Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2707/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2707/2009
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 1859 din 19.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 29 octombrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare, din partea intimatului, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
În data de 30 octombrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare, din partea intimatului, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1859 din data de 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, s- admis în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T și, în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2625,87 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda prevăzută de dispozițiile art. 124.pr.fiscală.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel Astra, autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului i s-a întocmit fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat suma de 2625,87 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitare de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă cu adresa nr. 14730/04.06.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
De asemenea nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008, pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ întră în vigoare la data de 01 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiilor art. 2141. fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât în situațiile născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantei privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare.
În ceea ce privește cererea reclamantului de acordare a dobânzilor legale, tribunalul admis-o, în conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta-recurenta ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Se nvederează instanței faptul că reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule din proprie inițiativă, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311 - 312 din HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, iar în condițiile în care i-a fost restituită parțial taxa, în temeiul prev. art. 11 din OUG nr. 50/2008, acțiunea este inadmisibilă.
De asemenea, se relevă că prevederile legale care impun plata taxei de primă înmatriculare nu contravin legislației comunitare, având un caracter de maximă generalitate și că este nelegală acordarea dobânzilor, pe temeiul art. 124.pr.fisc. în condițiile în care nu sunt incidente prev. art. 117 din același act normativ.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele:
Obiect al prezentului litigiu l-a constituit restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare achitată pentru un autoturism de proveniență comunitară.
Primul motiv de recurs se referă la împrejurarea că acțiunea este inadmisibilă, în condițiile în care reclamantului i s-a restituit parțial taxa de primă înmatriculare și nu a atacat decizia de calcul a taxei de poluare.
Curtea apreciază că aceste considerente nu pot fi reținute, în condițiile în care din actele depuse la dosarul de fond (6), rezultă că reclamantul s-a adresat pârâtei, ulterior restituirii taxei de poluare, în vederea recuperării integrale a taxei de primă înmatriculare, solicitare care a fost respinsă.
Mai mult, se constată că obiect al prezentului litigiu îl constituie solicitarea de restituire integrală a taxei, fiind contestat însuși temeiul legal în baza căruia a fost ea percepută, respectiv ca urmare a solicitării de constatare a faptului că acesta este contrar normelor comunitare.
Pe fond, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Acestea sunt considerentele pentru care Curtea a apreciat că dispoziția de restituire a taxei de primă înmatriculare este legală și temeinică.
Vor fi considerate însă întemeiate motivele de recurs legate de modul în care tribunalul a soluționat petitul privitor la acordarea dobânzilor.
Așa cum s-a arătat mai sus, neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9/2000.
Așa fiind, Curtea constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, în temeiul dispozițiilor art. 117 alin. 1 lit. d, ale art. 124 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură fiscală, în condițiile în care temeiul juridic al acestei obligații nu poate fi decât cel care asigură o despăgubire justă și echitabilă, raportat și la principiile desprinse din jurisprudența, care fac trimitere la principiul îmbogățirii fără justă cauză.
În acest context, deși nu se contestă posibilitatea actualizării sumei ce s-a dispus a fi restituită, această actualizare nu se poate realiza decât conform dreptului comun, respectiv a OG nr. 9/2000, iar în condițiile în care reclamantul a invocat un alt temei de drept, care nu este aplicabil în cauză, așa cum corect se arată și în recurs, calea de atac formulată de către pârâtă apare ca fiind fondată.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că, deși judecătorul nu este ținut de temeiul de drept invocat, putând să realizeze corecta încadrare juridică a pretențiilor formulate, nu este mai puțin adevărat că trebuie să pună în discuția părților aceste aspecte, în caz contrar fiind ținut, și din această perspectivă, de principiul disponibilității.
Or, tribunalul nu a procedat în această manieră, iar reclamantul și-a menținut poziția procesuală cu referire la incidența în cauză a prev. art. 124.pr.fisc. și după punerea în discuție a acestor chestiuni, prin memoriul de recurs al pârâtei.
Așa fiind, sentința fondului, urmare a admiterii recursului declarat, în baza prev. art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1.pr.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi modificată în parte, în sensul în care se va respinge cererea reclamantului privitoare la acordarea dobânzii aferente taxei de primă înmatriculare, în baza prevederilor art. 124.pr.fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T împotriva sentinței civile nr.1859 din 19.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge cererea reclamantului privitoare la acordarea dobânzii aferente taxei de primă înmatriculare, în baza prevederilor art. 124.pr.fiscală.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB
Dact.BM/4ex.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
