Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2632/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2632/2009
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
Pe rol judecarea recursului declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VIȘEU DE împotriva sentinței civile nr.924/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul G, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite- taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, după două strigări ale cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare.
S-a prezentat referatul cauzei constatându-se că s-au înregistrat la dosar concluziile intimatului- reclamant, împuternicirea avocațială dată avocatului și chitanța de achitare a onorariului avocațial.
S-a solicitat de către recurentă, soluționarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2. civ.
Curtea, în urma deliberării, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr. 924 din 8 aprilie 2009, Tribunalul Maramureșa respins excepțiile invocate de Administrația Finanțelor Publice Vișeu de, a admis acțiunea formulată de reclamantul prin Automobil Clubul Român Filiala M - Agenția BMî mpotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice Vișeu de și în consecință:
S- constatat că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu a soluționat în termen contestația înregistrată la 17.07.2008 împotriva actului administrativ fiscal nr. 16.007 din 7.07.2008 emis de Administrația Finanțelor Publice Vișeu de.
S- constatat nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 3.837,72 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. - din 21.02.2008.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Vișeu de să restituie reclamantului suma de 3.837,72 lei cu dobânda legală calculată începând cu data plății și până la restituirea integrală.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 46 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei orașului Vișeu de suma totală de 3837,72 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, pentru autoturismul marca Renault Laguna.
Prin cererea înregistrată la Vișeu de, reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar că Vișeu de a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Împotriva mențiunilor din adresele emise, reclamanta a formulat contestație care nu a fost soluționată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, respectiv art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene potrivit căruia nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, iar prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
În ceea ce privește prevederile OUG 50/2008, instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare,
Statul R neavând un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Pe de altă parte s-a constat că OUG 50/2008 abrogă art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor deja aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor deja achitate sub imperiul legii vechi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice VIȘEU DE solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii,formulate de ca neîntemeiată, considerând sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului recurenta arată că răspunsul comunicat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B M la solicitarea intimatului nu constituie act administrativ fiscal, chiar dacă emană unilateral de la organul fiscal, înscrisul așa cum se intitulează reprezintă un răspuns și nu stabilește, nu modifică și nu stinge raporturi juridice fiscale; prin acest răspuns nu se realizează o individualizare și o determinare concretă unei obligații fiscale în sarcina intimatului fie chiar parțiale a taxei de primă înmatriculare așa cum prevede OUG nr. 50/2008; de asemenea, răspunsul nu condus la stingerea dreptului reclamantului de a cere restituirea în întregime a acestei taxe. Potrivit principiului rolului activ al organului fiscal consacrat de art. 7 alin. 3.pr.fiscală, "organul fiscal are obligația să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum și să îndrume contribuabilii pentru depunerea declarațiilor și a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau documentelor, ori de câte ori este cazul; organul fiscal îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor legislației fiscale. Îndrumarea se face ca urmare solicitării contribuabililor, fie din inițiativa organului fiscal.
Problema esențial pentru soluționarea cauzei este de a stabili dacă se poate pune semnul egalității între taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 214/1-214/2 Cod fiscal, în prezent abrogate începând cu 1 iulie 2008 și taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 care abrogat prevederile din Codul fiscal privind taxa de primă înmatriculare.
Nu este în discuție una și aceeași taxă, sub denumiri diferite, chiar dacă adoptarea taxei de poluare fost determinată de criticile privind aplicarea taxei de primă înmatriculare.
Împrejurarea că taxa de poluare nu a fost stabilită în sarcina tuturor contribuabililor care au în proprietate autoturisme, ci numai în sarcina cărora le-au dobândit din 1.01.2007, de când intrat în vigoare taxa de primă înmatriculare, chiar dacă apar discriminate, nu constituie un argument pentru asimila taxa de primă înmatriculare cu taxa de poluare.
Prev. art. 90 din Tratatul de Instituire Comunității Europene este inclus la cap. 2 intitulat "Dispoziții fiscale". Textul prevede că "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produsele altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare".
În expunerea de motive ale OUG nr. 20/2008 se arată că actul normativ fost adoptat în scopul asigurării mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzută de legislația comunitară în acest domeniu. A fost avută în vedere și necesitatea adoptării de măsuri privind asigurarea respectării normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
De vreme ce în art. 11 din Ordonanță se prevede restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea ordonanței, nu se poate susține că legiuitorul nu cunoscut că aplicarea taxei de primă înmatriculare fost greșită. Faptul că s-a ales ca modalitate de stingere obligației de restituire compensarea, nu înseamnă o încălcare drepturilor contribuabilului. Faptul că datoria contribuabilului cu titlu de taxă de poluare s-a stabilit retroactiv, cu începere din 1.01.2007, nu face ca prev. art. 11 din OUG nr. 20/2008 să fie inaplicabile, ci constituie eventual un motiv de contencios constituțional.
Cu privire la dobânda legală, în motivele de recurs se arată că nu există nici un temei legal sau judiciar pentru restituirea taxei speciale de înmatriculare și nici pentru restituirea dobânzii legale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța trebuie să respingăă acest petit, fiind inadmisibil.
Potrivit art. 274 Cod proc.civ. obligația de plată a cheltuielilor de judecată se stabilește față de titularul acțiunii și nu față de reprezentantul său. Raportul juridic obligațional dintre reclamant și reprezentantul său se stabilește prin contractul de asistență judiciară și nu prin sentința judecătorească, reprezentantul său nefiind parte în proces. Potrivit art. 1108.civil, " se face de drept în folosul aceluia care, fiind el însuși creditor, plătește altui creditor, ce are preferință", astfel că reprezentantul reclamantului își creditează clientul cu "onorariul" care de fapt la data promovării acțiunii nici nu exista o dovadă a plății către sine însuși onorariului datorat de client, această modalitate de subrogare încălcând etica profesională reprezentantului reclamantului care promovează o "un acces la justiție pe credit".
Intimatul prin întâmpinare solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și Autoritatea Judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2".
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale menționate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor interne să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Conform dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, Curtea apreciază ca nefondate criticile formulate în recurs întrucât acoperirea integrală și efectivă a prejudiciului suferit de reclamant nu se poate realiza decât în condițiile dreptului comun, respectiv prin acordarea dobânzii legale, de la data la care reclamanta a fost lipsită de folosința sumei achitată cu titlul de taxa de primă înmatriculare.
Cheltuielile de judecată au fost acordate, reținându-se culpa pârâtului în declanșarea procesului.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ. fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată să achite intimatului G suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Față de toate considerentele menționate anterior, Curtea apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică și drept consecință, în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de pârâta DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M împotriva sentinței civile nr. 924/8.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să achite intimatului G suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.10. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/26.11.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
