Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 26/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.26/ DOSAR NR-
Ședința publică din 4 februarie 2008
Completul compus din
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Virginia
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamanta L B în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERAȚIUNILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE, COMISIA PENTRU AUTORIZAREA FISCALE ȘI A DE PRODUSE SUPUSE B având ca obiect - anularea în totalitate a actelor administrativ fiscale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 28 ianuarie 2008, respectiv la data de 4 februarie 2008.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și Comisia pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse anularea Deciziei nr. 160/7.06.2007 emisă de Comisia pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse și Decizia nr. 304/30.07.2007 emisă de Comisa pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, suspendarea executării acestor acte fiscale, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a invocat, pe cale de excepție, faptul că deciziile contestate nu cuprind condițiile de validitate prevăzute de art. 43 Cod procedură fiscală, nefiind indicate în fapt și în drept motivele pentru care organul fiscal a stabilit nivelul unei noi garanții, modalitatea de calcul, organul fiscal sau instituția competentă la care se depune contestația și nici posibilitatea audierii contribuabilului.
Pe fond, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 160/07.06.2007 emisă de Comisia pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse s-a stabilit valoarea garanției aferente antrepozitului fiscal la suma de 59732 euro, deși societatea reclamantă a fost nevoită să-și reducă capacitatea de producție a antrepozitarului autorizat, printr-o reducere și a numărului de angajați, astfel că nu poate produce mai mult de 20.000 de unități pe lună.
Reclamanta a precizat că a asigurat la autoritatea fiscală competentă garanția reprezentând echivalentul a 10538 euro, la cursul BNR, prin scrisoare de garanție bancară.
Reclamanta a susținut că valoarea garanției trebuie analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarilor autorizați.
Potrivit dispozițiilor legale nu pot fi comandate banderele pentru marcarea băuturilor în care acciza potențială să depășească valoarea garanției constituite, astfel că reclamanta a solicitat ca organul fiscal să aibă în vedere o bază de calcul legală și echitabilă a garanției.
În temeiul art. 15 din Legea nr.554/2004 reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziilor atacate, arătând că în eventualitatea în care nu achită garanția impusă riscă să i se revoce autorizația, măsură care presupune încetarea oricărei activități comerciale, făcând dovada existenței cazului bine justificat.
În probațiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiza contabilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și Comisia pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse, reprezentați de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că Decizia nr. 160/2007 și 304/2007 emise de cele două comisii din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor sunt acte administrativ fiscale emise în temeiul OG nr. 92/2003 republicată și îndeplinesc toate condițiile de formă și de fond prevăzute de acestea, cuprinzând toate elementele de validitate prevăzute de lege.
Pe fond s-a arătat că potrivit art. 198 din legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborat cu prevederile pct. 20 din HG nr. 44/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal: "antrepozitarul autorizat după acceptarea condițiilor de autorizare a antrepozitului fiscal - operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat și reprezentantul fiscal au obligația depunerii la autoritatea fiscală competentă a unei garanții conform prevederilor din norme care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile".
Potrivit pct. 20 al. 18 din HG nr. 44/2004, autoritatea fiscală teritorială analizează periodic garanțiile, în vederea actualizării în funcție de schimbările intervenite în volumul afacerii, comunicând societății o decizie care face parte integrantă din autorizație de antrepozit fiscal.
Pârâții au invocat pct. 61 din HG nr. 44/2004, potrivit căruia "toți antrepozitarii autorizați până la data de 31 decembrie 2006, care dețin autorizații valabile după data de 1 ianuarie 2006, au obligația ca până la data de 31 martie 2007, inclusiv, să comunice Comisiei instituite în cadrul autorității fiscale centrale nivelul garanției determinate potrivit alin.8 și 81 ale pct. 20 și datele care au stat la baza stabilirii acestui nivel în vederea actualizării garanțiilor deja constituite. Comisa va stabili pentru fiecare antrepozitar autorizat nivelul garanției actualizate și, după caz al garanției reduse, precum și diferența de constituit ce va fi comunicată antrepozitarului. Diferența de garanție astfel stabilită va fi constituită de antrepozitarul autorizat în termen de 30 zile de la data aducerii la cunoștința acestuia de către Comisie".
La punctul 20 din același act normativ se precizează că garanția reprezintă 6% din suma accizelor aferente mediei ieșirilor anuale de produse accizabile din antrepozitul fiscal în ultimii 3 ani calendaristici.
Față de această prevedere cu caracter imperativ este evident că susținerile reclamantei potrivit cărora s-a raportat în stabilirea garanției doar la volumul de activitate aferent anului 2007 nu pot avea relevanță în fața instanței de judecată, atâta timp cât legiuitorul a stabilit o perioadă de raportare la 3 ani calendaristici.
Faptul că activitatea reclamantei a scăzut în această perioadă prin reducerea capacității de producție ceea ce determină în opinia ei un calcul inechitabil din partea organului fiscal al nivelului garanției nu are relevanță întrucât așa cum a reținut Comisia în decizia emisă, nivelul garanției de 59.732 euro a fost stabilit pe baza înscrisurilor emanate de la aceasta care echivalează cu niște declarații pe proprie răspundere în această situație.
Motivația potrivit căreia volumul de activitate este în scădere față de ceilalți ani și pe cale de consecință ar trebui stabilită o garanție la nivelul acesteia nu are suport legal în cauza de față întrucât prevederile legale aplicabile în aceste situații au un caracter imperativ, iar activitatea desfășurată cu produse accizabile este o activitate care presupune anumite riscuri de ordin economic social, etc.
Referitor la cererea de suspendare, pârâții au invocat dispozițiile art. 215 al.2 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora reclamanta are obligația de a depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Pârâții au invocat și dispozițiile art. 1169 Cod civil, susținând că cererea de suspendare formulată nu este probată nici sub aspectul urgenței și nici al prejudiciului nerecuperabil.
În drept au fost invocate OG rn.92/2003 privind Codul d e Procedură fiscală, republicată, Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Legii nr. 571/2003, nr.416/2007, Legea nr.544/2004 privind contenciosul administrativ.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice B, excepția lipsei calității de reprezentant a Direcției Generale a Finanțelor Publice B, excepția tardivității depunerii întâmpinării și excepția nelegalității Deciziei nr. 160/07.06.2007 emisă de Comisia pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse și Deciziei nr. 304/30.07.2007 emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice B reclamanta a arătat că a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Comisa pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și Comisia pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse.
În susținerea excepției lipsei calității de reprezentare a Direcției Generale a Finanțelor Publice B reclamanta a susținut că justificarea calității de reprezentant se face printr-o procură, care se depune în original sau în copie legalizată (art.83 al.1 Cod procedură civilă).
În susținerea excepției tardivității întâmpinării reclamanta a invocat art. 1141al.2 Cod procedură civilă.
În susținerea excepției nelegalității reclamanta a reiterat faptul că actele atacate nu cuprind mențiunile legale obligatorii.
Instanța analizând potrivit art. 137 Cod procedură civilă, excepțiile tardivității formulării întâmpinării, lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice B și lipsei calității de reprezentant a Direcției Generale a Finanțelor Publice B constată că acestea sunt nefondate.
Întâmpinarea a fost depusă la dosar la primul termen de judecată, până la prima zi de înfățișare, dispozițiile invocate de reclamantă neprevăzând sancțiunea decăderii din dreptul de a formula întâmpinare.
Întâmpinarea a fost formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant al celor 3 părți, iar nu în nume propriu astfel că și excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată.
Având în vedere procurile depuse la dosar (filele 28,43, 44,45,46) rezultă că Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ăcut dovada calității sale de reprezentant al părților, astfel că excepția lipsei calității de reprezentant este nefondată.
De altfel, aceste excepții au fost respinse prin încheierile din 15 octombrie 2007 și 5 noiembrie 2007.
Pentru soluționarea cererii de suspendare executării actelor administrativ fiscale atacate instanța citat reclamanta cu mențiunea de a achita cauțiunea în sumă de 8330 lei.
Având în vedere că reclamanta nu a achitat cauțiunea stabilită de instanță în sarcina sa și ținând seama de dispozițiile art. 215 al.2 Cod procedură fiscală instanța a respins prin încheierea din 5 noiembrie 2007 cererea de suspendare.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri: Decizia nr. 160 din 07.06.2007 emisă de Comisia pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse, Decizia nr.304 din 30.07.2007 emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, contestația formulată de reclamanta, scrisoarea de garanție bancară, procesul-verbal încheiat în data de 28.08.2007 de funcționarii din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Fiscală, lista de inventariere din data de 27.02.2007 a, lista de inventariere din data de 28.08.2007 a, adresele nr. 28911 din 15.08.2007, nr. 27438 din 27.07.2007, nr. 27266 din 25.07.2007, nr. 24677 din 18.07.2007 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Biroul de Autorizări și Supraveghetori Fiscali, adresa nr. 25811 din 11.07.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, situația privind accizele declarate și modul de achitare pentru antrepozitarul, adresa nr. -/9.06.2007 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția de Autorizări și situația livrărilor din antrepozit în perioada 2004 -2006 emisă de și înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice B sub nr. 17617 din 9 mai 2007.
Analizând excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 160/07.06.2007 și Decizia nr. 304/30.07.2007 prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 43 din OG nr.92/2003 și a conținutului acestor acte administrativ fiscale, instanța constată că această excepție este neîntemeiată.
Deciziile contestate cuprind mențiunile legale prevăzute sub sancțiunea nulității.
Pe fond, instanța constată că Deciziile contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv pct. 20 alin.8 din HG nr. 44/2004.
În acest sens, instanța constată că la stabilirea garanției ce s-a impus reclamantei organul fiscal a avut în vedere cantitatea de alcool medie produsă de aceasta în ultimii 3 ani, cantitate în funcție de care s-a stabilit, prin aplicarea procentului de 6% suma datorată cu titlu de garanție.
Dispozițiile legale, în vigoare la data stabilirii garanției, fac referire la perioada de 3 ani ce trebuie avută în vedere de organul fiscal la calcularea garanției, iar nu volumul de activitate din ultimul an, astfel cum susține reclamanta.
La momentul în care reclamanta a hotărât să producă alcool a trebuit să-și analizeze potențialul productiv, economic, speculativ, potrivit unui comerciant, ținând seama de dispozițiile legale în materie și de riscurile pe care le implică aceste activități de producție și comerț.
Invocarea reducerii volumului de activitate pentru reducerea cuantumului garanției nu este întemeiată, având în vedere faptul că această garanție a fost calculată potrivit unor dispoziții legale imperative.
Pentru aceste considerente constatând că motivele invocate de reclamant sunt nefondate, instanța va respinge acțiunea formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și Comisia pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 160/07.06.2007 emisă de Comisia pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse și Deciziei nr.304/30.07.2007, emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, excepție invocată de reclamanta "" - B, cu sediul în municipiul B, str. -. -, nr.16, jud.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta "" - B, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, COMISIA PENTRU AUTORIZAREA OPERATORILOR DE PRODUSE SUPUSE ACCIZELOR ARMONIZATE - B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, și COMISIA PENTRU AUTORIZAREA FISCALE ȘI A DE PRODUSE SUPUSE - B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, având ca obiect "anularea Deciziei nr. 160/07.06.2007 emisă de Comisia pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse și Deciziei nr.304/30.07.2007, emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice".
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
-
Red:/29.02.2008
Dact:28.03.2008
- 6 ex. -
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Virginia
