Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2655/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.2655
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Maria Hrudei
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z, împotriva Sentinței civile nr. 768 din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, privind și pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că recursul este declarat în termen, pricina se află la al 3-lea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.768 din 24 aprilie 2009, pronunțată de tribunalul Sălaj, în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, fiind anulată Decizia nr.132/15 decembrie 2008 Direcției Generale a Finanțelor Publice
Intimatele au fost oblgiate - în limita competențelor prevăzute de lege, să restituie reclamantei suma de 4134 lei, achitată cu chitanța nr.-/21 iunie 2007 și dobânda legală aferentă, precum și la 39 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că prin chitanța seria - nr.- din 21 iunie 2007 reclamanta a achitat suma de 5.727 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
La data de 21 aprilie 2008 solicitat restituirea sumei de mai sus, considerând că, în conformitate cu normele dreptului comunitar nu datorează această taxă
Prin Decizia de restituire nr.14/23.07.2008 emisă de intimata de rândul II s-a aprobat restituirea sumei de 1593 lei, ceea ce reprezintă numai o parte din suma achitată de reclamantă. Decizia are la bază "Nota privind restituirea/rambursarea unor sume".
Tribunalul a reținut că din documentele relevate mai sus, rezultă că nerestituirea către reclamantă a întregii sume achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, se justifică prin aplicarea prevederilor art.8, 10 și 11 din OUG 50/2008.
Reclamanta a contestat în termen această decizie. Contestația a fost soluționată prin Decizia nr.132 din 15 decembrie 2008 cărei anulare se solicită prin prezenta acțiune.
S-a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată motivându-se că taxa specială de înmatriculare a fost reglementată de dispozițiile art.2141- 2143din Codul fiscal, fiind aplicată numai autoturismelor achiziționate din țările Uniunii Europene fără a se aplica și autoturismelor autohtone creându- se, astfel o discriminare și o încălcare a art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Tribunalul a reținut că în cazul în care o anumită stare de fapt este reglementată atât de dreptul comunitar cât și de cel național, pentru aplicarea unitară a dreptului comunitar, statele membre și comunitățile au recunoscut principiul rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național, iar aceasta rezidă din împuternicirile care se regăsesc în constituțiile naționale, respectiv art.148 alin.2 din.
Constituția României.
Instanța de fond a mai reținut că în practica sa Curtea de Justiție Europeană a pus bazele principiului rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național.
Având în vedere cele de mai sus, art. 2141din Codul fiscal care a constituit temeiul legal al plății taxei speciale de înmatriculare, a fost abrogat prin OUG50/2008, tribunalul a motivat că la data soluționării prezentei cauze, taxa specială de primă înmatriculare este lipsită de temei de drept, motiv pentru care pârâtele urmează a fi obligate să o restituie reclamantului. Așa fiind acțiunea este întemeiată urmând a se admite.
Intrarea în vigoarea a OUG50/2008 a înlăturat discriminarea numai în ceea ce privește prima înmatriculare pe teritoriul țării a autovehiculelor atât autohtone cât și străine.
S-a reținut că s-a creat, în schimb pentru mașini identice, o discriminare în funcție de locul unde s-a efectuat prima înmatriculare. Astfel mașinile second-hand înmatriculate în țările comunitare și achiziționate de cetățeni români plătesc, la înmatriculare taxa de poluare reglementată de OUG50/2008, taxă pe care mașinile autohtone nu o mai plătesc în caz de revânzare (după prima înmatriculare). Pe de altă parte, sfera de aplicare a acestei taxe discriminează autoturismele identice înmatriculate după data de 1 iulie 2008 față de cele înmatriculate anterior acestei date care, poluează în egală măsură făcând astfel inaplicabil principiul potrivit căruia " poluatorul plătește".
Cu privire la.OUG 50/2008 s-a reținut că încalcă prevederile art.28 din Tratatul Comunității Europene potrivit căruia "Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent", iar în cauză este prezentă situația aplicării unor măsuri cu efect echivalent.
S-a mai motivat că separat de cele de mai sus, nu poate fi omis faptul că prin OUG50/2008 se încalcă principiul neretroactivității consacrat de art.1 din Codul civil. Din această perspectivă s-au reținut ca fiind corecte susținerile reclamantei referitoare la faptul că, Statul Român nu este în drept să păstreze sumele încasate nelegal în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 în temeiul unui act normativ care reglementează pentru viitor.
Cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu - Ministerul Mediului s-a admis în principiu având în vedere faptul că, în baza art.1 alin. (1) din OUG50/2008, taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu, gestionat de către chemata în garanție în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Fondului pentru Mediu și S în nume propriu și pentru
Administrația Fondului pentru mediu a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că nr.OUG50/2008 încalcă prevederile art.28 din Tratatul Comunității Europene, deși acest act normativ a fost acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, iar CJCE și Comisia Europeană nu au considerat că taxa specială de primă înmatriculare este nelegală.
Recurentul face trimitere la hotărâri ale în care s-a pus problema interpretării și aplicării legislației naționale în raport cu art.90 din Tratatul UE.
Recurenta Sas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond în mod greșit a obligat pârâtele la restituirea sumei de 4134 lei, cu dobânda legală, fără să motiveze, fără să precizeze data de la care se calculează și fără să indice actul normativ în baza căruia se calculează.
În opinia recurentei, dobânda poate fi acordată numai de la data formulării cererii de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa de primă înmatriculare li taxa de poluare reglementată de nr.OUG50/2008.
Se mai precizează că reclamanta a solicitat pârâtei Z numai diferența de suma reglementată de art.11 din nr.OUG50/2008, iar suma de 4134 lei a fost reținută ca taxă de poluare.
Se mai precizează că întrucât cererea reclamantei a fost soluționată în termenul legal, nu se justifică acordarea dobânzilor, că instanța de fond s-a pronunțat asupra nelegalității nr.OUG50/2008 depășindu-și atribuțiile.
Soluția instanței de fond este criticată și sub aspectul obligării la cheltuieli de judecată, recurenta susținând că nu se poate reține culpa pârâtelor în încasarea taxei de primă înmatriculare atât timp cât aceasta s-a realizat în baza unor dispoziții legale.
Curtea analizând recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu, prin prisma dispozițiilor art.3041proc.civ. reține că acesta este fondat, dar pentru alte considerente decât cele invocate în motivarea recursului.
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din actele existente la dosar, reclamanta a achitat la data de 21.06.2007 taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141- 2143din Codul fiscal.
Având în vedere actul normativ ce reglementează această taxă precum și dispoziția din actul normativ ulterior, respectiv art.8 alin.4 și art.5 alin.4 din nr.OUG50/2008, Curtea reține că taxa specială de primă înmatriculare reglementată de Codul fiscal se face venit la bugetul de stat și nu intră în bugetul Administrației Fondului pentru mediu.
Prin urmare recurenta Administrația Fondului pentru Mediu nu este titulara niciunei obligații de restituire a sumei pentru ca, în situația admiterii acțiunii față de autoritățile fiscale, aceasta să răspundă în temeiul art.60-63.proc.civ.
Din această perspectivă, Curtea reține că recurenta Administrația Fondului pentru Mediu nu poate fi obligată la restituirea unei sume pe care nu a încasat-o, astfel că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Drept consecință în temeiul art.312 alin.1 proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința instanței de fond în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție.
Cu privire la recursul declarat de S în nume propriu și pentru Z, Curtea reține următoarele:
Reclamanta nu a solicitat instanței să stabilească o anumită dată de la care pârâtele să fie obligate la plata dobânzii legale asupra sumei de 4134 RON, astfel că instanța de fond, în virtutea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil a fost obligată să se pronunțe în limitele în care a fost investită.
Apoi, contrar celor susținute în recurs, Curtea apreciază că dobânda legală la care face referire instanța de fond în lipsa unei precizări exprese nu poate fi decât dobânda legală de drept comun, respectiv cea reglementată de nr.OG9/2000, care este mai puțin împovărătoare pentru recurente deoarece este sub nivelul celei prevăzute de art.124 din nr.OG92/2003. prin urmare, respectând principiul prevăzut de art.296 teza a II-a raportat la art.316 proc.civ. pentru a nu se crea recurentelor în propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată, Curtea va respinge acest motiv de recurs.
În ceea ce privește criticile formulate pe fondul cauzei, Curtea reține că deși instanța de fond fa e referiri și cu privire la.OUG nr.50/2008, a analizat taxa de rimă înmatriculare reglementată de Codul fiscal prin raportare la dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Din perspectiva acestei analize, Curtea apreciază că sentința tribunalului este legală și temeinică, în cauza de față tribunalul reținând aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține că potrivit art. 11 din acest act normativ,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, fiind respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva sentinței civile nr.768 din 24 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată de.
Respinge recursul pârâtei S formulat împotriva aceleiași sentințe. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.EG
Dact./5ex.
24.11.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța, Maria Hrudei
