Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2746/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2746/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, împotriva sentinței civile nr. 1579 din 29 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata - SRL, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 octombrie 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prev. art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Curtea, după deliberare, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la dosar în termenul legal prevăzut de lege și nu cuprinde aspecte noi decât cele avute în vedere la instanța de fond, apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu recurenta și, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților precum și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1579 din 29 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis cererea formulată de reclamanta - SRL T, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, și în consecință:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 6948,36 lei și dobânzile legale aferente conform art.124 pr.fisc
În motivare se arată că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6948,36 lei, plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și dobânzile legale aferente acestor sume până la restituirea efectivă a acestora, în conformitate cu art.124 pr.fisc.
Reclamanta a arătat că a cumpărat în anul 2007 autoutilitara înmatriculată in Germania, marca an fabricație 1995, iar conform chitanței seria - nr.-/06.08.2007 a achitat suma de 6948,36 lei pe care o apreciază ca fiind taxă nedatorată, motiv pentru care s-a adresat pârâtei, în vederea restituirii, dar aceasta a refuzat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.148 al.2 și 4 din Constituție, art.90 paragraf din Tratatul UE, Tratatul d l Amsterdam și interpretările Curții Europene de Justiție.
Pârâta prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanta a achitat taxa specială pentru autovehicule in temeiul unor dispoziții legale in vigoare la data plății, respectiv art.1141- 2143.fisc. coroborat cu art.311-2din HG 44/2004, dispoziții care nu contraveneau prevederilor tratatelor europene invocate de reclamantă.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea formulată și va dispune în consecință.
Împotriva sentinței a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice T, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei în temeiul art. 3041Cod proc.civ.
În motivarea recursului, recurenta arată că reclamanta a achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule în temeiul unor dispoziții legale în vigoare, respectiv în baza prev.art. art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile mi. 311- 312din HG44/2004 pentru aprobarea Normelorr metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Dispozițiile art. 2141si urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate.
In lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Este binecunoscut faptul că art.90 din Tratatul, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
In speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale UE, ci s-a aplicat tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv s-a aplicat si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale UE, autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (, etc), precum si, cel mai important, autoturismelor noi din producția națională a României.
Instituirea criteriului "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografică sau națională a acestor autoturisme si autovehicule, situație în care nu se poate vorbi de încălcarea vreunui principiu fundamental înscris în tratatele europene si comunicare( principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, principiile fundamentale referitoare la libera circulație a mărfurilor pe teritoriul Uniunii Europene) si nici de încălcarea art. 90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre măsură protecționistă sau de discriminare negativa a autovehiculelor or provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în România.
Nici chiar Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
Recurenta arată că 6 state membre ale Uniunii Europene practică în prezent o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (printre care, Danemarca, Spania. Ungaria, Belgia. (Oanda, Cipru, etc). Mai mult, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent fiind în discuție nivelul Comisiei Europene un proiect de directivă în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
În soluționarea cauzei trebuie să se țină cont de faptul că la data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule:
Conform art. 11 din OUG 50/2008, rezultă că diferența dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Începând cu data de 1 iulie 2008 au intrat în vigoare și normele metodologice date in aplicarea ordonantei de urgență si prin urmare, cererile contribuabililor vor putea fi soluționate numai după această dată.
In ceea ce privește dobânzile solicitate până la data plății, în materia contenciosului administrativ fiscal sunt incidente dispozițiile cu caracter special prev. la art. 124.pr.fiscală, intitulat în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget ", care stipulează în mod expres faptul că "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau art. 70 după caz (60 de zile). Acordarea dobanzii se face la cererea contribuabililor".
Analizând recursul declarat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice T prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca fiind formulată de către reclamanta - SRL împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare încasată de către organele fiscale în temeiul art. 2141și urm. pr.fiscală urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei.
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată următoarele:
Reglementarea taxei de primă înmatriculare în baza art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 contravine normelor comunitare.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Taxa impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale discriminatorii și contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a mai decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
În privința aplicării dispozițiilor nr.OUG 50/2008 Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativ axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că, taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai reține Curtea, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.
Pentru repararea în întregime prejudiciului cauzat reclamantului se impune acordarea dobânzii legale calculate asupra sumei, potrivit OUG nr. 9/2000, de la data de 6.08.2007 și până la restituirea integrală a sumei.
Raportat la aspectul dobânzii, soluția instanței de fond va fi modificată în sensul că dobânda legală ce se va acorda va fi calculată potrivit OUG nr. 9/2000.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 304 (9), 312(3).civ, va admite recursul conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1579 din 29.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte, în sensul că obligă la plata dobânzii legale prevăzută de OG nr. 9/2000 calculată de la data de 06.08.2007 și până la restituirea integrală a sumei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
6 ex/25.11.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
