Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3072/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3072/2009
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul REPREZ. DE CLUBUL ROMÂN FILIALA M-AGENȚIA B M, împotriva sentinței civile nr. 2288/2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 25.11.2009, recurentul a depus la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, în sumă de 22 lei timbru și 0,3 lei timbru judiciar mobil.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2288 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile DGFP M și B M și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamantul a achitat suma de 648 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Considerând nelegală perceperea acestor taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. În cazul de față, autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată în România nefiind făcută dovada unei înmatriculări anterioare într-un stat membru al Uniunii Europene, astfel că nefiind incidente prevederile art.90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene, taxa a fost legal instituită fiind datorată de către reclamant. De asemenea, au fost respinse excepțiile prescripției procedurii prealabile pe motivul că taxa a fost instituită în baza unei legi, iar procedura de infrigement și cea a recursului prealabil sunt proceduri facultative pentru instanțele interne, iar în cazul de față textul tratatului european este clar și echivoc.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii pe motivul că reglementările art.214/1 și 214/3 Cod fiscal contravin art.90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene, fapt care a fost recunoscut și de guvern prin adoptarea art.11 din OUG 50/2008. Totodată, se invocă art.16 din Constituția României susținându-se că prevederile nu pot fi valabile pentru o categorie de plătitori și nevalabile pentru o altă categorie de plătitori. Prin urmare, fiind plătită datorită unui act normativ adoptat cu încălcarea prevederilor tratatului se impune a fi restituită atât suma achitată în baza acestor prevederi cât și dobânda legală prevăzută de art.124 pr.fiscală urmând ca pârâtele să fie obligate și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și onorar avocațial.
Pârâta DGFP Mad epus întâmpinare arătând că în acest caz nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.90 paragraf I din Tratatul CE, iar OUG 50/2008 este constituțională și în concordanță cu prevederile tratatului și cu art.135 din Constituție.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
Potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.
Este de observat că în determinarea caracterului discriminatoriu al taxei, esențial este a stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar.
Pentru a da, însă, eficiență dispozițiilor legale enunțate anterior este necesar ca reclamantul să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art.90 din Tratatul CE sunt incidente în cauză. Altfel spus, reclamanta trebuia să depună înscrisurile care să ateste că bunurile în litigiu - respectiv autoturismul a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre ale UE fiind suspus deci anterior traversării graniței unui impozit într-un alt stat comunitar.
Se poate observa, însă, că reclamantul nu a depus aceste înscrisuri nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs, astfel că acțiunea formulată de către reclamantă, în care se prevalează de preeminența normelor comunitare apare ca neîntemeiată, bunurile în litigiu fiind înmatriculate pentru prima dată în România, urmare a achiziționării acestora de la reprezentanța mărcii din municipiul C N, astfel că nu poate fi reținută incidența normei comunitare invocate de reclamantă și urmează a fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește asigurarea egalității între cetățeni raportat la aplicarea prevederilor din Codul fiscal, aceasta este asigurată pentru ca prevederile legale arătate erau în vigoare la data achitării și în consecință în condițiile în care nu se invocă o neconcordanță cu prevederile Tratatului Comunității Europene, ele sunt aplicabile astfel că taxele de primă înmatriculare achitate de toți cetățenii pentru autoturisme care nu au fost înmatriculate anterior într-un stat membru al UE, nu încalcă prevederile tratatului pentru ca instanțele judecătorești să pună de o parte respectiv să nu aplice aceste prevederi. Aplicarea normelor comunitare cu prioritate se impune pentru a respecta obligațiile angajate de statul român, însă aceasta nu duce la lipsirea de eficacitate a legislației interne decât în ipoteza în care această legislație încalcă libera circulație a bunurilor în interiorul Comunității Europene. Prin urmare, este posibil ca aceleași prevederi legale să fie înlăturate într-un caz în care autoturitățile administrative sau instanțele de judecată consideră că se încalcă normele comunitare și să fie deplin valabile în condițiile în care nu se încalcă normele comunitare.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale enunțate anterior astfel că va aprecia recursul declarat de către recurentă ca nefiind fondat iar în temeiul art. 312 pr.civ. urmează să îl respingă și să mențină în totalitate sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile 2288 din 22.04.2009 pronunțată în dosarul - al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- - -
Red./CA
4.12.2009 - 4 ex.
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Liviu
