Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 30/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 30/
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta AGENTIA DE ADMINISTRARE FISCALA - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 900/CA din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul - secția comercială și de contencios administrativ în dosarulnr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010, când părțile au lipsit iar încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2010.
CURTEA,
Asupra, recursului de față, constată că,
La data de 29 mai 2009, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta genția de dministrare iscala - dministrația inanțelor ublice p., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să dispună:
- restituirea taxei de poluare în valoare de 3707,00 lei către reclamant, taxă încasată nelegal de pârâtă la 13.03.2009, pentru autoturismul marca BMW 3181 fabricat în anul 1999, și înmatriculat în Germania, achiziționat de reclamant și actualizarea sumei de mai sus cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată;
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr. - a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond a pronunțat pe baza probelor de la dosar, sentința civilă nr. 900/CA/21.10.2009, prin care a dispus următoarele: s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B și în consecință:
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3.707 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă, începând cu data de 13 03 2009 și până la data plății.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, in contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu.
S-a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Conform dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01) în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța constată că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora în țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, instanța de fond apreciat că actele atacate sunt nelegale, iar refuzul restituirii taxei este nejustificat având în vedere dispozițiile dreptului comunitar menționate anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite de la data achitării taxei pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, cum în cauză nu s-a făcut dovada virării sumei achitate potrivit prevederilor art.1169 cod civil către Administrația Fondului pentru Mediu, a fost respinsă cererea.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamant.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs în termen legal pârâta Administrația Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiate și nelegale.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
Hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii și cu interpretarea greșită a legii, privind plata taxei de poluare, ca obligație legală în sarcina reclamantului.
În mod greșit a dispus instanța restituirea taxei de poluare iar instanța a dispus restituirea acesteia fără a cere probe privind virarea ei către Administrația Fondului pentru Mediu.
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garnițe, deoarece organul fiscal doar încasează taxa de poluare, pe care apoi o virează la Administrația Fondului pentru Mediu.
În acest sens a invocat incidența prevederilor art. 5 alin. 4 Cod procedură fiscală.
În esență, recurenta a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție Administrației Fondului pentru Mediu și obligarea acesteia la restituirea taxei către reclamant, făcând dovada virării acestei taxe cu extrasul de cont, anexat la recurs către Administrația Fondului pentru Mediu.
În mod greșit instanța de fond a acordat dobânda legală începând cu data de 13.03.2009 până la data plății efective, fără a indica temeiul de drept al acestuia și nici temeiul calcului ei și actul în baza căruia se datorează.
Recurenta a susținut că în cauză nu se pot aplica prevederile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000, deoarece e vorba de raporturi fiscale între contribuabili și nu de obligații bănești de drept comun.
Se mai invocă faptul că în cauză nu există un refuz nejustificat din partea Administrației Finanțelor Publice B de restituire a sumei achitate de reclamant fapt greșit reținut de instanța de fond prin hotărârea dată.
Ca atare, taxa a fost plătită în baza Ordonanța Guvernului nr. 50/2008 și Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, astfel că hotărârea atacată este nelegală.
O altă critică a recurentei se referă la faptul că reclamantul a solicitat în scris cu cererea nr. 8008 din 10.03.2009, pentru calcularea taxei, de poluare, astfel încât pe baza documentelor depuse de acesta și pe baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și a Normelor Metodologice de Aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului a rezultat că trebuie achitată taxa de poluare în sumă de 3707 lei de către reclamant.
În acest sens pârâta a emis decizia nr. 8008/11.03.2009 pentru calculul taxei de poluare, comunicată reclamantului la data de 8.05.2009, pe care acesta nu a contestat-o în condițiile Legii nr. 554/2004.
O altă critică adusă hotărârii Tribunalului Brașov, se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut nelegalitatea taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, și a reținut ca fiind aplicabile prevederile Tratatului Comunității Europene, dispunând în mod nelegal restituirea acestei taxe.
Astfel, invocarea prevederilor Tratatului Comunității Europene nu are relevanță în cauza de față având în vedere faptul că taxa de prima înmatriculare este reglementă pe baza unui act normativ cu caracter special instituit de către instituțiile europene.
Așa cum a arătat organele fiscale au, potrivit atribuțiilor ce le revin, obligația de a respecta prevederile din legislația internă, care în cauza de față reglementează încasarea taxei de poluare în condițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
În ce privește legalitatea taxei de poluare trebuie menționat și faptul că nici Comisia europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei.
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contra dispozițiilor, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei integrală reprezentând taxa de înmatriculare. Prevederile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 dispun restituirea în parte a taxei achitată în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008.
Recurenta a invocat prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României în sensul armonizării legislației României cu cea comunitară este atributul Parlamentului și nu al instanțelor judecătorești.
În esență, recurenta a susținut că prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt aplicabile în cauză.
Taxa este una din condițiile de înmatriculare a unor astfel de autoturisme, iar obligația incumbă fiecărei persoane care dorește înmatricularea acestor autoturisme.
Pentru motivele mai sus dezvoltate a solicitat admiterea recursului ca fiind fondat și modificarea în tot a sentinței civile nr. 900/CA/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în principal, în sensul respingerii cereri ca fiind vădit neîntemeiată, iar în subsidiar în sensul admiterii cererii de chemare în garanție.
În drept, au fost invocate Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, Codul d e procedură fiscală, Cod procedură civilă, Constituția României și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
În dovedirea recursului a depus înscrisuri filele 7- 8 extras de cont privind virarea taxei de poluare către Administrația Fondului pentru Mediu, pentru aprobarea cererii de chemare în garanție a acesteia.
În cauză, intimatul reclamant și chematul în garanție nu au formulat Întâmpinare la recurs.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.900/CA/ 21.10.2009, a Tribunalului Brașov prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B și față de prevederile legale aplicabile în cauză constată recursul ca fiind fondat în parte pentru următoarele considerente.
Din întreg probatoriu administrat în cauză se constată că, în fapt instanța de fond a reținut ca fiind justificată, în parte cererea, reclamantului de restituire a taxei de poluare ca nedatorată, dat în mod greșit a respins cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
Văzând actele dosarului, prevederile art. 3041Cod procedură civilă, criticile formulate în recurs, instanța reține raportat la aceste critici următoarele:
Prima critică de recurs privind aplicarea greșită a legii și interpretarea greșită a probelor și ași a legii, se reține în parte justificată, raportat la faptul că instanța de fond a interpretat greșit cererea de chemare în garanție, formulată de pârâtă, fără a-i pune în vedere Administrația Finanțelor Publice B să depună dovada virării acestei sume taxă de poluare în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
Instanța reține că potrivit actelor de la dosar și potrivit prevederilor art. 5 alin. 4 Cod procedură fiscală raportat la (filele 7- 8 dosar recurs) extrasul de cont, rezultă fără dubii că în cauză se impune admiterea cererii de chemare în garanție, și de obligare a chematei în garanție Administrației Fondului pentru Mediu să restituie suma de 3707 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare ca fiind nedatorată conform normelor comunitare fapt de altfel corect reținut de instanța de fond, dar numai în ce privește resituarea taxei de către Administrația Finanțelor Publice
Așa, fiind se reține în parte justificată prima critică de recurs.
Referitor la a doua critică de recurs cea referitoare la dobânda legală, instanța de recurs apreciază că și această critică se justifică în parte, doar în ce privește data cererii reclamantului de restituire și nu data achitării acestei taxe cum greșit a reținut instanța de fond prin hotărârea dată.
Astfel, că se va modifica hotărârea atacată în sensul că dobândă legală se va acorda începând cu data de 29. 05.2009 în data de data de 13.03.2009.
De asemenea, se va modifica sentința atacată în sensul că se va admite cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, pe care o va obliga să restituie suma către reclamant cu titlu de taxă de poluare.
Referitor la cea de treia critică de recurs privind inexistența unui refuz nejustificat din partea pârâtei, de a-i restitui taxa de poluare, instanța de recurs constată că această critică nu este întemeiată și că dimpotrivă dacă pârâta ar fi fost de acord cu restituirea acestei taxe ar fi procedat în acest fel.
Ca atare, această critică va fi înlăturată ca nejustificată și nelegală.
În ce privește cea de a patra critică de recurs, în sensul că instanța a apreciat greșit temeiul de drept privind taxa de poluare și că prin hotărârea de fond nu s-a ținut cont de obligația reclamantului de a achita taxa de poluare conform Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, și care nu are temei legal de restituire, instanța de recurs constată că sub acest aspect, instanța de fond a soluționat corect, cererea reclamantului dând eficacitate și prioritate prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene față de prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 (norma națională) adică, în mod corect a dispus restituirea taxei de poluare.
Faptul invocat de recurentă în sensul că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, organul legiuitor are competența și abilitatea de armonizare a legislației naționale cu cea comunitară, instanța de recurs, apreciază că în cauză nu este vorba de emiterea de către instanța de fond a unor norme, ci este competentă să fie aplicată normă comunitară cu prioritate acolo unde ea nu este conformă cu cea națională.
Așa fiind, și criticile de la pct. 4 din recurs se vor înlătura ca neleagle și netemeinice.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept expuse, se constată recursul ca fondat în parte.
În baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va admite în parte recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice B și se va modifica în parte sentința civilă a Tribunalului Brașov, conform celor dispuse prin Decizia prezentă, menținându-se dispozițiile legale ale sentinței atacate. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice mun B, cu sediul în B, B-dul - nr.7, jud. B împotriva sentinței civile nr 900/CA/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr -, pe care o modifică în parte, în sensul că,
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G, cu domiciliul în B,-,.3,.A,.3 jud. B, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B, cu sediul în B, B-dul - nr.7, jud.
Se va acorda dobânda legală începând cu data 29.05.2009 în loc de 13.03.2009.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice mun B în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, sector 6, nr.294 corp A și, în consecință,
Obligă chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu la plata către pârâta Administrația Finanțelor Publice mun. B la plata sumei de 3.700 lei cu titlu de taxă de poluare.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red: MI/8.02.2010
Dact: DT/19.02.2010 -6 ex.
Jud.fond:
20 Ianuarie 2010
Dosar nr-
Din 24 februarie 2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.30/din19.01.2010pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.900/CAdin21.10.2009pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
