înființată persoana juridică.
Potrivit art. 5 lit. d din Statutul său, "organizează si asigură asistență juridică consultativă pentru membrii săi, precum si pentru membrii cluburilor străine, potrivit conventiilor încheiate." Din acest drept rezultă atât obligativitatea de a avea calitatea de membru al al titularului actiunii în contencios administrativ, cât si nivelul de implicare al în a încheia acte de reprezentare juridică, a organiza si a asigura asistenta juridică nu echivalează cu dreptul de a promova actiuni în numele membrilor, modul în care este îndeplinită această atributie încalcă principiul specialității capacității de folosință a, astfel că actele juridice realizate cu încălcarea acestui principiu se sanctionează cu nulitate absolută.
Față de aceste considerente, pârâta apreciază că din documentele depuse nu rezultă calitatea de membru al, iar în ce priveste organizarea si asistenta juridică, avea dreptul de a încheia contract de asistență juridică cu o casă de avocatură, dar în nume propriu si pentru, or, contractul de asistență juridică nu suplineste respectarea conditiilor legale privind mandatarea de a-si reprezenta membrii în fata instantei de judecată prin avocatul angajat, iar cererea de chemare în judecată formulată de, în calitate de reprezentant al titularului dreptului la actiune este lovită de nulitate, ca urmare a încălcării principiului specialității capacității de folosință a.
Prin reprezentare juridică se întelege situatia în care o persoană numită reprezentant, îndeplineste actele procesuale într-un proces si participă la raporturile procesuale, în numele si pentru o altă persoană, numită reprezentat, care este titularul dreptului litigios.
Prin urmare, apreciază pârâta, mandatul judiciar către trebuia să fie dat sub forma unei procuri pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată ( art. 68 alin. 1.pr.civ.).
Pentru a fi parte în proces, pârâta arată că se impun a fi îndeplinite următoarele conditii: calitate procesuală, capacitate procesuală, existenta unui interes si afirmarea unui drept sau a unei situatii juridice pentru a cărei realizare poate fi folosită calea justitiei.
Calitatea procesuală presupune existenta unei identități între persoana reclamantului si titularul dreptului afirmat, or, în cauză, această identitate nu se regăseste nici direct, nici prin intermediul unei procuri de reprezentare.
Referitor la raportul de drept procesual civil stabilit între - Filiala M - Agentia Târgu L si avocat, pârâta învederează următoarele:
In temeiul art. 5 lit. d) din Statut, a încheiat un contract de asistență juridică cu casa de avocatură a d-lui avocat, contract ce respectă regulile de mandat în măsura în care actiunile în contencios erau formulate în numele si pentru.
Or, în speță, susține pârâta, efectele contractului de asistență juridica nu pot fi extinse tacit - în temeiul regulilor de mandat - si cu privire la capacitatea si calitatea procesuală a titularului actiunii, persoana fizică.
Și în privința raportul de drept procesual civil stabilit între mandatarul (casa de avocatură) si titularul dreptului la actiune, pârâta face următoarele precizări:
Prevederile art. 126 alin. 5 din Statutul profesiei de avocat nu pot înlocui dispozitiile legale referitoare la transmiterea exercitiul dreptului de chemare în judecată de către titularul dreptului la actiune. Acest drept trebuia transmis către printr-o procură autentificată, iar exercitarea unor astfel de actiuni în instanță, chiar prin intermediul unui mandatar (casa de avocatură) în numele si pentru membrii nu se încadrează în atributiile. Cu atât mai mult, când astfel de actiuni vizează persoane fizice care nu au calitatea de membru al.
O consecinta a lipsei capacității procesuale a mandatarului de a formula actiune în instanță si de a reprezenta pe titularul dreptului, o constituie lipsa de temei legal al petitului actiunii privind cheltuielile de judecată.
Astfel, pârâta a reiterat dispozițiile art. 274.pr.civ. care prevăd că obligatia de plată a cheltuielilor de judecată se stabileste față de titularul actiunii si nu față de reprezentantul său. Raportul juridic obligational dintre reclamant si reprezentantul său se stabileste prin contractul de asistență judiciară si nu prin sentință judecătorească, reprezentantul său nefiind parte în proces. Atâta timp cât nu sunt respectate dispozitiile legale privind reprezentarea reclamantului, nici pretentiile privind cheltuielile judiciare nu sunt admisibile.
Pe de altă parte, pârâta a invocat și art. 1108 cod civil care dispun că "subrogatia se face de drept în folosul aceluia care, fiind el însuși creditor, plătește altui creditor, ce are preferinta".
Analizând dovada cheltuielilor de judecată, rezultă că acestea au fost făcute de către - Filiala Târgu L pentru reclamant, desi între reclamant si - Filiala Târgu L nu s-a stabilit nici un raport juridic, nu rezultă nici măcar din calitatea de membru al reclamantului.
Analiza recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. relevă următoarele:
Acțiunea introductivă de instanță a fost promovată de către, reprezentată de Filiala M -Agenția B M cu domiciliul procesual ales în B M-/72 M la avocat -. (persoană împuternicită cu primirea actelor de procedură - art.93 pr.civ.) având ca obiect constatarea nelegalității încasării la bugetul de stat a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule cu consecința restituirii sumelor achitate.
Analiza ansamblului probatoriului administrat din perspectiva excepțiilor invocate de către pârâte prin recursul promovat respectiv excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a Filiala M - Agenția BMr elevă că trebuie reținut că persoanele juridice, în calitatea lor de persoane fictive au capacitatea de exercițiu strict determinată în raport cu obiectul de activitate a acestora.
Legiuitorul a statuat prin dispozițiile art.34 din Decretul nr.31/1954 că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege prin actul de înființare sau prin statut, precum și faptul că orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul.
De asemenea prin același act normativ s-a statuat prin dispozițiile art.33 despre capacitatea de folosință a persoanei juridice fiind definită ca aptitudinea acesteia de a avea drepturi și obligații care se circumscriu scopului pentru care a fost înființată persoana juridică.
Art. 5 lit. d din Statutul statuează că această entitate "organizează si asigură asistență juridică consultativă pentru membrii săi, precum si pentru membrii cluburilor străine, potrivit conventiilor încheiate."
Statutul așadar poate dispune doar în ceea ce privește membrii săi din care nu rezultă împrejurarea că acesta ar avea îndreptățirea de a încheia acte de reprezentare juridică, si a asigura asistenta juridică.
Dreptul de a promova actiuni în numele membrilor săi nu poate fi raportat la normele statutare potrivit cărora aceasta poate organiza și asigura asistență juridică consultativă modul în care este îndeplinită această atributie încalcă principiul specialității capacității de folosință a.
Publicarea în presă a unor comunicate vizând drepturile automobiliștilor din România în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare se circumscrie limitelor capacității persoanei juridice și acoperă obligațiile instituite în sarcina acesteia prin statut însă operațiunile realizate ulterior, exced acestui cadru astfel că actele juridice realizate cu încălcarea principiului specialității se sanctionează cu nulitate absolută.
Actele juridice subsecvente celor realizate cu încălcarea principiului specialității și care sunt lovite de nulitate absolută nu pot produce efecte juridice, izvorul lor fiind un act juridic nul care nu poate produce așadar efecte.
mandat acordat de către persoana juridică cu încălcarea principiului specialității nu poate fi apreciat ca fiind un mandat judiciar în sensul celor prevăzute de art.67 și următoarele pr.civ.
Dispozițiile art.161 pr.civ. statuează că pentru ipoteza în care instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau când reprezentatul părții nu face dovada calității sale cererea introductivă de instanță va fi anulată.
Curtea constatând că apărările formulate pe cale de excepție în cuprinsul recursului declarat de pârâtele recurente sunt întemeiate întrucât pe de o parte filialele județene nu au personalitate juridică ceea ce înseamnă că nu au exercițiu drepturilor procesuale în sensul dispozițiilor art.42 din pr.civilă, situația prezentă nefiind acoperită nici de alin.2 art.41 din pr.civ.
Așadar se reține lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale a persoanei care a promovat acțiunea și în consecință se va aprecia ca fiind întemeiat recursul promovat de pârâte reținându-se prezența motivului de recurs prev. de art.304 pct.5 pr.civ. iar în rejudecare Curtea în baza considerentelor enunțate anterior și în temeiul dispozițiilor art.161 pr.civ. va anula acțiunea introductivă de instanță și pe cale de consecință în cadru determinat va respinge recursul formulat Curtea fiind dispensată de analizarea motivelor de recurs pentru aserțiunile prezentate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu împotriva sentinței civile nr. 918 din 8.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că, admite excepția lipsei capacități procesuale de folosință și de exercițiu a Filiala M - Agenția Târgu și în consecință, anulează cererea de chemare în judecată.
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
5 ex./04.11.2009
Jud fond.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
