Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 28/
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ADMINISTRATIA FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.932/CA din 28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010, când părțile au lipsit iar încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2010.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 932/CA/2009 a Tribunalului Brașova fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B și in consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 8786 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă, începând cu data de 29.07.2008 și până la data plății, și suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice B in contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu; a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii invocată de Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașova reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța de fond a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă,instanța apreciind că actele atacate sunt nelegale, iar refuzul restituirii taxei este nejustificat având in vedere dispozițiile dreptului comunitar menționate anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
S-a admis și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite de la data achitării taxei pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant.
S-a respins cererea de chemare in garanție, in cauză nu s-a făcut dovada virării sumei achitate potrivit prevederilor art.1169 cod civil către Administrația Fondului pentru Mediu.
Împotriva hotărârii Tribunalului a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B iar prin motivele de recurs se arată că soluția atacată este dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție întrucât, pe de o parte nu s-a solicitat părții să facă dovada virării sumei achitate, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 1169 Cod civil nu sunt aplicabile.
Prin motivele de recurs se mai arată că reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare iar prima instanță în mod greșit s-a pronunțat asupra taxei de primă înmatriculare.
Obligația Trezoreriei de a vira sumele către Administrația Fondului pentru Mediu revine prin efectul legii, neexistând obligația de a face dovada virării ei, cât timp aceasta nu a contestat acest virament vreodată.
Mai mult, pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești se impune chemarea în garanție a acestei instituții, având în vedere că subscrisa are obligația de a restitui o sumă pe care o încasează și o virează către Administrația Fondului pentru Mediu, iar restituirea se efectuează doar de către instituția care încasează această sumă și căreia nu îi este destinată această taxă.
De asemenea, se mai arată că prin sentința civilă pronunțată, instanța de fond nu a indicat care este temeiul de drept al calcului dobânzii legale și care este prevederea legală care reglementează dobânda legală în condițiile în care Ordonanța de Guvern nr. 9/2000 nu este aplicabilă raporturilor juridice fiscale.
Nu există un refuz nejustificat din partea B de restituire a sumei achitate de către reclamant, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond, întrucât în speță este vorba despre stabilirea taxei de poluare printr-un act administrativ fiscal, împotriva căruia se poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
În final, prin motivele de recurs se mai arată că, neuzând de procedura jurisdicțional administrativă, reclamantul este decăzut din dreptul de a mai solicita suma de bani stabilită prin titlul de creanță reprezentat de Decizia de calcul al taxei de poluare. În acest caz, acțiunea urma să fie respinsă ca inadmisibilă, fapt ignorat de instanța de fond.
În ceea ce privește invocarea prevederilor Tratatului Comunității Europene, recurenta susține că nu are relevanță în cauza de față, având în vedere faptul că taxa de prima înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special însușit de către instituțiile europene, iar relativ la legalitatea taxei de poluare se arată că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
Analizând actele și lucrările dosarului sub toate aspectele de fapt și de drept și prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod proc civilă precum și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este în parte fondat, după cum urmează:
Reclamantul a achitat o taxă de poluare în cuantum de 8.786 lei în scopul de a putea înmatricula autoturismul second-hand marca Mercedes Benz tip 163 achiziționat din Germania.
Este întemeiată observația recurentei potrivit cu care în cauză nu ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat, însă finalitatea unui demers în sensul adresării către instituția emitentă a deciziei de calcul a taxei de poluare este aceiași ca și în cazul sesizării instanței.
În primul rând, se impune a se preciza, cu privire la criticile vizând fondul cauzei, că preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar. În acest context se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Dincolo de modul în care codul fiscal a fost modificat și de respectarea dispozițiilor legale ce reglementează maniera de modificare a acestei legi prin OUG nr 50/2008, noua taxa introdusa prin acest act normativ, denumită " taxă de poluare ", are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Această taxă de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. Astfel, în urma comparării situației juridice a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic în România după data de 1 iulie 2008, se constată că ambele autoturisme circulă în România și, este evident că, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele poluează în egală măsură. Potrivit OUG nr. 50/2008 însă, principiul "poluatorul plătește" este aplicat doar în cazul autoturismului înmatriculat după 1 iulie 2008, al cărui proprietar datorează taxa de poluare. În schimb, deși autoturismul său poluează, proprietarul autoturismului înmatriculat în 2006 nu plătește nimic.
Evident că s-a replicat și prin motivele de recurs că, pentru autoturismul înmatriculat în anul 2006 s-au achitat TVA, accize și taxe vamale, făcându-se vorbire și despre taxa reziduală. Acest argument nu este pertinent însă din moment ce renunțarea la asemenea impozite indirecte s-a produs, cu începere de la 1 ianuarie 2007, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeana și nu ca urmare a vreunei modificări legislative interne, în sensul înlocuirii acestor prevederi cu taxa de prima înmatriculare și apoi cu taxa de poluare.
Această taxă de poluare este percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României și prezintă cu privire la autovehiculele sau autoturismele second hand provenind dintr-un alt stat membru, un caracter fiscal, aparținând regimului general de redevențe interne asupra mărfurilor. Ca urmare, această situație trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art 90 din TCE care interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a taxelor interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Apărările recurentului privind modificările aduse în planul acestei taxe impusă ca o condiție a primei înmatriculări în România care vizează conformitatea cu dreptul comunitar nu au în vedere faptul că există în continuare situații similare ale autoturismelor sau autovehiculelor de proveniență diferită, respectiv România sau state membre UE, care primesc prin OUG nr 50/2008 regimuri juridice diferite sub aspectul obligării sau nu la plata taxei de poluare.
Astfel cum se arată în jurisprudența CEJ, articolul 90 TCE vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. S-a mai arătat că acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurența dintre produsele naționale și produsele importate.
Mai mult decât atât, prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă "impunere internă de taxe" ca sintagmă folosită în cuprinsul art 90 TCE, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre, a tuturor taxelor vamale și a tuturor taxelor având efect echivalent, prin OUG nr 50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehicule second hand importate provenind state membre UE, o taxa care nu se aplică și produselor similare indigene, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale primelor autoturisme și autovehicule și la producerea aceluiași efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor precum o taxă vamală.
Fiind vorba despre un autoturism sau autovehicul second hand, acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel că, raportat si la rațiunea impunerii taxei de poluare bazată pe principiul "poluatorul plătește", nu poate fi decât aplicarea unor taxe similare fără deosebire între cele de import și cele indigene, neputând fi primite apărările primului recurent privind jurisprudența CEJ ce vizează taxe percepute cu titlu de impozit.
Pentru toate aceste considerente, criticile privind neaplicarea în cauză a dispozițiilor art 90 TCE și, ca urmare a conformității taxei de poluare instituită prin OUG nr 50/2008 cu acestea, vor fi respinse.
Nu se poate sancționa prin respingerea acțiunii faptul că reclamantul a înțeles să plătească benevol taxa de primă înmatriculare, condiție fără de care nu putea obține înmatricularea autoturismului. De altfel, așa cum în mod corect a argumentat prima instanță, în cauză este aplicabil principiul de drept comunitar, potrivit cu care taxele percepute de un stat membru ce contravin dreptului comunitar, trebuie restituite.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la plata dobânzii legale, Curtea reține că acesta este fondat sub aspectul datei de la care dobânda începe să curgă.
Astfel, nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești face parte din dreptul comun în materie, alături de codul civil și este aplicabil ori de câte ori nu sunt incidente norme speciale derogatorii.
Deși recurenta a invocat "reglementări specifice" în sensul art. 10 din acest act normativ, nu a indicat, în concret, nici o astfel de reglementare prin care să se deroge de la dreptul comun aplicabil.
Potrivit art. 1088 Cod civil "la obligațiile care au drept obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală" și "nu sunt debite din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cauzele în care, după lege, dobânda curge de drept".
Prin urmare, legiuitorul condiționează acordarea dobânzii la obligațiile bănești de dovada punerii în întârziere a debitorului ori, în speță, reclamantul nu a făcut dovada punerii în întârziere a debitoarei pârâte înainte de introducerea acțiunii și nici nu sunt incidente prevederile legale care reglementează, expres și limitativ, cazurile în care debitorul se consideră de drept pus în întârziere (art. 1079 cod civil).
Față de aceste motive, acordarea dobânzii legale pentru perioada anterioară introducerii acțiunii dedusă judecății contravine dispozițiilor legale arătate mai sus. Este de menționat că legiuitorul nu a condiționat în nici un fel aplicarea acestor dispoziții de drept comun de alte aspecte ce țin de izvorul sau natura obligației bănești.
Însă recursul formulat este întemeiat sub aspectul datei de la care curge dobânda legală, respectiv de la cea a solicitării restituirii sumei care este, în prezenta cauză, data formulării acțiunii, hotărârea atacată urmând a fi modificată sub acest aspect.
Recursul formulat în cauză este întemeiat și sub aspectul greșitei respingeri a cererii de chemare în garanție întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 60 și 61 cod procedură civilă, văzând dispozițiile art 1 OUG nr 50/2008 ce reglementează titularul bugetului la care se face venit suma încasată cu titlu de taxă de poluare.
Ca urmare, cererea de chemare în garanție va fi admisă, urmând ca Administrația Fondului pentru Mediu să fie obligată la plata către pârâtă a sumei virată în contul primeia cu titlu de taxă de poluare, conform cererii Administrației Finanțelor Publice
Față de aceste considerente, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă recursul pârâtei va fi admis în parte, conform dispozițiilor prezente.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun B, cu sediul în B, B-dul - nr.7, jud.B, împotriva sentinței civile nr 932/CA/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -, pe care o modifică în parte, în sensul că,
Data acordării dobânzii legale este 4.06.2009 în loc de 29.07.2008.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun B, cu sediul în B, B-dul - nr.7, jud.B, în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, Sector 6, nr.294, corp A și, în consecință,
Obligă chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun B suma de 8.786 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2010.
Președinte, Pt.- -aflată în concediu, semnează: Președinte instanță, | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red: LB/22.01.2010
Dact: VP/ 11.02.2010/6 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
Din ____ februarie 2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.28/din19.01.2010pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.932/CAdin 28.10.2009pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
