Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2714/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2714/2009
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta M, împotriva sentinței civile nr. 927 din 08.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
În data de 28.10.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea reprezentantului ales al recurentului, la care s-au anexat chitanțele ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recurs, chitanța ce atestă achitarea onorariului avocațial și împuternicirea avocațială ( 15 - 19).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.10.2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 927 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile formulate de către pârâta Administrația Finanțelor Publice B în contradictoriu cu reclamanta M prin - FILIALA M - AGENȚIA B
A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantă împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice M, prin Administrația Finanțelor Publice B M, având ca obiect restituirea sumei de 3.023 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că autoturismul pentru înmatricularea căruia s-a plătit taxa ce se solicită a fi restituită provine dintr-un stat membru al UE.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii, în condițiile în care a anexat la dosar adresa emisă de către autoritățile competente din conținutul căreia rezultă că autoturismul în litigiu a fost înmatriculat anterior, la data de 1.06.2002, în Germania.
Analizând recursul declarat de către reclamantă, prin prisma excepției de ordine publică invocate din oficiu de către instanță, în baza prev. art. 306 alin. 2.pr.civ. privind lipsa capacității procesuale de folosință și de exercițiu a M, Agenția B M, raportat la modul în care s-a realizat reprezentarea intereselor reclamantei în această procedură judiciară, Curtea reține următoarele:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca fiind formulată de către reclamanta M, reprezentată de către AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN FILIALA M prin avocat împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare încasată de către organele fiscale în temeiul art.2141și urm. pr.fiscală urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei.
În motivarea acțiunii se susține că reclamanta dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Înscrisurile existente la dosar relevă împrejurarea că acțiunea în contencios administrativ este semnată de reclamantă prin intermediul avocatului, al cărui contract de asistență juridică a fost încheiat de către Filiala
Pentru a putea asigura părții realizarea interesului urmărit prin promovarea prezentei acțiuni se impune lămurirea unor chestiuni prealabile. Acestea vizează mandatul avocatului semnatar al acțiunii, capacitatea procesuală a Filiala M în raport de activitatea desfășurată în prezenta speță, precum și calitatea în care aceasta a acționat.
Probele existente la dosar, depuse de către părți cu prilejul soluționării cauzei în primă instanță, nu sunt în măsură să lămurească aspectele anterior menționate.
Astfel, există depuse la dosar Statutul, comunicatele de presă emise de către această organizație, precum și chitanța despre care se susține că ar dovedi cheltuielile de judecată ocazionate, însă, pentru a lămuri o problemă esențială a cauzei respectiv mandatul acordat de către reclamantă pe seama avocatului semnatar al acțiunii în contencios administrativ se impunea audierea reclamantei ( care nu a fost citată niciodată), probă care este incompatibilă cu faza procesuală în care ne aflăm, respectiv cea a recursului.
În acest sens și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a compărea în persoană în fața instanței este recunoscut și în materie civilă mai ales în situațiile în care este relevant pentru luarea deciziei ori soluționarea cauzei - aprecierea conduitei părții (Cauza Muyldermans contra Belgia, plângerea nr.1217/86)
În aceste condiții, Curtea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin.3 fraza finală pr.civ. astfel că se impune casarea hotărârii instanței de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că modificarea hotărârii nu este posibilă, întrucât este necesară administrarea de noi probe.
Pentru a decide astfel, Curtea a luat în considerare și faptul că nu sunt pertinente susținerile instanței de fond conform cărora există un mandat expres de public de reprezentare, conferit în temeiul comunicatelor de presă, întrucât o astfel de abordare face abstracție, pe de oap arte, de principiul specialității capacității de folosință a persoanelor juridice, iar, pe de altă parte, de prev. art. 68 și urm. pr.civ.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța de fond va analiza toate excepțiile invocate de părți, iar dacă va aprecia că acestea sunt neîntemeiate, va păși la soluționarea fondului cauzei.
Astfel, instanța de fond va verifica dacă există mandatul reclamantei către avocatul semnatar al acțiunii de contencios administrativ, prin audierea acesteia, urmând a stabili fără echivoc dacă acesta a fost dat iar dacă a fost dat cui anume. Apoi, odată lămurit acest aspect, instanța va analiza capacitatea procesuală a Filiala M, pornind de la titularul acțiunii în contencios administrativ în concordanță cu principiul specialității capacității acestei entități și a atribuțiilor sale, evidențiate de statut.
Ulterior acestui moment, dacă se va aprecia că excepțiile invocate nu sunt întemeiate, instanța de fond va proceda la soluționarea fondului cauzei în raport de finalitatea urmărită de reclamantă, cu luarea în considerare a înscrisurilor depuse în recurs, care dovedesc existența unei alte înmatriculări într-unul din statele membre UE, anterior momentului achiziționării sale de către reclamantă.
Nu în ultimul rând, cu prilejul rejudecării se vor verifica cheltuielile de judecată ocazionate reclamantei cu derularea prezentului litigiu. În fața instanței de recurs, avocatul Tr. a susținut, în cauze similare, că sumele nu au fost achitate de către parte ci că au fost "declarat ca încasate", iar cuantumul onorariului său nu poate fi modificat de către instanță, întrucât "art.274 pr.civ. este caduc" odată cu înlăturarea tabelelor minimale.
Nu trebuie ignorată cu prilejul soluționării cauzei nici jurispudența constantă a CEDO. Astfel, este cunoscut faptul că Curtea a statuat că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,2003).
De altfel, Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980,), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994 și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantă ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 și 3.pr.civ. îl va admite, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta M împotriva sent. civ. nr. 927 din 08.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
11.11.09/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
