Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3000/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3000/2008
Ședința publică din 12 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTORI: Rodica Filip, Axente Irinel Andrei Sergiu
-- -
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, împotriva Sentinței civile nr. 1444 din 5 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamanta intimată -, privind și pe pârâta intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este lipsă de procedură cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C, care nu a fost citată, însă curtea apreciază că nu este lipsă de procedură întrucât prin sentința civilă atacată s-a stabilit o obligație numai în sarcina Administrației Finanțelor Publice a municipiului C-N, care a fost legal citată pentru acest termen.
Se mai menționează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat.
La data de 19 noiembrie 2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei intimate -, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, solicitând, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1444 din 5 septembrie 2008 Tribunalului Cluj s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj invocată de pârâtele C și C-N, s-a admis excepția invocată de pârâta de C și în consecință s-a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei C, având ca obiect anulare act administrativ fiscal, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Totodată, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și s- admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N, și în consecință, pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 4037 lei, reprezentând taxă auto de primă înmatriculare cu dobânda legală la data plății.
S-a respins petitul având ca obiect anularea actului administrativ fiscal nr.3605/03.03.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea actului administrativ-fiscal nr.3605/03.03.2008 emis de pârâta de rd.1, precum și restituirea sumei de 4037 lei, cu dobânda legală de la data plății, reprezentând taxa auto de primă înmatriculare.
În motivare, a arătat că în data de 09.07.2007, a achitat la Trezoreria C suma de 4037 lei, cu titlu de taxă auto de primă înmatriculare, iar la data de 04.02.2008 a adresat o cerere către pârâta rd.1 pentru restituirea acestei taxe și la care i s-a răspuns că suma nu va fi restituită.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.7, 8 al.1 și 11 din Legea nr. 544/2004, art.6-12, art.30-37 din Tratatul d l Roma de constituire a, art.3 lit.a din Tratatul privind, art.3 lit.a și c din Tratatul d l Amsterdam, Tratatul de aderare a României la. interpretările Curții Europene de Justiție.
Pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N, prin întâmpinarea depusă, au solicitat respingerea acțiunii pentru necompetența materială a tribunalului, respectiv lipsa calității procesuale pasive a C și ca nefondată față de C-
În motivare, au arătat că actul administrativ fiscal contestat este actul emis de C-N, astfel că Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C nu are calitate procesuală pasivă în speță.
S-a solicitat respingerea acțiunii, deoarece reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul dispozițiilor legale in vigoare la data plății, respectiv art.2141-3din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art.311-2din HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 și care nu contravenea tratatelor europene invocate.
În ceea ce privește dobânzile solicitate, a susținut că în speță sunt incidente dispozițiile cu caracter special prevăzute la art.124 pr.fisc.
Tribunalul a reținut că excepția necompetenței materiale a tribunalului a fost respinsă, deoarece raportat la obiectul juridic dedus judecății întemeiat pe art. 8, 18 din Legea nr.554/2004, competența îi aparține.
Susținerea pârâtelor în sensul că acțiunea reclamantei este inadmisibilă prin înscrisul de la fila 21 motivată de intrarea in vigoare la data de 01.07.2008 a OUG 50/2008 a fost respinsă deoarece suma a cărei restituire se solicită a fost achitată la data de 09.07.2007, iar actiunea a fost înregistrată la data de 11.06.2008, dată la care nu era în vigoare ordonanta menționată or, conform principiului neretroactivității nu pot fi incidente cauzei la o dată retroactivă.
De asemenea, apărarea invocată de ambele pârâte în sensul că reclamanta ar fi invocat excepția de neconstituționalitate a disp.art. 2141-2143din Legea 571/2003 prin raportare la prev.art. 20 (2) din Constituția României este neîntemeiată deoarece aceste aspecte au fost învederate in sustinerea apărării obiectul juridic al cauzei constituindu-l obligarea la restituirea unei sume nedatorate care se circumscrie competentei speciale statuate de art.8 si 10 din Legea 554/2004.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la 8, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia.
Având în vedere că actul administrativ fiscal contestat este emis de pârâta de rd.1, instanța apreciază ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta de rd.2, urmând a dispune admiterea acesteia și a respinge acțiunea reclamantei pe această excepție.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamanta a achitat la data de 09.07.2007 suma de 4037 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Considerând nelegală perceperea acestor taxe s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Adminstratia Finantelor Publice a Municipiului C-N solicitând modificarea hotărârii în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulată de reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal Tribunalul s-a pronunțat asupra interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, întrucât singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție Comunitară.
În al doilea rând, Tribunalul s-a pronunțat asupra neconcordanței între prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 și cele ale tratatelor europene invocate, în special cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene. Competența de a constata aceste încălcări revine Curții Constituționale conform principiului constituțional reglementat la art. 20(2) "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.."
Fiind vorba despre un principiu constituțional, orice lege sau ordonanță, sau prevederi ale acestora care nu sunt în acord cu legea fundamentală trebuie constatate ca atare de către Curtea Constituțională în temeiul art. 145 din Constituție.
Pe fondul cauzei, sentința ar fi neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul unor dispoziții legale în vigoare, respectiv în baza prevederilor art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311-32din HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Dispozițiile art. 2141 și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Este binecunoscut faptul că art. 90 din Tratatul E, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale E, ci s-a aplicat tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv s-a aplicat și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale, precum și, cel mai important, autoturismelor noi din producția națională a României.
Această taxă s-a achitat inclusiv pentru autoturismele și autovehiculele noi din producția națională a României, respectiv pentru mărcile, Daewoo, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme și autovehicule comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării și fabricate în România, criteriul unic fiind ca aceste autoturisme și autovehicule să se afle la prima înmatriculare în România.
Ca urmare, instituirea criteriului" primei înmatriculări În România" conferă taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografică sau națională a acestor autoturisme și autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea vreunui principiu fundamental înscris în tratatele europene și comuni tare și nici de încălcarea art. 90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România.
Nici chiar Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
S-a menționat că 16 state membre ale Uniunii Europene practică în prezent o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor, printre care, Danemarca, Spania, Olanda, Ungaria, Cipru, etc. Mai mult, se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene un proiect de directivă în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
A solicitat ca instanța să țină cont de faptul că de la date de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Conform art. 11 din OUG nr. 50/2008 " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite În normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgentă".
Începând cu data de 1 iulie 2008 au intrat în vigoare și normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență și, prin urmare, cererile contribuabililor vor putea fi solutionate numai după această dată.
În ceea ce privește dobânzile solicitate și acordate până la data plății, s-a arătat că în materia contenciosului administrativ fiscal, sunt incidente dispozițiile cu caracter special prevăzute la art. 124 din Codul d e procedură fiscală intitulat dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget", care stipulează în mod expres faptul că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin 2 sau art.70 după caz (60 de zile). Acordarea dobânzii se face la cererea contribuabililor.
Prin întâmpinarea depusă reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefundat, susținând, în esența, legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul d e procedură fiscală, dispoziții inițial introduse prin Legea nr. 343/2006, lege ulterior modificată prin OUG nr. 110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie să se țină cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, și că se are în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Actul atacat întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii.
De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entității ce aparține de pârâtă (trezorerie) este o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.
Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acesteia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Curtea mai reține că tribunalul a făcut aplicarea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-arvalidaprin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de către recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C- în contradictoriu cu intimata - având ca obiect Sentința civilă nr. 1444/5.09.2008 pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr- pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 12.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Rodica Filip, Axente Irinel Andrei Sergiu
- - --- - -- -
GREFIER
-
Red.
2 ex./23.12.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Axente Irinel Andrei Sergiu
