Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2841/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2841
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CNî mpotriva sentinței civile nr. 1470/22.05.2009 pronunțată în data de 15 iunie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimatul A având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, consilier juridic, care depune delegație de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 10.11.2009 se înregistrează din partea recurentei un script, în susținerea excepției tardivității acțiunii însoțită de copia sentinței civile nr. 447/2009 al Tribunalului Mureș.
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținere recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg în scris. În ceea ce privește înscrisul depus arată că sentința Tribunalului Mureș este pronunțată într-o cauză identică în care s-a admis excepția tardivității pentru motivul că cererea de chemare în judecată a fost depusă cu depășirea termenului de un an, care a început să curgă la data efectuării plății.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA.
Prin sentința civilă nr.1470 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N, pârâta fiind obligată să restituie reclamantului suma de 10.876 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare,fiind respinse restul capetelor de cerere.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW X5, autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 10.876 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a mun. C- Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
De asemenea, nu au fost reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, pe de o parte, dat fiind faptul că acest act normativ intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 și, pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantului privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii excepțiilor tardivității și inadmisibilității acțiunii și respingerii acțiunii formulate de A.
În motivarea recursului arată că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca tardivă deoarece a fost depusă la Tribunalul Cluj cu depășirea termenului de un an de zile prevăzut de art. Il alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care, a început să curgă la data la care a fost efectuată plata taxei speciale de prima înmatriculare, conform chitanței nr.-/27.07.2007, acțiunea fiind înregistrată la Tribunalul Cluj doar la data de 26.02.2009. Termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 nu a început să curgă la data de 01.07.2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008.
Arată că nici excepția inadmisibilității acțiunii nu a fost analizată de către prima instanță care s-a limitat la a susține ca prevederile art. 11 din OUG nr.50/2008 nu ar fi aplicabile în speță.
În opinia recurentei, în raport de prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008, art. 7 din Legea nr.554/2004 și art. 205 si 218 alin.2 din nr.OG92/2003 republicată și modificată și ținând cont de actele depuse de către pârâtă la dosarul primei instanțe, rezultă că actul prin care s-a stabilit ca taxa în sumă de 10.876 lei este datorată este Decizia de restituire nr. 42654/04.12.2008 care a fost emisă de pârâtă în conformitate cu art. 11 din nr.OUG50/2008,iar împotriva Deciziei de restituire nr.42654/04.12.2008, reclamantul nu a exercitat calea administrativă de atac prevăzută de art. 205 și urm. din nr.OG92/2003 republicată și modificată, deși avea o astfel de posibilitate.
Se susține că prima instanță nu a observat nici faptul că, în conformitate cu art. 218 alin.2 din nr.OG92/2003, actul care ar fi putut fi atacat la instanța de contencios administrativ ar fi fost decizia prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C I-ar fi soluționat contestația, în cazul în care reclamantul ar fi exercitat o astfel de cale de atac și că, atâta timp cât decizia de restituire nr. 42654/04.12.2008 nu a fost desființată, nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea instituției.
Acțiunea formulată de către reclamant, potrivit susținerilor recurentei, este inadmisibilă și datorită faptului că procedura pe care reclamantul avea posibilitatea să o urmeze este cea prevăzută de art. 11 din nr.OUG 50/2008 și de normele metodologice de aplicare, el neputând obține plata unei sume de bani mai mari decât îi permite legea.
Se precizează că reclamantul a depus documentația prevăzută de art. 11 din nr.OUG 50/2008, iar instituția pârâtă i-a restituit reclamantului suma de 5.330 lei, conform Deciziei de restituire nr. 42654/04.12.2008.
Arată că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece conform Deciziei de restituire nr. 42654/04.12.2008, suma de 10.876 lei este datorată de către reclamant cu titlu de taxă pe poluare prevăzută de nr.OUG50/2008, despre care nici reclamantul și nici prima instanță nu au susținut că ar contraveni normelor de drept comunitar.
Făcând trimitere la Decizia Curții Constituționale nr.499/2009, recurenta arată că și taxa instituită prin art. 214 indice 1- arte 214 indice 3 din Legea nr.571/2003 "avea un pronunțat caracter de taxă pe poluare, o atare concluzie fiind întărită de faptul că anexa nr. 4 din lege stabilea că valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie și de vârsta autovehiculului. Concluzia recurentei este în sensul că Legea nr. 343/2006 are un obiect concret de reglementare, și anume instituirea unui venit la bugetul de stat sub forma unui impozit indirect, materia impozabilă constituind-o autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, scopul declarat al acestei reglementări fiind acela de protecție a mediului". Se mai precizează că în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr.499/2009, taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 este o taxă de poluare instituită pentru protecția mediului și nu contravine normelor de drept comunitar.
Intimatul A nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând recursul declarat, Curtea reține că acesta este nefondat.
Excepția tardivității formulării acțiunii nu poate fi reținută ca motiv întemeiat de recurs,întrucât taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art.214 ind.1-3 Cod fiscal, la data instituirii ei, nu a fost contestată, astfel că de la data intrării în vigoare a acestor dispoziții legale, taxa avea caracter legal. Ulterior însă practica judiciară a stabilit că prin instituirea acestei taxe se contravine art.90 paragraf 1 din Tratatul UE, astfel că judecătorul național, reținând aplicarea directă și prioritară a dreptului comunitar, reținut că taxa nu putea fi încasată și reținută de autoritățile fiscale. În raport de această stare de fapt, Curtea apreciază că momentele la care face referire recurenta și care constituie punctul de la care începe să curgă termenul de prescripție prevăzut de art.11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi reținute ca atare. Ori,în lipsa unui element cert cu privire la momentul în care practica judiciară a stabilit că dispozițiile legale în baza cărora s-a încasat taxa specială de primă înmatriculare sunt contrare dreptului comunitar, nu se poate stabili momentul de la care ar începe să curgă termenul de prescripție invocat. Prin urmare acest motiv de recurs este nefondat.
În opinia Curții este nefondat și motivul de recurs referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru faptul că nu s-a urmat procedura de contestare a deciziei nr.42654/104.12.2008 și pentru faptul că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art.11 din OUG nr.50/2008.
În ceea ce privește primul motiv invocat în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, Curtea apreciază că reclamantul nu era obligat să parcurgă o astfel de procedură, întrucât în cauză nu se pune problema revocării sau modificării uni act administrativ, pentru a fi incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2005 raportat la dispozițiile art.205 și urm din OG.nr.92/2003. Ceea ce este supus cenzurii instanței este refuzul nejustificat de a restitui o sumă încasată nelegal, iar actul emis de către organele fiscale nu reprezintă altceva decât justificare acestui refuz.
Referitor la incidența dispozițiilor art.11 din OUG nr. 50/2008, Curtea apreciază că prin prisma acestor dispoziții legale nu este admisibilă excepția invocată, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost declarată ca fiind contrară dreptului comunitar, astfel că nu există temei pentru a reținută la bugetul de stat, chiar și numai ca diferență între taxa reglementată de Codul fiscal și taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea apreciază ca nefondate apărările formulate de recurentă în sensul că taxa specială de primă înmatriculare ar avea un pronunțat caracter de taxă de poluare. Pentru aceasta Curtea are în vedere că taxa de primă înmatriculare reglementată de Legea nr. 343/2006 este instituită pe alte principii are altă destinație, se varsă la bugetul de stat și se calculează după altă formulă decât cele referitoare la taxa de poluare reglementată de OUG nr. 58/2008.
Se mai susține în recurs că reclamantul nu a făcut dovada faptului că autoturismul pentru care a plătit taxa specială de primă înmatriculare nu ar fi fost anterior înmatriculat într-un stat membru UE. Această susținere este infirmată de actele existenta la dosarul primei instanțe, 9-11, potrivit cărora autoturismul a fost anterior înmatriculat în Germania.
În raport de toate considerentele menționate anterior, Curtea apreciază că recursul nu este fondat, astfel că urmează a fi respins în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge recursul declarat de CNî mpotriva sentinței civile nr.1470 din 22.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.GE/9.12.2009
Dact./4ex.
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Eleonora Gheța
