Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 3/ Dosar nr-
Ședința publică de la 08 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
JUDECĂTORI - - - - - - președinte de secție
- - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva sentinței civile nr. 146/AF/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control.
La apelul nominal făcut în ședință publică se, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 08 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că, prin sentința civilă nr. 146/AF/21.10.2008 a Tribunalului Brașov, secția civilă, a fost admisă cererea formulată de către reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ pentru ACCIZE și OPERAȚIUNI VAMALE B și în consecință:
S-a dispus suspendarea executării somației 13014 din 01.09.2008, emisă de pârâta, până la pronunțarea instanței de fond.
A obligat pârâta la plata sumei de 199 lei cheltuieli de judecată cătrereclamantă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că actele administrative se bucură, într-adevăr, de prezumția de legalitate, bazată la rândul său pe prezumțiile de autenticitate și veridicitate, fiind executorii din oficiu.
Datorită acestui specific, devine, însă, necesară suspendarea executării actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere a efectelor lor, în acele situații când sunt contestate din punct de vedere al legalității, iar prin executarea lor s-ar provoca o pagubă persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ.
Evident, constituind o situație de excepție, o atare măsură poate fi dispusă numai în limitele și condițiile legii.
Legea nr. 554/2004 consacră suspendarea judecătorească, la cerere, odată cu introducerea recursului administrativ sau a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanțe pe fond.
Deși legea nu conține reglementări în privința primei condiții, este evident că existența cazului bine justificat, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură acesta.
Paguba iminentă este definită prin art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
În speță, reclamanta a făcut dovada că a sesizat emitentul actului în condițiile art. 7 din lege, solicitând anularea acestuia ca și a obligației fiscale, precum și că printr-o hotărâre judecătorească anterioară s-a dispus restituirea altor sume constatate ca fiind debite în sarcina reclamantei, astfel iminența unei pagube în patrimoniul acesteia nu poate fi contestată.
De asemenea, îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a actului administrativ în discuție, exprimată de reclamantă în plângerea formulată este de natură a justifica măsura suspendării actului vizat.
Pentru aceste considerente, cerea s-a dovedit a fi întemeiată, fiind astfel admisă cu consecința suspendării executării somației 13014 din 01.09.2008, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
În ședința de judecată din data de 9.12.2008 a Curții de APEL BRAȘOV, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost invocată din oficiu excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov în soluționarea cererii de suspendare formulată de contestatoare.
Excepția este nefondată.
Din analiza cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea - SRL, rezultă că aceasta a formulat contestație împotriva formelor de executare silită întreprinse de intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B prin emiterea somației cu nr. 1301/01.09.2008.
Conform art. 172 alin.1 pct.4 din nr.OG 92/2003, contestația la executare silită se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecată în procedura de urgență, iar conform art. 400 alin.1 din Codul d e procedură civilă, contestația se introduce la instanța de executare. Astfel, instanța de executare care judecă contestația împotriva executării silite propriu-zise este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea. În acest sens, raportat la dispozițiile legale mai sus arătate, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. XIV din data de 5.02.2007.
Ca atare, soluționarea cererii de suspendare a formelor de executare silită formulată de reclamantă în cadrul contestației la executare nu putea să fie de competența Tribunalului, instanța competentă fiind Judecătoria Brașov.
În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 137 alin.1 din Codul d e procedură civilă, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției de necompetență materială a Tribunalului Brașov, astfel că, va admite excepția, va admite recursul intimatei, iar, în baza art. 304 alin.1 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre judecare instanței competente, Judecătoria Brașov.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ;
Admite recursul declarat de intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, împotriva sentinței civile nr. 146/AF/21.10.2008 a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ pe care o casează și trimite cauza ce are ca obiect suspendarea executării somației nr. 13014/01.09.2008 emisă de intimată spre judecare instanței competente, Judecătoria Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică zi 8.01.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - ---
Grefier
Red. / 08.01.2009
Dact./16.01.2009/ 3 ex.
Jud. Fond:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
. 20.01.2009
Către
JUDECĂTORIA BRAȘOV
Prin prezenta vă înaintăm dosarul nr- al Curții de APEL BRAȘOV, conținând un nr. de 13 file, la care se află atașat dosarul nr- al Tribunalului Brașov, întrucât prin Decizia nr. 3 din 08 ianuarie 2009 s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței dvs.
Președinte Grefier
- - -
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Georgeta Bejinaru Mihoc
