Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 4/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte secție
- - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 1605/76.11.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect suspendarea actului administrativ fiscal, respectiv a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.54/22.04.2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 08 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față constată că:
La data de 28.07.2008 reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta solicitând instanței de fond să dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal nr.54/22.04.2008, emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii jud.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna.
În acest dosar, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.1605/6.11.2008, prin care a dispus respingerea cererii reclamantei de suspendarea executării actului fiscal, respectiv a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 54/22.04.2008.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Ca urmare a întocmirii raportului de inspecție fiscală nr.106/22.04.2008, în sarcina reclamantei s-a emis Decizia de impunere nr.54/22.04.2008 prin care s-au stabilit obligații de plată bugetare suplimentare, reprezentând impozit pe profit și TVA, cu majorările aferente, în sumă totală de 173.921 Ron.
Contestația formulată de reclamantă în cadrul procedurii administrativ fiscale a fost respinsă prin Decizia nr. 198/07.07.2008 emisă de DGFP
Reclamanta și-a întemeiat cererea de suspendare pe o aparență de nelegalitate a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe producerea unor eventuale probleme de ordin financiar societății cauzate de executarea acesteia, ceea ce ar genera dificultăți reale în executarea obligațiilor asumate față de terțe persoane, putând chiar conduce la starea de încetare a plăților.
Reclamanta a achitat cauțiunea prevăzută de art.215 din OG nr.92/2003 și stabilită de instanță conform recipisei nr.-/1 din 02.10.2008 emisă de CEC Bank - Sucursala Sf.
Conform art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004"în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Ca urmare, în raport de prevederile legale menționate, pentru suspendarea actului este necesar se face dovada îndeplinirii unui caz justificat și a unei pagube iminente.
Potrivit art.2 lit.ș), prin "pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă funcționării unei autorități publice sau serviciu public", iar conform art.2 lit.t prin "cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ"
Deși decizia de impunere reprezintă titlu executoriu, emiterea acesteia nu a fost urmată și de emiterea vreunui act de începere a executării silite.
Împrejurarea că o începere a executării silite ar putea cauza o gravă problemă de ordin financiar care ar putea conduce chiar la încetare de plăți este o simplă afirmație, nesusținută de vreo probă. Motivația reclamantei în acest sens este doar una teoretică, nesusținută de nici un argument concret cu privire la patrimoniul societății, a pasivului și activului acesteia, cu referire specială la mijloacele fixe, circulante, creanțe, disponibilități bănești etc.
Pe de altă parte, aparența de nelegalitate la care face referire reclamanta nu este în stare să creeze"o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Constatările organului de control, soldate cu emiterea actelor administrative menționate, s-au bazat pe o anumită interpretare a prevederilor legale. Împrejurarea că reclamanta are o altă opinie în legătură cu modul de interpretare a dispozițiilor legale, nu poate conduce, în momentul actual la crearea unei îndoieli ori la o aparență de nelegalitate a actelor respective.
Aspectele referitoare la legalitatea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, în condițiile date, nu pot fi luate în discuție în cadrul procedural existent.
Într-o decizie de speță (nr.5191/27.10.2005), Înalta Curte de Casație și Justiție relevatcă "simpla susținere a reclamantei în sensul că nu datorează suma la care a fost obligată prin actul administrativ în discuție și la care prima instanță face referire în fundamentarea soluției adoptate, nu satisface cerințele art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004.
Faptul că suma stabilită prin actul de control are un cuantum mare și că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că, implicit există și o pagubă iminentă".
Față de cele expuse, și apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, astfel că s-a respins cererea de suspendare.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs în termen legal reclamantei- SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii de suspendare formulată de reclamanta - SRL.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
În urma controlului fiscal desfășurat la reclamantă în perioada 27.03.2008-1.04.2008, organul de control a întocmit Raportul fiscal, prin care a stabilit în sarcina reclamantei recurente obligații fiscale în sumă de 46.035 lei și majorări de întârziere în sumă de 34.823 lei, prin Decizia de impunere atacată majorându-se baza impozabilă cu privire la impozitul pe profit cu suma de 287.719 lei.
De asemenea i s-a stabilit și obligații cu titlu de TVA,majorându-se baza impozabilă cu suma de 293,39 lei - TVA.
Împotriva acestor acte a formulat contestație solicitând anularea lor, adică a Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.
Recurenta a susținut că în mod greșit Direcția Generală a Finanțelor Publice C, i-a respins contestația și a menținut cele două acte fiscale atacate.
Recurenta, a susținut că cererea sa de suspendare a executării Deciziei de impunere este întemeiată și legală și că reprezintă un caz bine justificat iar actele administrativ fisc ale sunt vădit nelegale.
În susținerea recursului, recurenta a invocat texte din contractul nr. 14/2005 ca și beneficiar al contractului având ca " obiect dreptul de folosință neexclusivă a mărcilor comerciale, Fila, La, ".
Însă organul de control a reținut greșit anumite aspecte, și că Raportul fiscal și Decizia de impunere sunt greșite, în sensul că facturile întocmite nu îndeplinise condițiile legale, pentru a fi considerente acte justificative.
Recurenta a mai susținut că în mod eronat Direcția Generală a Finanțelor Publice C a înlăturat cheltuieli de combustibil înregistrate de, și că aceste cheltuieli sunt deductibile din punct de vedere fiscal, deși pârâta nu le-a luat în considerare actele justificative depuse.
Se mai arată că și recalcularea taxei pe valoare adăugată pentru perioada supusă controlului fiscal este lipsită de temei legal.
Un alt aspect invocat este recurentă se referă la faptul că Direcția Generală a Finanțelor Publice C nu a dat dovadă de rol activ iar emiterea actelor administrativ fiscale contestate s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 7 și 12 din Codul d e procedură fiscală.
La punctul III din recurs, recurenta reclamantă a arătat că în lipsa suspendării executării actelor administrativ fiscale contestate, această societate este expusă la un prejudiciu iminent, acela de a fi executată silit pentru suma de 173.921 lei, având drept consecință intrarea în încetare de a plăti a societății și cu impact negativ asupra personalului propriu.
Prin executarea silită a societății s-ar ajunge la încetarea desfășurării activității comerciale a- SRL și neonorarea relațiilor cu furnizorii și clienții săi.
La punctul IV din recurenta a adus critici sentinței atacate și anume:
În mod greși a reținut instanța de fond prin hotărârea dată faptul că Decizia de impunere reprezintă titlul executoriu, dar că emiterea acesteia nu a fost urmată și de emiterea vreunui act de începere a executării silite și pentru acest argument a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă.
Ori, în cauză se contrazice argumentul instanței prin faptul că există Somația nr. -, prin care s-a început executarea silită în baza Deciziei de impunere nr. 54/22.04.2008.
Pentru cele arătate, reclamanta recurentă a susținut că motivul de respingere a cererii de suspendare formulată de aceasta este neîntemeiată.
Referitor la problemele de ordin financiar, recurenta susține că prin executarea silită, se aduce un prejudiciu societății, iar suma impusă de 173.921 lei reprezintă 23% din cifra de afaceri a societății, și că acest lucru conduce la blocarea circuitelor financiare ale societății, la încetarea de plăți.
Instanța de fond a respins cererea de suspendare și pentru motivul că " aparența de nelegalitate la care a făcut referire reclamanta nu este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și că, împrejurarea că reclamanta are o altă opinie în legătură cu modul de interpretare a prevederilor legale, nu poate conduce la momentul (pronunțării) actual la crearea unei îndoieli ori aparența de nelegalitate a actelor respective".
Pentru acest motiv, recurenta a considerat că în cauză în mod greșit a reținut instanța de fond aceste aspecte.
Recurenta a mai susținut că hotărârea atacată este nelegală deoarece instanța nu a ținut cont și nu a luat în considerare prevederile art.581-582 Cod procedură civilă referitoare la Ordonanța președențială și că în cauză nu e vorba de o diferență de interpretare a normei legale ci de un control al legalității actelor administrativ atacate, cu care instanța a fost învestită.
În cauză, intimata a susținut că Direcția Generală a Finanțelor Publice C nu va trece la executarea silită atâta timp cât există un litigiu pe rol cu privire la titlul executoriu însă în realitate aceasta a trecut deja la executare silită.
Se mai susține de recurentă că a plătit cauțiunea fixată de instanță, fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare.
Recurenta a solicitat instanței ă verifice cauza sub toate aspectele, conform prevederilor art. 304 /1 Cod procedură civilă.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate și să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 54/22.04.2008 până la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond în dosar nr-.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct.9, art. 304/1 Cod procedură civilă, Legea 554/2004 - art. 14-15, art. 215 al. 2 Cod procedură fiscală.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
În cauză recurenta a depus copie de pe sentința atacată fila 16-20, copie titlu executoriu fila 21-22, copie de pe Somație fila 24.
Față de recursul declarat de recurentă, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a formulat întâmpinare filele 30-32 dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că recurenta nu a făcut dovada că există în cauză un caz bine justificat și nici că executarea silită s-ar produce o pagubă iminentă, în patrimoniul recurentei, față de soluția de nesuspendare a executării.
În concluzie intimata a solicitat menținerea sentinței civile a Tribunalului Covasna ca legală și temeinică.
Recurenta a depus copie de pe obiectivele de la expertiza din dosarul nr. 1473/2008 a Tribunalului Covasna. La fila 34-40 a depus la dosar concluzii scrise, în sensul admiterii recursului, a depus copie de pe titlu executoriu și somație emise de intimată,filele 41-42 dosar.
Recursul este legal timbrat, fila 50 dosar.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.-1605 /6.11.2008 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor de recurs formulate de recurentă la punctul IV din recurs - fila 12-15 dosar și prin prisma prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, raportat la prevederile legale incidente în cauză, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Recurenta a solicitat în cauză, pe cale separată suspendarea executării unor acte administrativ fiscale depunând în cauză copie de pe titlu executoriu și de pe somația emisă de pârâtă, susținând că a formulat și contestație împotriva Deciziei de impunere și a Raportului fiscal întocmit de organul de control a Direcției Generale a Finanțelor Publice C, care i-a fost respinsă.
În esență, pentru a putea dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal se impune a fi dovedite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, adică că " există un caz bine justificat și că prin executarea actelor administrativ fiscale s-ar produce un prejudiciu, o pagubă iminentă în patrimoniul recurentei reclamante, ce nu ar mai putea fi recuperată de aceasta.
Ori, în cauză, din întreg probatoriul administrat în cauză la fond și în recurs, nu rezultă că și recurenta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării.
În ce privește critica de la punctul 1 din recurs ( pct. IV), instanța constată că în susținerea cererii de suspendare recurenta a depus înscrisuri privind executarea silită, titlu executoriu, ca atare împotriva actelor de executare silită se poate face contestație la executare la instanța competentă.
În cauză, recurenta nu a făcut dovada că există pe rol o astfel de cauză, având ca obiect contestație la executare.
În ce privește argumentele judecătorului de la fond, privind aprecierea actelor dosarului, și a condiției cazului justificat, respectiv a pagubei iminente, instanța de recurs constată că argumentele din hotărârea de fond nu sunt în contradicție cu actele dosarului iar convingerea intimă a judecătorului are la bază textul de lege - art. 14 din Legea 554/2004 și probele de la dosar.
Ca atare, nu se poate reține prima critică de recurs apreciind că este neîntemeiată va fi înlăturată.
În ce privește susținerile recurentei în sensul că instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile textului art. 581; 582 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că în cauză nu este vorba de o cerere de Ordonanță președențială, ci de o cerere pe contencios administrativ de suspendare.
Ca atare, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 581 Cod procedură civilă referitor la cea de-a doua critică din recurs, în sensul că se produce prin executarea silită un blocaj al circuitului financiar al recurentei, acest aspect nu conduce singur la concluzia că există îndeplinită condiția cazului justificat, chiar dacă suma în discuție reprezintă 23 % din cifra de afaceri a societății.
Pentru acest motiv se va înlătura critica de la punctul 2 din recurs.
În ce privește critica de la punctul 3 din recurs se reține că, în mod corect a apreciat instanța de fond că din actele dosarului, nu rezultă o îndoială puternică privind nelegalitatea actelor administrativ fiscale atacate.
Referitor la faptul că reclamanta a achitat cauțiunea, acest aspect este o condiție preliminară prevăzută de Codul d e procedură fiscală și ca atare nu se poate trece la judecarea cererii de suspendare fără achitarea cauțiunii.
Acest motiv de recurs nu conduce la nelegalitatea sentinței civile atacate.
Faptul comunicării hotărârii la sediul ales și că s-a declarat recurs în termen legal nu reprezintă propriu-zis o critică, recursul fiind în termen.
În ce privește examinarea cauzei sub toate aspectele conform prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța, verificând întreg probatoriul de la dosar constată că din procesul verbal legal, cererea reclamantei pe fond nu este dovedită conform art. 14 din legea 554/2004, iar în fapt și în drept nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea executării actelor fiscale.
În concluzie pentru considerentele de fapt și de drept expuse, se vor înlătura toate criticile formulate în recurs, ca neîntemeiate și nelegale, reținând că hotărârea atacată este conform prevederilor legii și înscrisurile de la dosar.
Recursul fiind nefondat, urmează a fi respins conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Cât privește apărarea pârâtei intimate, prin întâmpinare, aceasta va fi reținută ca justificată și legală.
Faptul că există un dosar de fond, având ca obiect anularea actului administrativ fiscal, nu conduce la ideea că se impune admiterea cererii de suspendare a recurentei, fără a ține cont de prevederile legale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL împotriva sentinței civile nr. 1605 din 6.11.2008 a Tribunalului Covasna.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /28.01.2009
Dact./02.02.2009/2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Georgeta Bejinaru Mihoc
