Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2884/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2884/2009
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, împotriva sentinței civile nr. 2311 din 29.06.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimata - SRL, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 13 noiembrie 2009, s-au depus la dosarul cauzei concluzii scrise din partea intimatei, prin care solicită respingerea recursului și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților, care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2311 din data de 29.06.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- s-au respins excepțiile formulate de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice BM.
S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de către reclamanta - SRL împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B M și în consecință s-a anulat actul administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice BMp rivind soluționarea contestației înregistrate de reclamantă sub nr. 23600/10.07.2008.
S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 2822 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța nr.-/27.02.2008.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să restituie reclamantului suma de 2822 lei cu dobânda legală calculată de la data achitării ei și până la restituirea efectivă.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta - SRL reprezentată de - Filiala Mac hemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice B M și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să constate nulitatea actului administrativ emis de BMp rivind soluționarea contestației formulate și înregistrate sub nr. 23600 la data de 10.07.2008, nelegalitatea încasării la bugetul statului a taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 2822 lei, urmând ca pârâta B M să fie obligată la restituirea acestei sume, cu dobânda de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculată cu începere de la 14.07.2008 până la achitarea integrală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că, în cursul anului 2007 reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism CITROEN fabricat în anul 2007 pentru înmatricularea căruia a plătit în România taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal, conform chitanței menționate în petit.
Prin cererea înregistrată sub nr. 17.243 din 16.06.2008 reclamanta s-a adresat Administrației Finanțelor Publice BMp entru restituirea acestei sume, considerând-o nedatorată, raportat la art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Prin adresa nr. 23600/10.07.2008, pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa refuzat restituirea taxei, cu mențiunea că între timp au intrat în vigoare prev. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare.
Acest răspuns al Administrației Finanțelor Publice BMe ste un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, întrucât este emis de un organ fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, respectiv un act administrativ în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
De asemenea, instanța a observat că în cauză sunt incidente atât reglementări interne, ale legislației române, cât și reglementări comunitare, ale Uniunii Europene, din care România face parte începând cu 1 ianuarie 2007.
Astfel, în ce privește reglementările interne, potrivit art. 214/1 - 214/3 din Codul fiscal și pct. 31/1 - 31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care solicită înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
În ce privește reglementările comunitare, potrivit art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Normele aplicabile în situația de față sunt, în mod direct, dispozițiile dreptului comunitar iar faptul că partea reclamantă a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării acestui autoturism în România.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a luat în considerare că, din conținutul relațiilor comunicate de către autoritatea competentă, rezultă că autoturismul reclamantei, marca Citroen a fost înmatriculat prima dată la data de 01.06.2007, țara de origine fiind Franța.
În ceea ce privește prevederile OUG 50/2008, instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și art. 3041.pr.civ. pârâta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, pârâta arată că răspunsul comunicat intimatului nu reprezintă un act administrativ-fiscal în sensul art. 41.pr.fiscală, motiv pentru care, contestația formulată de acesta la organul fiscal emitent, nu a fost analizată ca o cale administrativă de atac, în sensul art. 205 alin. 2 din nr.OG 92/2003.
De asemenea, pârâta a arătat că sentinta recurată este lipsită de temei legal si a fost dată cu încălcarea sau aplicarea gresită a legii, respectiv art. 304 pct. 9.pr.civ.
Cu privire la dispozitiile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, pârâta a relevat că deși componenta de mediu nu era clar evidențiata la data plății taxei speciale de înmatriculare, prin restituirea diferenței dintre taxa de înmatriculare si taxa pe poluare care ar fi fost datorată, se creează o egalitate între cei care plătesc taxa pe poluare după data de 1 iulie 2008 si cei care au încasat diferența de taxa.
De asemenea, a susținut pârâta, acțiunea în contencios administrativ a fost introdusă după intrarea în vigoare a dispozițiilor nr.OUG 50/2008, astfel că soluționarea litigiului trebuia făcută raportat la dispozițiile noului act normativ si nu la dispozitiile Codului Fiscal în temeiul cărora reclamantul a achitat taxa specială de înmatriculare.
Cu privire la dobânda legală, pârâta a arătat că instanța de fond a acordat dobânda legală, în temeiul art. 3 din nr.OG 9/2000, deși reclamantul a solicitat dobânda legală prevăzută de Codul d e procedură fiscală, având în vedere raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății, motiv pentru care sentința este nelegală.
Examinând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, PRIN B M, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca fiind formulată de către reclamantă, reprezentată de către AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN - FILIALA M, prin avocat, împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare percepută potrivit art. 2141-2143din Codul fiscal și încasată de către organele fiscale urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei. De asemenea, vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea acțiunii, se susține că reclamanta dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României, după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Înscrisurile depuse în probațiune de către reclamantă, urmare a solicitărilor instanței de recurs, dintr-un prim ciclu procesual, relevă faptul că, ulterior, reprezentantul reclamantei a încheiat personal contractul de asistență juridică cu mandatarul său, excluzând participarea M; de asemenea, urmare a acelorași demersuri ale instanței de recurs, reclamanta a depus înscrisuri, care, în opinia sa, atestă faptul că, anterior importului în România, autoturismul pentru care s-a achitat taxa de primă înmatriculare a fost înmatriculat într-un alt stat membru UE.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii, susținută și în fața instanței de fond, Curtea observă că adresa nr. 23.600/10.07.2008 materializează în corpul ei manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamantă, invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
Pe fondul cauzei, n dosarul de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Art. 90 din Tratatul reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată s-a referit la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Cu alte cuvinte, instituirea criteriului " primei înmatriculări în România " conferă taxei speciale un caracter anticomunitar, care să depindă de proveniența geografică sau națională a autoturismelor, doar în situația în care este vorba despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor second hand provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele folosite provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România. Doar într-o astfel de ipoteză se poate afirma cu succes încălcarea art. 90 din Tratatul
Aplicând cauzei aceste linii directoare, rezultă că, pentru a dovedi temeinicia acțiunii sale, întemeiate în drept pe prev. art. 90 din Tratatul CE, reclamanta ar fi trebuit să depună la dosarul cauzei dovada provenienței comunitare a autoturismului în litigiu, respectiv a faptului că suma în litigiu a fost achitată la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Or, analizând actele depuse în probațiune, Curtea constată că o astfel de dovadă nu a fost făcută.
Pentru a statua astfel, s-a luat în considerare faptul că, din conținutul adresei nr. -/10.06.2009, eliberate de către Instituția Prefectului jud. M- rezultă că autovehiculul în litigiu, deși provine din Franța, nu a fost înmatriculat pe teritoriul acestui stat comunitar, respectiv este vorba despre un vehicul nou, împrejurare reținută de către instanță din perspectiva faptului că data primei înmatriculări în România coincide cu data primei înmatriculări ( 7, dosar fond).
De asemenea, din certificatul de înmatriculare al autoturismului rezultă că data fabricației lui este 2007, respectiv anul în care el a și fost achiziționat de către reclamantă.
Or, în aceste condiții, impunerea taxei de primă înmatriculare nu poate avea, în mod obiectiv, caracter protecționist și nu poate influența alegerea consumatorilor, deoarece cuantumul perceput ar fi fost același, chiar dacă reclamanta ar fi cumpărat vehiculul din România.
Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente în cauză prev. art. 90 din Tratat, Curtea constată că taxa de primă înmatriculare a fost în mod legal percepută, reclamanta având la dispoziție calea procedurală reglementată de OUG nr. 50/2008, pentru a obține, parțial, restituirea cuantumului achitat cu acest titlu.
Pe cale de consecință, în baza prev. art. 304 pct. 9 și art. 312.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 2311 din 29.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o va modifica în tot, în sensul respingerii, în întregime, a acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, împotriva sentinței civile nr. 2311 din 29.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantei - SRL.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
red./MB
2 ex./07.12.2009
jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
