Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2700/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2700/2008
Ședința publică de la 19 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Hajjar AL -
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr. 1395/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. recursul este declarat în termenul legal, la data de 10 noiembrie 2008 s-a înregistrat, din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice C, mandatul în baza căruia a fost formulat recursul ce face obiectul prezentului dosar.
Curtea, față de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare prin prisma înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 1395/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- s- respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis excepția invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C și în consecință:
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C, având ca obiect contencios fiscal, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice C-N și, în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 6615 lei, reprezentând taxă auto de primă înmatriculare, cu dobânda legală până la data plății, începând cu 12.05.2008.
A fost respins petitul având ca obiect anularea actului administrativ fiscal nr. 8973/16.04.2008.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că obiectul juridic dedus judecății îl constituie anularea adresei nr. 8973/16.04.2008, prin care pârâta răspunde contestației reclamantului și restituirea sumei de 6615 lei cu dobânda legală la momentul plății.
Potrivit prevederilor art. l alin. l coroborat cu art.8 alin. l din Legea 554/2004, raportul juridic este născut între persoana vătămată, în speță reclamantul si autoritatea emitentă a actului administrativ, respectiv pârâta Administrația Finanțelor Publice C-N.
Din înscrisurile dosarului a rezultat că acest act nu a fost emis de pârâta de rd.2 Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și suma nu a fost achitată în contul acesteia, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive este fondată, astfel dispunându-se admiterea acesteia și respingerea acțiunii reclamantului față de această pârâtă.
De asemenea, in acest sens au fost reținute si dispozițiile cuprinse in art. 7 pct.6, art. 2141-3Cod Fiscal, coroborate cu prevederilor HG 495/2007 potrivit cărora pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C nu este titulara dreptului de încasare a taxei auto de prima înmatriculare si ca o consecință, nu este nici titulara obligației de restituire a acestei taxe.
Acțiunea reclamantului a fost înregistrată la data de 18.06.2008, iar OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule a intrat in vigoare la data de 01.07.2008, circumstanțe in care excepția inadmisibilității urmează a fi respinsă ca nefondată conform principiului neretroactivității legii civile.
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel, autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 6615 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a mun. C- Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei la data de 19.03.2008 cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă, prin actul înregistrat sub nr. 8973/16.04.2008.
Adresa prin care pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului C- și-a manifestat refuzul de a proceda la restituirea taxei de primă înmatriculare, nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și nici un act administrativ fiscal, în sensul dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, ci eventual poate fi asimilat unui refuz nejustificat al autorității publice. În consecință, cererea reclamantului privind anularea acestei adrese a fost respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a mai observat că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Așadar, din aceste dispoziții legale rezultă faptul că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar, este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu a fost reținută susținerea pârâtei privind situația de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantului privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare.
De asemenea, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N a fost obligată la plata dobânzii legale în temeiul art. 117 Cod Procedură Fiscală începând cu data de 12.05.2008 până la data plătii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul.
În motivarea recursului se arată că în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii formulată de către reclamant, excepție respinsă de către instanța de fond, motivat pe faptul ca acțiunea reclamantului a fost înregistrată înainte de data intrării în vigoare a OUG nr.50/2008, deși la data pronunțării sentinței recurate era deja în vigoare OUG nr.50/2008 care la art. 11 menționează:
" axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. "
Procedura de restituire este prevăzută in capitolul VI din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, aprobate prin nr.686/2008, fiind o procedura administrativă necontencioasă.
Conform punctului 6 lit. a alin. 2, pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent in administrarea acestuia.
Ca urmare, reclamantul se poate adresa Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N cu o cerere de restituire, la care se anexează documentele doveditoare achitării taxei. Conform punctului 6 lit. a alin (6) din norme, cererea de restituire, însoțită de documentele doveditoare achitării taxei, se soluționează in termenul prevăzut de art. 70 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, respectiv in termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii.
Pe fondul cauzei, recurenta consideră că în mod nelegal Tribunalul s-a pronunțat asupra interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, întrucât singura competenta în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție Comunitară.
Reclamantul a achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule in temeiul unor dispoziții legale in vigoare, respectiv in baza prevederilor art. 2141 - 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311 - 312 din 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003.
Dispozițiile art. 2141 si următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contraveneau prevederilor tratatelor europene invocate:
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene in domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabilească nivelurile acestora.
Se mai arată faptul că art.90 din Tratatul, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natura a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor si serviciilor in cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale, ci s-a aplicat tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima data in România, indiferent de proveniența lor geografica sau națională, respectiv s-a aplicat si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (, etc), precum si, cel mai important, autoturismelor noi din producția națională a României.
Această taxă s-a achitat inclusiv pentru autoturismele si autovehiculele noi din producția națională a României, respectiv pentru mărcile, Daewoo, precum si pentru orice alte mărci de autoturisme si autovehicule comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării si fabricate in România, criteriul unic fiind ca aceste autoturisme si autovehicule sa se afle la prima înmatriculare in România.
Ca urmare, instituirea criteriului primei înmatriculări in România, conferă taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depinde in nici un fel de proveniență geografică sau națională a acestor autoturisme si autovehicule, situație in care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea vreunui principiu fundamental înscris in tratatele europene comunitare (principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, principiile fundamentale referitoare la libera circulație a mărfurilor pe teritoriul Uniunii Europene) și nici de încălcarea art.90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsura protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre. Aflate la prima înmatriculare in România. în comparație cu autovehiculele provenite din România aflate in aceeași situație de prima înmatriculare in România.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele:
Pe fond, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat, așa încât, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 antamate de recurentă prin concluziile scrise Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-arvalidaprin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Declanșarea procedurii de sesizare a Curții de Justiție cu o cerere de interpretare a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene a fost respinsă, Curtea apreciind că aceste dispoziții nu sunt susceptibile de interpretare, nefiind necesar ca această instanță să statueze asupra chestiunii în discuție.
Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din tratat.
Curtea și-a îndeplinit astfel misiunea trasată de Tratat, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal 2 din anul 1978).
Dobânzile acordate de prima instanță reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă din perspectiva prevederilor art. 10 alin. 1 din nr.OG 9/2000, nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
Așa cum am mai arătat, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N împotriva sentinței civile nr. 1395/29.08.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - AL - - - - -
red./dact.MM
2ex./21.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Hajjar, Floarea Tămaș
