Despăgubire contencios administrativ. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 114/
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Ligia Vîlcu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN B împotriva sentinței civile nr.1047/2.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2008, când instanța a constat că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, așa cum este menționat în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării,a amânat pronunțarea pentru data de 5 februarie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că, prin sentința civilă 1234/2007 TRIBUNALUL BRAȘOVa dispus următoarele:
A respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finantelor,invocata de
A respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Tribunalul B,invocata de acesta prin intampinare.
A admis actiunea formulata de reclamanta,cu domiciliul ales la Tribunalul B,situat in mun.B,B-dul 15 nr.45, jud. B,in contradictoriu cu paratii Tribunalul,cu sediul in mun. B,B-dul 15 nr.45, jud. B,Curtea de Apel,cu sediul in mun. B,-, jud.B, Ministerul Justitiei,cu sediul in B,-, sector 5 si Ministerul Economiei si Finantelor, cu sediul in B,-, sector 5.
A obligat pe paratii Tribunalul B,Curtea de Apel B si Ministerul Justitiei sa plateasca in solidar reclamantei,cu titlu de despagubiri,suma de cate 1700 RON,actualizata cu indicele de inflatie,precum si prin aplicarea dobanzii legale, incepand cu data de 01.01.2005 si pana la data platii efective.
A obligat pe paratul Ministerul Economiei si Finantelor sa aloce fondurile de bani necesare achitarii drepturilor banesti actualizate,mentionate anterior.
A respins cererea reclamantei privind obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata,ca nedovedita.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar - reclamanta în contradictoriu cu pârâții:
1. TRIBUNALUL BRAȘOV
2. CURTEA DE APEL BRAȘOV
3. MINISTERUL JUSTIȚIEI
4. MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR a solicitat:
- obligarea pârâților să îi plătească suma de 1700 RON actualizată în funcție de indicele de inflație începând cu 1 ianuarie 2005 și până la achitarea sumei cu titlul de despăgubiri ce îi sunt datorate în temeiul art. 21 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004;
- obligarea pârâților să îi plătească dobânda legală cuvenită pentru suma de 1700 RON, actualizată începând cu luna ianuarie 2005 și până la achitarea integrală a acesteia.
Potrivit artr.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV, instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată, întrucât în speța dedusă judecății nu s-a solicitat anularea Ordinului nr. 1921/C/2001 prin care au fost acordate aceste stimulente, situație în care, în mod evident, acesta nu ar fi avut calitate procesuală.
In cauză Tribunalul Brașova fost chemat în judecată nu în calitate de emitent al ordinului ci în calitate de ordonator terțiar de credite întrucât reclamanții desfășoară activitatea de magistrați la această instanță, iar sumele solicitate de aceștia reprezintă drepturi salariale, ce se achita de către ordonatorul terțiar de credite - tribunalul.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța a constatat că potrivit art. 15 din HG nr.83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că "acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă, potrivit art.2 alin.2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare. Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale".
MEF a formulat recurs criticând soluția pentru modul cum a soluționat excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, și menționând că nu există raporturi de muncă directe între reclamanți și această parte.
Se mai arată că rolul Ministerului d e Finanțe este acela de a întocmi proiecte de legi și propuneri bugetare și nu are atribuții în salarizarea angajaților In același sens, Colegiul director a reținut că "acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop", iar "acest tratament a fost de natură a aduce atingere drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani, recunoscute prin art.6 lit.c ( din OG nr.137/2000)".
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța nu poate primi apărările pârâților în conformitate cu care prin aceste stimulente acordate magistraților cu o vechime de 0-3 ani nu au fost aduse prejudicii reclamanților, la rândul lor tot judecători la TRIBUNALUL BRAȘOV, care au soluționat cel puțin tot atâtea cauze dificile cât cei "stimulați" financiar prin Ordinul nr.1921/C/2005 al Ministrului Justiției.
Cât privește actualizarea creanței, instanța a constată că potrivit prevederilor art. 1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții:
Curtea de APEL BRAȘOV critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate considerând că nu există discriminare în cauză, iar hotărârea CNCD invocată ca temei al acțiunii nu are decât caracter de recomandare și nu este obligatorie pentru instanță. Se solicită în acest sens ca în situația în care restul criticilor din recurs nu sunt întemeiate instanța să se pronunțe dacă este vorba de sume brute sau nete, pentru a facilita o executare corectă a sentinței.
TRIBUNALUL BRAȘOV critică sentința pentru nelegalitate solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Un alt motiv de recurs vizează nelegala obligare a pârâtului la plata reactualizările cu indicele de inflație, dispozițiile art 1088 Cod civil prevăzând doar dobânda legală ce se poate acorda doar de la data cererii de chemare în judecată.
Ministerul Justiției, prin recursul formulat critică sentința prin prisma art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că în mod greșit s-a apreciat existența unei fapte discriminatorii ca temei de drept al acțiunii această sumă de bani fiind acordată doar ca stimulent financiar după norme de caracter de recomandare.
Obligarea la plata dobânzii legale este greșită. De altfel, această dobândă se acordă doar de la data cererii de chemare în judecată.
În mod greșit instanța de fond a acordat dobânzi legale începând cu 1.01.2005, deși Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C, a fost emis în data de 15.12.2005.
MEF a formulat recurs criticând soluția pentru modul cum a soluționat excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia și menționând că nu există raporturi de muncă directe între reclamanți și această parte.
Se mai arată că rolul Ministerului d e Finanțe este acela de a întocmi proiecte de legi și propuneri bugetare și nu are atribuții în salarizarea angajaților diferiților ordonatori de credite.
Analizând recursurile formulate instanța constată următoarele:
Criticile din cadrul recursurilor privitoare la fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Într-adevăr, hotărârea CNCD nu are efectul unei decizii de recurs în interesul legii, ea nu dezleagă o chestiune de drept, însă stabilește că starea de fapt expusă prin Ordinul 1921/2005 al ministrului justiției este discriminatorie, reprezintă acte de discriminare conform art.2 alin.1 și 2 și art.6 lit.e, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din OG 137/2000.
Efectele acestei hotărâri nu pot fi schimbate decât dacă se promovează o contestație împotriva ei și este admisă, sau dacă însuși CNCD își revocă hotărârea prin care a constatat discriminarea.
Instanța de judecată nu mai este învestită cu constatarea existenței unei fapte discriminatorii ci cu o acțiune în despăgubiri pentru o faptă discriminatorie deja constatată.
Așadar nu se poate reține apărarea uniformă a pârâților prin care se arată că s-au interpretat greșit dispozițiile OG 137/2000 în sensul reținerii existenței faptei discriminatorii.
În ceea ce privește critica privitoare la acordarea dobânzii legale se constată că este neîntemeiată.
Reactualizările cu indicele de inflație pentru suma de 1700 Ron sunt acordate legal deoarece tind la acoperirea întregului prejudiciu constând în devalorizarea monedei naționale de la data nașterii dreptului de creanță și până la plata efectivă a creanței. În ceea ce privește cumulul dobânzii legale cu reactualizările și acesta este permis.
Este însă întemeiat motivul de recurs invocat de recurentul, care profită și celorlalți pârâți în baza principiului coparticipării procesuale, prin care se arată că în mod greșit s-au acordat aceste daune (reactualizare și dobânzi legale) din 1.01.2005 deși Ordinul cu caracter discriminator este din 15.01.2005.
Într-adevăr discriminarea constatată izvorăște din Ordinul 1921/15.12.2005 și raportat la această dată, instanța de fond trebuia să acorde reactualizările și dobânzile legale, pentru o perioadă anterioară datei de 15.12.2005 aceste daune nu se justifică.
Este întemeiată și critica din recursul declarat de Curtea de APEL BRAȘOV, cu privire la precizarea sumelor în sensul că aceste sume sunt brute și nu nete. Motivul de recurs prin care se solicită a se stabili că sumele la care este obligată pârâta sunt sume brute este admisibil în condițiile art. 3041Cod procedură civilă, raportat la 294 alin. 1, teza a -II-a și 316 Cod procedură civilă.
Este evident că în aplicarea art. 55 Cod fiscal și următoarele, la executare, orice sumă ce reprezintă venituri salariale urmează a fi impozitată, legea prevăzând expres veniturile exceptate de la impunere, sumele în cauză nefăcând parte din acea categorie.
Prin urmare, instanța reține că sumele la plata cărora este obligată pârâta sunt sume brute și nu nete.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, trebuie observat că această parte a fost obligată numai să pună la dispoziție fondurile necesare asigurării plăților respective, sens în care în temeiul atribuțiilor pe care le are legate de propunerile de proiecte bugetare, poate fi obligată să aibă în vedere efectuarea unor astfel de plăți. Prin urmare criticile din recursul acestuia cu privire la fondul cauzei sunt neîntemeiate.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.47, 48 Cod procedură civilă va admite în parte toate recursurile și va modifica în parte sentința conform celor din dispozitivul prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, Ministerul Justiției și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 1047/2007 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Plata la care au fost obligați pârâții, vizează suma de 1700 RON, sumă brută iar actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală se vor acorda cu data de 15.12.2005.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 Februarie 2008
Președinte Judecător
- - -
Grefier
-
Opinie separată
În sensul respingerii recursurilor vizând caracterul sumei de 17oo RON.
Judecător
-
Opinie separată
Prezenta disensiune poartă numai asupra caracterului sumei de 1700 RON, mai precis asupra inadmisibilității soluționării unei cereri noi în recurs "omisso medio" cu încălcarea neîngăduită a principiului dublului grad de jurisdicție.
Așa cum s-a stabilit în doctrină și jurisprudență este inadmisibilă o cerere nouă, distinctă de stabilire în calea de atac a caracterului sumei brut/net, cât timp la instanța de fond poziția părții a fost de respingere a petitului. Soluția decurge din funcția fundamentală a instanței de control judiciar de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile deduse în fața acesteia ( ÎCCJ dec.469/2006).
Pentru acest motiv, legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, chiar și în temeiul art 3041Cod procedură civilă nu pot fi examinate decât numai cu privire la aspectele cu care a fost învestit tribunalul.
Judecător
-
Red NG 22.02.2008
LV op.s - 6.02.2008
Dact AG/ 22.02.2008/ 3 ex
Jud fond /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Nicoleta Grigorescu, Ligia Vîlcu
