Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 261/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 261
Ședința publică din 3 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTORI: Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 2529 din 15 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, nu este timbrat lipsind 21,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, fondul cauzei este insuficient timbrat lipsind 0,30 lei timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 7 decembrie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului M, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului B-M, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că recurentul, deși a fost legal citat pentru acest termen de judecată cu mențiunea timbrării recursului, nu s-a prezentat și nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații de plată, astfel încât Curtea, din oficiu, ridică excepția de netimbrare a recursului și reține cauza în pronunțare pe excepție, sub rezerva că în măsura în care până la închiderea dezbaterilor se depune taxa judiciară de timbru datorată Curtea să rămână în pronunțare pe fond.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2529 din 15 iulie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Administrația Finanțelor Publice B M, având ca obiect contencios administrativ.
S-au respins excepțiile invocate de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că acest tribunal prin sentința civilă 3769/03.11.2008 pronunțată în dosar - a admis acțiunea formulată de reclamantul prin - Filiala M împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B S-a constatat că actele administrative prin care Administrația Finanțelor Publice a refuzat restituirea taxei de primă înmatriculare și a soluționat prin respingere contestația reclamantului, îndreptată împotriva acestui refuz, sunt nelegale. Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să restituie reclamantului suma de 1293 lei cu dobânzi de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu data de 09.08.2008 până la achitare și 1004,3 lei cheltuieli de judecată.
Excepțiile de prescripție, prematuritate și lipsa recursului prealabil formulate de pârâta Administrația Finanțelor Publice B M au fost respinse.
Pentru a pronunța sentința de mai sus s-a reținut în esență că prevederile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 Cod fiscal, în baza căreia s-a încasat taxa specială pentru autoturisme, a cărei restituire se cere, încalcă prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene.
S-a mai reținut că Statul Român nu are temei legal să restituie doar o parte din taxa ilegal încasată anterior datei de 01.07.2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează să fie percepută în temeiul unui alt act normativ, OUG 50/2008, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a însușit nelegal taxa specială.
În ceea ce privește prescripția procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004 s-a reținut că, acțiunea este imprescriptibilă deoarece vizează un act administrativ normativ, iar cu privire la recursul prealabil s-a menținut că acesta este opțional pentru instanța de fond.
Sentința de mai sus a fost casată cu trimitere prin decizia civilă nr. 1256/04.05.2009 pentru a se lămuri dacă a existat un mandat acordat de către reclamant pe seama avocatului semnatar al acțiunii. În acest context se impune chemarea reclamantului în fața primei instanțe.
În rejudecare, reclamantul urmează să facă dovada că autoturismul a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre
După casare dosarul a fost înregistrat sub nr-, în data de 07.05.2009. Cu ocazia rejudecării s-a depus contractul de asistență juridică 396/N/08.04.2009 încheiat între reclamant și avocatul semnatar al acțiunii introductive, cu mențiunea că acest contract înlocuiește pe cel încheiat inițial între, în numele reclamantului, și același avocat. Onorariul de avocat s-a stabilit la nivelul sumei de 300 lei.
Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor de pe lângă Instituția prefectului Mac omunicat tribunalului că autoturismul pentru care se cere restituirea taxei de primă înmatriculare a mai fost înmatriculat în Germania.
Taxa de timbru a fost completată la nivelul sumei de 39 lei.
Părțile și-au menținut punctele de vedere exprimate în prima fază procesuală.
Examinând actele de la dosar instanța a reținut că acțiunea nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 din OUG 50/2008 modificată: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
În realitate prin OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
Taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este de asimilat cu un impozit pentru a se pune problema că produsele provenite din import sunt discriminate în raport cu cele autohtone.
OUG 50/2008 nu contravine legislației comunitare. Potrivit Deciziilor Curții Constituționale 1344/2008 și 499/2009, acest act normativ nu are caracter retroactiv, situație în care nu există nici un motiv suficient și pertinent ca dispozițiile ei să nu fie aplicate.
În ceea ce privește excepțiile pârâtei, acestea nu sunt întemeiate. Lipsa calității de reprezentant al a fost acoperită prin încheierea unui nou contract de asistență juridică, depus la dosar. Sesizarea Curții de Justiție a Comunității Europene cu un recurs prealabil pentru interpretarea unor norme comunitare nu este obligatorie pentru instanțele de fond și nici pertinente pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește prescripția acțiunii, tribunalul a considerat că acest termen, care este de 5 ani de la data plății făcute nelegal, nu a fost depășit. Refuzul de restituire este un act administrativ pentru care plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 al. 1 din Legea 554/2004 modificată nu este necesar.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului si, în consecință, să se constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 1293 lei achitată la Trezoreria Municipiului B M cu chitanța seria - nr. -/17.12.2001 și să dispună obligarea pârâtei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE B M să restituie reclamantei întreaga sumă, cu dobânda de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculată potrivit dispozițiilor art.124, art.120 alin.7 și art.70 Codul d e procedură fiscală și ă le oblige la 2.100 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat că în cursul anului 2007 reclamantul a achiziționat un autovehicul FORD FOCUS dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia în România a fost obligată să plătească suma de 1.293 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, sumă achitată potrivit chitanței menționate în petit.
După ce a făcut demersurile necesare pentru restituirea taxei la organele fiscale competente, demersuri rămase fără o soluționare favorabilă, reclamantul s-a adresat instanței de judecată cu acțiunea formulată în termenii în care este redactată și depusă la dosar și cu argumentarea acolo menționată.
Prin sentința civilă nr. 3169/03.11.2008 pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Maramureșa admis acțiunea, cu motivarea arătată în acea sentință.
Această sentință a fost casată de Curtea de APEL CLUJ prin dec. civ. nr. 1256/04.05.2009, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și cu îndrumarul de a se lămuri dacă a existat un mandat acordat de către reclamantă pe seama avocatului semnatar al acțiunii, reclamanta urmând să facă dovada că autovehiculul a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre ale Uniunii Europene.
După casare dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr-.
Conformându-se îndrumarului instanței de casare, Tribunalul Maramureșa lămurit atât existența mandatului dat de reclamantă avocatului cât și proveniența autovehiculului dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în care a fost anterior înmatriculat.
Prin sent. civ. nr. 2529/15.01.2009 dată în rejudecare după casare, Tribunalul Maramureșa respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a statuat că acțiunea nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
otrivit art. 11 din OUG 50/2008 modificată:" Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și la cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgentă".
În realitate prin OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct fată de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
Taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este asimilat cu un impozit pentru a se pune problema că produsele provenite din import sunt discriminate în raport cu cele autohtone.
OUG 50/2008 nu contravine legislației comunitare. Potrivit Deciziilor Curții Constituționale 1344/2008 și 499/2009, acest act normativ nu are caracter retroactiv, situație în care nu există nici un motiv suficient și pertinent ca dispozițiile ei să nu fie aplicate".
nstanța a respins excepțiile invocate de pârâte cu o motivare corectă.
otărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea legii și cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de recurs urmează a constata că motivarea dată sentinței de către Tribunalul Maramureș este copiată "cuvânt cu cuvânt" din Decizia nr. 499/2009 a Curții Constituționale care a statuat că dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008 nu retroactivează.
În speța de față însă, pentru soluționarea corectă a cauzei, chestiunea care se pune nu este aceea a retroactivității sau a neretroactivității OUG nr. 50/2008.
Problema la care este chemată să răspundă instanța de judecată este aceea a conformității dispozițiilor legislației interne, naționale, cu legislația comunitară, în concret a conformității dispozițiilor art.214/1-214/3 din Codul fiscal cu dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
După cum este cunoscut, n cursul anului 2001 Comisia Europeană a atras atenția României asupra faptului că taxa instituită de dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (încheiat la, la 25 martie 1957), întrucât prin ea se percepe la înmatricularea - pentru prima dată în România - a autovehiculelor înmatriculate înainte de achiziție într-o țară membră a Uniunii Europene, o taxă care nu se percepe și în cazul autovehiculelor înmatriculate înainte de achiziție în această țară.
În concret, articolul 90 ( fostul articol 95 ), paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că: " Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
De la 1 ianuarie 2001, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit dispozițiilor art. 148 alineatul (2) din Constituția României "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Urmare a încălcării de către Statul Român a dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană, în exercitarea prerogativelor pe care le are potrivit art. 226 din același tratat, a declanșat împotriva României " roce dura p. infringementului", în primele sale două etape.
Art.226 din Tratat prevede că "n cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit una din obligațiile care îi revin în temeiul prezentului tratat, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile.
În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție".
În situația creată, Guvernul României a adoptat nr.OUG 50/2008, cu intrare în vigoare la 1 iulie 2008, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 214 ind. 1- 214 ind. 3 din Codul fiscal. La această ordonanță i-au fost aduse mai multe modificării însă, Comisia Europeană a criticat cu fermitate si aceste reglementări ulterioare.
Recurentul a mai invederat că taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este la fel de discriminatorie ca si cea pe care o înlocuiește, tocmai pentru că perceperea taxei pe poluare este legată de prima înmatriculare a autovehiculului în România și nicidecum de poluare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art 4 lit. a din OUG nr. 50/2008 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România ".
În concret, ersoană p. care vrea să înmatriculeze în România două autovehicule teoretic identice, având aceeași marcă, fabricate în aceeași zi și înscrise în circulație în aceeași zi - dar dintre care, înainte de achiziție, unul era înmatriculat în Franța și unul în România, pentru cel achiziționat din Franța va plăti taxa pe poluare, în timp ce pentru cel achiziționat din România nu va plăti taxa pe poluare.
Din acest exercițiu teoretic și de deducție logică se poate constata că taxa instituită prin nr.OUG 50/2008 (cu modificările ulterioare) este denumită impropriu "taxă pe poluare", pentru că ea nu are nimic cu poluarea și nici cu principiul "poluatorul plateste" ci este direct legată de faptul material al primei înmatriculări în România a autovehiculului, așa că denumirea firească este taxă de primă înmatriculare".
Mai mult decât atât "taxa de poluare" contravine dispozițiilor art.25, 28 și 90 paragraful 2 din Tratatul de instituire a Comunității Euro.
Pentru a argumenta această susținere, recurentul a arătat că, n "expunerea de motive" la OUG nr. 50/2008, secțiunea a 2-a pct. 1 "Descrierea situației actuale" se menționează în mod expres: "în această situație, dacă nu s-ar fi întreprins măsuri corespunzătoare prin introducerea unei taxe ecologice, consecințele directe și imediate ar fi fost: - facilitarea intrării în România a unui număr foarte M de autovehicule second hand.etc. "
În secțiunea a 3-a pct. 2 "Impactul asupra mediului de afaceri" se menționează expres: "Existența acestei taxe și consecințele aplicării ei conduc la întinerirea parcului auto și stimulează producția autohtonă de autoturisme":
Apoi, n preambulul nr.OUG 208/2008 și al OUG nr. 218/2008 se menționează în mod limpede motivele instituirii taxei pe poluare la nivelele determinate potrivit acestor reglementări: "Având în vedere: - concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice in luna octombrie 2008, care relevă o scadere importanta a piețelor auto si a producției industriei furnizoare, precum și masurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; - faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de munca în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare, ținând cont. "
, cele două scopuri majore urmărite prin instituirea taxei pe poluare au fost, pe de o parte, stoparea intrării în România a unui număr foarte M de autovehicule second hand provenind din țările membre ale Uniunii Europene și pe de altă parte stimularea producției autohtone de automobile.
Numai că acestea, amândouă, contravin dispozițiilor Tratatului de instituire a Comunității Europene.
Astfel, în art. 25 ( fostul 12) din Tratatul de instituire a Comunității Europene se prevede în mod expres: "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal."
Este adevărat că după intrarea în Uniunea Europeană, România a desființat taxele vamale la importul de autovehicule din țările membre ale Uniunii, dar a avut grijă să instituie, în locul acestora, o taxă cu efect echivalent, respectiv taxa de poluare.
Apoi, art. 28 (fostul articol 30) din Tratat prevede că: "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu caracter echivalent" - or, taxa de poluare este, în mod declarat, tocmai o măsură de restricționare a importurilor de autovehicule second hand provenind din statele membre ale Uniunii Europene.
După aceea, art.90 paragraful 2 din Tratat prevede că: " de asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție" - or, taxa de poluare este o taxă internă menită tocmai să protejeze producția internă de automobile.
Această realitate a determinat Comisia Europeană să transmită României la sfârșitul lunii iunie 2009, "scrisoarea de somare" prin care solicită țării noastre să modifice legislația în ceea ce privește aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme.
Așa cum s-a arătat și mai sus - prin citarea dispozițiilor art. 226 din Tratatul de instituire a Comunității Europene - această "scrisoare de somare" constituie prima etapă a procedurii infringementului, prevăzută de art. 226 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, care se declanșează în caz de încălcare, de către unul dintre statele membre, a dreptului comunitar, urmată de etapa a doua - aceea a avizului motivat - și de etapa a treia - a sesizării Curții Europene de Justiție.
În fine, potrivit dispozițiilor art. 148 din Constituția României judecătorul național este chemat să aplice în mod direct reglementările euro
Numai că judecătorul Tribunalului Maramureș, tratând nu numai cu superficialitate, ci și cu multă rea-voință, cauza de față, nu a analizat reglementarea internă în comparație cu reglementarea comunitară, mulțumindu-se să concluzioneze că OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, "nu contravine legislației comunitare", în timp ce Comisia Europeană tocmai declanșează, pentru a doua oară, procedura infringementului împotriva României, pentru taxa auto, de data aceasta denumită poluare."
Așadar, prin pronunțarea acestei sentințe au fost încălcate dispozițiile art. 20 si art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României si au fost aplicate greșit respectiv nu au fost aplicate deloc - dispozițiile art.25, 28 si 90 paragrafele 1 si 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În concluzie, având în vedere faptul că atât taxa de primă înmatriculare, cât și taxa de poluare contravin reglementărilor comunitare susmenționate - (art. 25, art.28 si art. 90 paragraful 1 si 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, se impune admiterea recursului.
În privința cuantumului dobânzii și a datei de la care poate fi acordată s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală: "(1) entru p. sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același bugetul din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori".
Apoi, potrivit dispozițiilor art.120 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală "ivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale".
După aceea, art.70 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală dispune: "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Cheltuielile de judecată n ambele instanțe -100 lei - compuse din 600 onorariu avocațial plus taxele de timbru și cheltuieli de transport de la B M la instanța de recurs - sunt datorate potrivit dispozițiilor an. 214 pr.civ.
Pentru termenul de judecată din 3 februarie 2010, reclamantul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru judiciar în sumă de 21,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,6 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat - 13.
Conform prev. art.20 din 146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat.
Daca taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, in momentul inregistrarii actiunii sau cererii. instanta va pune in vedere petentului sa achite suma datorata pana la primul termen de judecata. Neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii,
Art.11 statuează că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotărârilor judecătorești se taxeaza cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanta ori din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Întrucât recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a achita taxa de timbru, în speță se va face aplicabilitatea disp. art.20 coroborat cu prev. art.11 din Legea nr.146/1997, astfel încât instanța va dispune anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2529 din 15.07.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 2529 din 15.07.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
--- - - - -
GREFIER
-
RED.MH/MB
04.02.2010/5 ex.
jud.fond:Șt.
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea
