Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 271/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 271
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 2077 din data de 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Tg. J, Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Administrația Fondului pentru Mediu, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal s-a prezentat procurator pentru recurentul reclamant și consilier juridic pentru intimații pârâții Administrația Finanțelor Publice Tg. J, Direcția Generală a Finanțelor Publice G, lipsind intimata pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Procurator pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic pentru intimații pârâții Administrația Finanțelor Publice Tg. J, Direcția Generală a Finanțelor Publice G solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 2077 din data de 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a DGFP G și inadmisibilității acțiunii reclamantului, formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice Tg-
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de Administrația Fondului pentru Mediu.
Respinge acțiunea reclamantului, împotriva pârâților ANAF - Tg-J și Administrației Fondului pentru Mediu, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că sunt admisibile excepțiile: lipsei calității procesuale pasive invocată de G și a inadmisibilității acțiunii reclamantului, invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Administrația Finanțelor Publice Tg-J și Administrația Fondului pentru Mediu și că nu-i admisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Administrația Fondului pentru Mediu.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de G, introdusă în cauză la inițiativa Tg-J.
Din probele aflate la dosarul cauzei rezultă că pârâta G nu fost investită de reclamant cu soluționarea unei contestații la decizia de calcul taxei de poluare emisă de Tg-
Astfel că G nu are calitatea procesuală pasivă în cauză, pentru că cererea reclamantului de investire instanțelor are ca obiect restituirea taxei de poluare plătită la cererea acestuia în contul fondului pentru mediu, după cum rezultă din documentele de plată aflate la dosarul cauzei.
G nici nu fost investită de reclamant pe calea jurisdicțional administrativ fiscală să emită un act jurisdicțional administrativ fiscal referitor la modul cum s- respectat normele de drept material fiscal și de drept procedural fiscal în momentul în care s- emis decizia de calcul a taxei de poluare de către Tg-J.
Cererea de restituire taxei efectuată ulterior și adresată Tg-J de reclamant, în forma și conținutul acesteia, nu poate fi calificată ca fiind contestație împotriva deciziei Tg- de calcul taxei de poluare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Administrația Fondului pentru Mediu.
Reclamantul a fost cel care a solicitat calculul taxei de poluare la. Tg-J, iar calculul s- efectuat în baza declarațiilor reclamantului referitoare la baza de taxare corespunzătoare caracteristicilor tehnice ale autovehiculului din proprietatea acestuia.
Taxa rezultată din calculul efectuat de Tg-J, ca urmare bazei de taxare declarată și dovedită tehnic de reclamant, a fost plătită de reclamant în contul fondului de mediu ca urmare a deciziei de calcul a organului administrativ fiscal, având în vedere că taxa de poluare figurează la categoria veniturilor aferente fondului special de mediu.
Reclamantul plătit taxa de poluare calculată de Tg-J în contul fondului de mediu, fiind colectată de acest fond special ce este administrat de autoritatea statului instituită în acest scop și reprezentată de Administrația Fondului pentru Mediu.
Administrația Fondului pentru Mediu are în cauza de față calitatea procesuală pasivă, având în vedere că raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății este reglementat de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, fondul pentru mediu fiind beneficiarul taxei de poluare calculată de Tg-J și plătită de reclamant, taxă pe care reclamantul solicită să- fie restituită.
Dacă calculul taxei efectuat de Tg-J ar fi eronat, obligația de plată a eventualei diferențe ar fi în sarcina fondului pentru mediu, fond special administrat de Administrația Fondului pentru Mediu.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Administrația Fondului pentru Mediu va fi respinsă, plecând și de la faptul că procesul din cauza de față cuprinde și faza de executare a hotărârii instanțelor, raportul juridic litigios dedus judecății are ca obiect restituire taxei de poluare, reprezentată de mijloacele bănești considerate de reclamant că le- plătit nelegal în contul de mijloace bănești al fondului de mediu.
Așa cum prevede art. 1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, unitățile Trezoreriei Statului transferă aceste sume în contul 5017 "Disponibil al fondului pentru mediu " deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, B, conform prevederilor art. 3 alin.6 din HG nr.686/24.06.2008, privind Normele de aplicare a OUG nr 50/2008.
Referitor la excepțiile inadmisibilității acțiunii reclamantului invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice G-Administrația Finanțelor Publice Tg - J și Administrația Fondului pentru Mediu.
Vor fi admise excepțiile inadmisibilității acțiunii reclamantului invocate de cele două pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice G-Administrația Finanțelor Publice Tg - J și Administrația Fondului pentru Mediu, acțiunea reclamantului urmând a fi respinsă.
Se consideră inadmisibilă acțiunea reclamantului pentru următoarele considerente.
Taxa de poluare este reglementată juridic de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 ce instituie taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce în conformitate cu art. 14 alin. (1) a intrat în vigoare la 01 iulie 2008.
Cadrul legal ce guvernează materia este completat de Hotărârea nr. 686 din 24 iunie 2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și de Ordinul nr. 986 din 30 iunie 2008, pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei de poluare pentru autovehicule.
raportului juridic de drept material fiscal sunt persoanele menționate în art. 5 alin. (2) din nr.OUG 50/2008.
Determinarea taxei de poluare se realizează în condițiile art. 6 din nr.OUG 50/2008.
Pentru a se preveni cazurile în care s-ar stabili greșit cuantumul taxei, în art. 5 alin. (1) din nr.OUG 50/2008, se prevede că taxa urmează a fi calculată de autoritatea fiscală competentă, aceasta fiind cea menționată la art. 2 lit. d) din ordonanță.
S-a instituit o procedură de contestare a cuantumului taxei, reglementată de art. 10 din nr.OUG 50/2008.
Potrivit alin. (8) din art. 10 din nr.OUG 50/2008, persoana nemulțumită de răspunsul primit în urma contestației are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată.
În legătură cu acest aspect, instanța competentă este cea de contencios administrativ, dat fiind că respingerea contestației s-a realizat cu privire la un act administrativ fiscal.
Actul administrativ fiscal prin care se cuantifică taxa de poluare pentru un autovehicul, după cum stabilește art. 85 alin. (1) pr. fisc. este declarația fiscală și decizia emisă de organul fiscal.
Prin prisma art. 5 alin. (1) din nr.OUG 50/2008, organul fiscal competent să determine taxa" trebuie să emită în acest sens o decizie de impunere".
Actul administrativ fiscal apare în procedura de stabilire a taxei ca o garanție a dreptului contribuabilului de a contesta algoritmul legal de calcul al taxei de poluare ce cuprinde și caracteristicile tehnice ale autovehiculului ( baza de taxare înmulțită cu cota legală taxei).
Cu privire la momentul exigibilității taxei, aceasta este prevăzută de art. 4 din nr.OUG 50/2008.
Actul administrativ fiscal, (decizia de calcul a taxei de poluare) poate fi contestată la organul fiscal competent, potrivit regulilor stabilite de art. 205 și urm. din Cap. I Titlul IX proc. fisc.
Competența de soluționare a contestațiilor este prevăzută de art. 209 din codul d procedură fiscală ce stabilește că: "împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a deciziilor pentru regularizarea situației, emise în conformitate cu legislația în materie vamală, se soluționează după cum urmează: a) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal;"
Dispozițiile art. 218 alin 2 din codul d procedură fiscală prevăd că:(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii."
În cauza de față petiționarul investit direct instanța de judecată înainte să formulezecontestație împotriva deciziei Tg-J de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, astfel să fie respectate dispozițiile art. 209 din codul d procedură fiscală.
În funcție de soluția dată de organul jurisdicțional administrativ prin decizia de soluționare contestației petiționarului se poate investi instanța de contencios administrativ competentă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In motivare recurentul invedereaza faptul ca in mod gresit s-a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii fara sa antameze fondul cauzei intrucat nu era obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, obiectul contestatiei fiind adresa TG J.Adresa constituie un acta dministrativ in sensul art. 41 din OG nr.92/2003. Decizia la care se refera instanta de fond nu afost comunicata in vreunul din modurile prevazute de art. 44 pr. fiscala.
În motivarea recursului, recurentul, reluând motivele de fapt și de drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, a susținut că în conformitate cu prev. art. 23 (9) din Tratatul UE, cuprins în Titlul I privind libera circulație a mărfurilor, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și la export și a tuturor taxelor cu un efect echivalent.
S-a mai criticat soluția instanței de fond susținându-se că art. 2141Cod fiscal, prin care s-a instituit taxa de primă înmatriculare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, adică odată cu aderarea României la UE, până la această dată Codul fiscal necunoscând taxa specială de primă înmatriculare, și că prin introducerea taxei de primă înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90 (86) din Tratatul UE, întrucât statele membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
S-a mai susținut că în baza art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare cuprinse în legile interne, situație în care prevederile art. 90 din Tratatul Comunitar se aplică cu precădere.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente constata urmatoarele
La data de 28 08 2009, prin cererea inregistrata la Tg sub nr. -, reclamantul -recurent a solicitat restituirea taxei de poluare achitata in temeiul OUG nr. 50/2008. de poluare au fost achitate conform chitantelor nr. -/30 07 2008 si respectiv -/24 02 2009.
Pentru aceste taxe au fost emise de catre intimata Tg Deciziile de calcul nr. -/30 07 2008 si nr. 10205/24 02 2009.
Este adevarat ca potrivit disp. art. 5 alin.1 din OUG nr. 50/2008 organul fiscal competent sa determine taxa, trebuie sa emita in acest sens o decizie de impunere, Decizii emise in speta de catre intimata.
Instanta de fond, respingand actiunea ca fiind inadmisibila intrucat nu s-a parcurs procedura prelabila obligatorie prevazuta de art. 209 pr. fiscala, in contextul in care la dosarul cauzei nu au fost depuse Deciziile de impunere si nu exista dovada certa a comunicarii acestor acte administrativ fiscale, nu a realizat o cercetare temeinica fondul cauzei.
In plus, instanta de fond nu a lamurit un aspect esential in solutionarea cauzei, respectiv natura si calificarea ce poate fi data cererii de restituire adresta initial institutiei intimate la data de 28 08 2009, cerere respinsa initial cu motivatia ca nu sunt intrunite conditiile legale prev de OUG nr.50/2008. In mod contradictoriu, prin adresa comunicata Tribunalului la data de 28 0ct. 2009 intimata -parata precizeaza ca reclamantul nu a depus contestatia in termenul de 30 de zile de la data comunicarii Deciziilor, conform art. 207 alin.1 din OUG nr.92/2000. Prin urmare,nu s-a clarificat daca intimata a inteles sa califice cererea ca fiind o contestatie in procedura prealabila sau o simpla cerere de restituire. In raport de aceste aspecte era necesar a fi analizat ulterior modul de comunicare al actelor si data comunicarii, data de la care curge termenul de 30 zile invocat de intimata.
In raport de aceste considerente, fiind necesar administrarea unor probatorii suplimentare care sa demonstreze temeinicia sau netemeinicia exceptiei inadmisibilitatii, concluzie in raport de care ulterior se poate trece la analiza in fond a pretentiei sau nu, probatoriu ce nu a fost ordonat de catre Tribunal, fiind incidente disp. art. 312 alin.3, 5 pr. civila va admite recursul si va casa sentinta cu rejudecare la aceiasi instanta de fond.
Cu ocazia rejudecarii se va recalifica si motiva natura cererii de restituire, se vor solicita Deciziile de impunere privind calcului taxei, dovezile de comunicare catre reclamant, se vor analiza termenele de contestatie a Deciziilor in raport de dovada comunicarii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.2077 din 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr.-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond - Tribunalul Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu - - | JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie - - |
Grefier, |
Red. LB 2ex
Tehn. MI 2 ex/15.02.2010
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
