Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 300/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Alba Iulia
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 300/CA/2010
Ședința publică de la 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S ÎN NUME ȘI ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva sentinței civile nr.438/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamantul intimat, lipsind pârâtele recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocata reclamantului intimat depune la dosar un set de înscrisuri privind proveniența comunitară a bunului aflate la filele 27 - 66 în dosar.
Instanța constată că întâmpinarea înregistrată la dosar pentru termenul de judecată de 03.02.2010 din partea reclamantului intimat nu este semnată, împrejurare față de care avocata reclamantului intimat semnează și ștampilează întâmpinarea.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor declarate de pârâte și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare. Apreciază că pârâta recurentă justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, iar cu privire la excepția tardivității invocată de către aceeași pârâtă recurentă prin cererea de recurs, solicită respingerea acesteia.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, Administrația Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu,
-anularea deciziei de calcul nr. 8171/14.04.2009 și a chitanței seria - nr. -/11.05.2009 emise de
-restituirea sumei de 4901 lei taxă achitată necuvenit, actualizată cu rata dobânzii legale, până la data plății efective.
În fapt, reclamantul motivează că a achiziționat un autoturism marca, tip TA/ din Comunitatea Europeană iar la înmatricularea acestui autoturism a for nevoit să achite suma de 4901 lei - conform deciziei de calcul.
Plata taxei de poluare contravine prevederilor art. 90 din care instituie că nici un stat membru al uniunii nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mare decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. S-a adresat autorității emitente și a solicitat anularea actului de impunere iar prin adresa nr. 12924/1.06.2009, pârâta i-a comunicat refuzul revocării actelor fiscale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 148 din Constituția României și ale art. 90 din.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului a formulat întâmpinare, a invocat excepția tardivității acțiunii ca fiind introdusă peste termenul prevăzut de art. 107 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală iar, pe fond, respingerea acțiunii ca netemeinică, taxa percepută fiind calculată conform dispozițiilor OUG nr. 50/2008 și HG 868/2008.
De asemenea, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, susținând că obligația de plată a fost stabilită potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008, act normativ care a fost adoptat ulterior finalizării negocierilor cu Comisia Europeană iar expertul a precizat că aceasta este conform cu criteriile europene.
PrinSentința nr.438/CApronunțată la data de 05.10.2009 de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost respinsă excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul cu consecința anulării deciziei de calcul nr. 8171/14.04.2009 și a chitanței seria - nr.-/11.05.2009 emise de Administrația Finanțelor Publice, respectiv obligării pârâtelor la restituirea, către reclamant, a sumei de 4.901 lei, actualizată cu rata dobânzii legale, de la datat plății și până la restituirea efectivă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că acțiunea reclamantei are ca obiect anularea unor acte administrative și obligarea autorității la restituirea unor sume de bani, iar potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, această cerere se poate introduce în termen de 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă și întrucât în speță, răspunsul la plângerea prealabilă a fost comunicat reclamantei la data de 1.06.2009 iar acțiunea a fost înregistrată la data de 23.06.2009,excepția tardivitățiise impune a fi respinsă.
Cu privire lafondul cauzeis-a decis că prin instituirea taxei de poluare s-a produs o discriminare fiscală între bunurile importate și cele de producție internă iar actele administrativ fiscale emise în aplicarea OUG nr. 50/2008, care contravin normelor comunitare amintite sunt nelegale iar efectele lor se impun înlăturate.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP solicitând modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.
Prinmotivele de recursse arată că în primul rând acțiunea a fost introdusătardiv, justificată de împrejurarea că decizia de calcul a taxei de poluare - act administrativ fiscal - nu a fost contestată în termenul de 30 de zile conform art. 207 (1) din OG 92/2003.
Sub aspectulfonduluicauzei se arată că dispozițiile OUG 50/2008 sunt aplicabile în cauză, deoarece reprezintă voința legiuitorului român și nu au fost declarate neconstituționale iar solicitarea petentului de scutire de plata taxelor nu este de competența organului fiscal teritorial și nici a Tribunalului Sibiu.
În recursul său pârâta Administrația Fondului pentru Mediu arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât OUG 50/2008 este un act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, ea neputând fi asimilată nici cu o taxă vamală și nici cu o restricție la import. Se mai precizează că OUG nr. 50/2008 stabilește prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată următoarele:
Reclamantul a achiziționat în cursului anului 2008 un autoturism marca, tip TA/, înmatriculat pentru prima dată în Germania, pentru înmatricularea căruia a fost a fost obligat să plătească suma de 4.901 lei cu titlul de taxă de poluare, stabilită prin Decizia nr. 8171/14.04.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice.
Analizând ca și motiv de recurs de ordine publicăexcepția lipsei calității procesuale pasivea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice, instanța apreciază că aceasta este întemeiată.
Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează (art. 5 alin. 1), se încasează (art. 5 alin.4) și se restituie (art. 8 alin. 4) de către autoritatea fiscală competentă, respectiv "autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe" (art.2 lit. d). Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă".
În speță calitatea deautoritate fiscală competentăo are Administrația Finanțelor Publice a orașului, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.
Conform art. 2 din HG 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală "În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, ca instituții publice cu personalitate juridică." Așadar numai DGFP S are personalitate juridică nu și Administrația Finanțelor Publice.
Însă atât în doctrină cât și în practica instanței supreme s-a arătat în mod constant că trebuie făcută delimitarea între personalitatea juridică și capacitatea de drept administrativ. Astfel pentru a avea calitate procesuală este necesar și suficient ca autoritatea publică respectivă să aibă capacitate juridică de drept administrativ, adică să aibă competență. Sub acest aspect este evident că Administrația Finanțelor Publice are competență cu privire la calcularea, încasarea și restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare, emițând acte administrative în acest sens.
Dar, atunci când, într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației Fondului pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice a orașului, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii iar repararea pagubei privește bugetul Fondului pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu Administrația Finanțelor Publice a orașului și Administrația Fondului pentru Mediu.
Ca urmare excepțialipsei calității procesuale pasivea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice S este întemeiată, atâta timp cât ea nu are nici o competență cu privire la sumele reprezentând taxa de poluare și nici nu a fost sesizat ca organic ierarhic superior Administrației Finanțelor Publice a municipiului, sens în care recursul formulat pentru acest considerent va fi admis cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii față de ea.
*
În ceea ce privește solicitarea de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare trebuie reținute următoarele:
Natura juridică a deciziei de calcul a taxei de poluare rezultă din analiza dispozițiilor art. 5 alin. 1 și 7 din OUG 50/2008, aceasta reprezentând unact administrativ fiscal atipic(reclamantul are alegerea de a nu achita taxa stabilită prin acest act, fără ca această manifestare de voință să determine transformarea deciziei de calcul în titlu de creanță, respectiv titlu executoriu).
Decizia nr. 8171 fost emisă la data de 14.04.2009 iar prin ea a fost individualizată taxa de poluare. Ea a fost comunicată reclamantului la data de 14.04.2009 (13 dosar fond) care, pe baza ei a achitat taxa la data de 11.05.2009.
Conform art. 7 din OUG 50/2008 raportat la art. 207 din OG 92/2003 " Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii."
Fiind vorba despre un act administrativ fiscal reclamantul era obligat să îndeplinească această procedură prealabilă specială în termenul de decădere defipt de lege, aspect pe care nu l-a realizat. Față de această împrejurare având în vedere dispozițiile art. 109 din Codul d e procedură civilă petitul respectiv trebuia respins ca inadmisibil. Sub acest aspect instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, dispunând anularea sa fără a verifica cerința care constituie fine de neprimire.
În ceea ce privește formula juridică folosită de reclamant, astfel cum aceasta trebuia identificată de instanță conform art. 129 din Codul d e procedură civilă este aceea arefuzului nejustificat de restituire a unei taxe nelegal încasate, solicitată în condițiileart. 21 alin. 4 și art. 117 alin. 1 lit. d din OUG 92/2003.
El a contestat însăși legalitatea taxei pe care a fost obligat să o achite, pe motiv de incompatibilitate a OUG 50/2008 cu art. 90 din Tratatul CE, astfel că litigiul este unul de contencios fiscal, dat de lege în competența instanțelor de contencios administrativ.
*
Dealtfel nici solicitarea reclamantului privind anularea chitanței de plată a taxei nu poate fi primită.
Chitanța seria - nr.- din 11.05.2009 emisă de ca urmare a plății taxei, nu este act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu a fost emisăîn vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legiiși nu este de natură să producă vreo consecință juridică, respectivsă dea naștere, să modifice sau să raporturi juridice.Ea este doar un act constatator al plății, deci are caracter ulterior nașterii raportului juridic de drept fiscal, făcând dovada executării obligației. În consecință soluția instanței de fond de anulare a chitanței nu poate fi primită atâta timp cât aceasta nu are caracter de act administrativ generator de efecte juridice.
*
Cu privire la motivul de recurs referitor la conformitatea taxei de poluare instituită de OUG 50/2008, cu dispozițiile art. 90 din (devenit art. 110 din - începând cu data de 01.12.2009) curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este legală.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008 ( forma în vigoare la 01.07.2008)prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituireataxei pe poluarepentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopulasigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG 50/2008:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Comunităților Europene (devenit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene - - începând cu data de 01.12.2009)nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată încauza Weigel(2004) CJCE a stabilit căobiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Problema care este supusă dezbaterii este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor din tratat invocate de reclamant.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de poluareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare)nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE (devenit art. 110 din - începând cu data de 01.12.2009) trebuie interpretat ca interzicândotaxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale OUG 50/2008, constată faptul că taxa de poluare a fost stabilită prin Decizia nr. 8171/14.04.2009, după data modificării OUG50/2008 prin OUG 218/2008 și OUG 7/2009.
În consecință, compatibilitatea OUG50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse în primul rând prin OUG 218/2008.
Analiza trebuie efectuată prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea OUG 218/2008.
Astfel, în preambulul ordonanței de urgență analizate se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere:,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare".
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al OUG50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de munca angrenate în producția de autovehicule.
Trebuie enunțat în acest context și faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autovehiculelor în România, indiferent de tipul acestora, prin actul normativ enunțat, OUG218/2008, o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare.
Astfel potrivit art. III din OUG 218/2008,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008". Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În urma modificarilor aduse prin OUG218/2008, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există o discriminareîntre o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România - respectiv cele de tipulM1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4și restul autoturismelor noi sau second-hand de același tip - M1 și N1, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există astfel unraport de concurențăîntre produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse,în speță fie spre cele deja inmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Referitor la raportul de concurență trebuie reținută și noțiunea de produse similare. Astfel, încauza 168/78 Comisia FranțaCurtea a decis că trebuie să fie considerate produse similare produsele care "au caracteristici similare și îndeplinesc aceleași nevoi din punct de vedere al consumatorului"
Așadar trebuie menționat că discriminarea operează numai între produse care deservesc același scop, respectiv numai pentru cele de tipul M1 și N1, pentru celelalte tipuri - M2,M3,N2,N3 - neexistând o astfel de discriminare. Ca exemplu un autotren sau un autobuz nu corespunde acelmunicipii nevoi ca și un autoturism și ca urmare nu se află în situații comparabile, deci nu poate fi subiect al discriminării instituite de art. III din OUG 218/2008.
În speță reclamantul a cumpărat un autoturism de tipul M1, a cărui înmatriculare o solicită în cursul anului 2009. Având în vedere că exigibilitatea taxei se raportează la momentul la care se solicită înmatricularea, conform art. 4 lit. a din OUG 50/2008 rezultă că reclamantul are obligația de plată a taxei conform OUG 50/2008 modificată prin OUG 218/2008 și OUG 7/2009. Ca urmare el este subiect al discriminării instituite de art. III din OUG 218/2008 și ca atare în mod corect a procedat instanța de fond când a înțeles să facă aplicarea directă a dreptului comunitar, respectiv a dispozițiilor art. 90 din și să înlăture obligația de plată a taxei de poluare pentru reclamant.
Față de cele ce preced se constată că recursul Administrației Fondului pentru Mediu este neîntemeiat și urmează a fi respins conform art. 312 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a orașului împotriva Sentinței nr. 438/CA/2009 pronunțată la data de 05.10.2009 de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul - împotriva acestei pârâte.
Admite excepția tardivității cu privire la Decizia de calcul a taxei de poluare și în consecință respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul - împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a orașului cu privire la solicitarea de anulare a Deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 8171/14.04.2009.
Respinge solicitarea reclamantului de anulare a chitanței seria - nr.- din 11.05.2009.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței nr. 438/CA/2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red/Dact//18 Martie 2010
Jud. fond
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
