Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 27/
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.1019/CA din 17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010, când părțile au lipsit iar încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2010.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 1019/CA/17.11.2009, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B,și în consecință:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.666 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare,conform chitanței seria - nr.-/04.02.2008, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală calculată de la data de 04.02.2008 până la data restituirii efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța de fond a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea nr.157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și scutiri de la plata taxei (in cazul vehiculelor istorice, etc.). Această taxă specială se datorează cu ocaziaprimei înmatriculări in Româniaa unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 instanța de fond reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr.686/2008.
Instanța de fond a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu s-a reținut justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 (1) din Tratat, instanța de fond a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
A fost admisă și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Cu privire ladata de la care se datorează această dobândăde către pârâtă, instanța de fond a reținut că in cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 124 din OG nr.92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, întrucât, după cum am arătat anterior, dispozițiile legale in baza cărora a fost încasată taxa de primă înmatriculare nu sunt conforme cu dispozițiile comunitare, așa încât se aplică reglementările generale (și nu cele speciale prevăzute de OG 92/2003) in materie de dobândă, ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin plata unor taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun B, care a criticat-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalitații, arătând următoarele:
În mod greșit instanța a reținut că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată.
În acest sens, s-a arătat că și prin OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, achitarea taxei are caracter imperativ fiind una dintre condițiile impuse de legiuitor pentru înmatricularea autovehiculelor.
Regimul juridic al taxei speciale era reglementat prin Legea nr 571/2003 act juridic pe care recurenta l-a pus în aplicare până la data de 01.07.2008, data intrării în vigoare a OUG nr 50/2008.
Plata taxei s-a realizat în temeiul unui act normativ în vigoare la momentul achitării. Taxa de primă înmatriculare prevăzută atât de Codul fiscal cât și de noile reglementări în vigoare OUG nr 50/2008 se aplică atât autovehiculelor noi achiziționate în România cât și celor achiziționate din statele comunitare, taxa fiind percepută cu 01.01.2007 și neputând fi aplicată retroactiv și anume pentru autovehiculele deja înmatriculate până la acea dată.
În conformitate cu art 214/1 cod fiscal, referitor la perioada 01.01.2007-01.07.2008, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, cât și pentru autoturismele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar.
Existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive întemeiate pentru restituirea acesteia.
Dispozițiile art 90 al 1 din TCE nu sunt incidente în cauză întrucât taxa de primă înmatriculare auto se plătește de către toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența lor, la momentul primei introduceri în România.
De asemenea, prin motivele de recurs se mai arată că în cauză nu ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de restituire, în realitate neexistând un temei de drept în baza căruia taxa să fie restituită.
Recurenta a apreciază că în mod greșit instanța de fond nu a reținut apărările pârâtei privind incidența OUG nr 50/2008 pe motiv că taxa ce face obiectul cauzei a fost încasată anterior datei de 01.07.2008, făcându-se referire la faptul că, începând cu data de 01.07.2008, contribuabililor care au achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în perioada 01.01.2007-30.06.2008, vor primi taxa rezultată ca diferență, urmare a aplicării noii reglementări speciale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este nefundat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat o taxă de prima înmatriculare în cuantum de 3.666 lei potrivit chitanței seria - nr -/04.02.2008, în scopul de a putea înmatricula autoturismul marca BMW achiziționat din Germania. Ulterior, prin cererea adresată Administrației Finanțelor Publice B la data de 27.07.2009, a solicitat restituirea acestei taxe. Pârâta a răspuns prin adresa nr 62317/31.08.2008 în sensul că nu există un temei de drept în baza căruia taxa să fie restituita.
În primul rând, se impune a se preciza relativ la critica adusă de recurenta pârâtă cu privire la neaplicarea în cauză a prevederile Tratatului Comunității Europene că aceasta este neîntemeiată întrucât preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție și, ca urmare, în mod corect prima instanță a reținut că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art.90, alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea acestei taxe. Se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art.214/1 din Codul fiscal, era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Ca urmare, in acest mod, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. In acest sens Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis, a arătat ca în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art.90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ). De asemenea, in ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art.90 caută să asigure completă neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Ca urmare, se poate concluziona, față de motivele de recurs ale pârâtei că, potrivit acestei jurisprudențe bine stabilite, art 90 par 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel) Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă, scopul art 90 nefiind acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Astfel, in contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective, întrucât o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Totodată modificarea legislativa intervenita prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare, ci reprezintă un argument în același sens ca cele expuse de curte anterior, întrucât este o dovadă a schimbării unui sistem de plata a unei taxe, afectat din punct de vedere al respectării Tratatului Comunității Europene.
Invocarea modului prevăzut de acest ultim act normativ de restituire a taxei de înmatriculare deja achitată prin compensarea cu taxa de poluare calculată conform legii nu poate fi primită în cauză întrucât pe de o parte nu există o creanță a recurentei pârâte împotriva reclamantului, iar pe de alta parte, astfel cum în mod întemeiat a arătat prima instanță, conform jurisprudenței Curții de Justiție, statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor legale. De asemenea, un alt argument în același sens constă în aceea că dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr 50/2008 nu pot retroactiva.
Prin compensație se sting două obligații reciproce până la concurența celei mai mici. În prezent doar creanța reclamantului este certă, lichidă și exigibilă, recurenta pârâtă nedeținând o creanță față de aceasta, stabilită printr-un act administrativ fiscal definitiv.
De asemenea, se constata ca nu se poate sancționa prin respingerea acțiunii faptul că reclamanta a înțeles să plătească benevol taxa de primă înmatriculare, condiție fără de care nu putea obține înmatricularea autoturismului. De altfel, așa cum în mod corect a argumentat prima instanță, în cauză este aplicabil principiul de drept comunitar, potrivit cu care taxele percepute de un stat membru ce contravin dreptului comunitar, trebuie restituite.
Recursul formulat este în parte fondat pentru alt considerent și anume, al datei acordării dobânzii legale, în sensul că, pornind de la dispozițiile art 1084 rap la art 1082 cod civil, aceasta se impune a fi acordată de la momentul solicitării restituirii sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, sumă nedatorată.
Ca urmare, pentru acest motiv, recursul formulat va fi admis în parte, față de dispozițiile art 312 al 2 cod procedură civilă și art 20 al 3 din Legea nr 554/2004, în sensul modificării datei de la care curge dobânda legală și al menținerii restului dispozițiilor sentinței civile atacate.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B, cu sediul în B, str.- nr.7 jud.B, împotriva sentinței civile nr 1019/CA/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -, pe care o modifică în sensul că,
Data de la care curge dobânda legală este 27.08.2009 în loc de 04.02.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red: LB/19.02.2010
Dact: MD/25.02.2010 - 5 ex.
Jud.fond:
20 Ianuarie 2010
Dosar nr-
Din 26 februarie 2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.27/din19.01.2010pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.1019/CAdin17.11.2009pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
