Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3075/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3075/2009
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 1213/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de 20.11.2009, recurenta a depus motivele de recurs. De asemenea, intimata, a depus al dosar, la data de 25.11.2009 întâmpinare.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1783 din data de 12.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
S-a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpia- și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 3361 lei cu titlu de taxă primă înmatriculare auto cu dobânda legală aferentă conform art.124 pr.fisc.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Câmpia este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la 9, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamanta a achitat la data de 01.08.2007 suma de 6061 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, din care i s-a restituit suma de 2700 lei, apreciată ca fiind diferența între taxa specială pentru autoturism și taxa de poluare, ori la acea dată nu erau in vigoare prevederile OUG 50/2008, prevederi care potrivit principiului neretroactivității legii nu puteau fi aplicate. Considerând nelegală perceperea acestei diferențe de taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu a putut fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea formulată și va dispune în consecință.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 3361 lei, dispoziții incidente speței și nu art.117 C,pr.fisc. invocat de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Câmpia, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, în subsidiar, în sensul admiterii în parte a acțiunii și respingerea cererii de obligarea a pârâtei la plata dobânzii solicitate.
În motivare recursului pârâta arată că, hotărârea atacată este netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
1. În primul rând, supune instanței de control judiciar faptul că acțiunea formulată de reclamantă trebuia respinsă ca inadmisibilă.
Pârâta are în vedere faptul că actul prin care s-a stabilit că suma de 3361 lei este datorată bugetului de stat este Decizia de restituire 9097/21.07.2008 Împotriva acesteia reclamanta nu a exercitat calea administrative de atac a contestației prevăzuta de art.205 si următoarele din OG92/2003.
2). In al doilea rând,in mod nelegal Tribunalul s-a pronunțat asupra interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, întrucât singura competenta in a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție Comunitara.
3).In al treilea rând,Tribunalul s-a pronunțat asupra neconcordantei intre prevederile art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 si cele ale tratatelor europene invocate, in special cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, întrucât competenta de a constata aceste încălcări revin Curții Constituționale conform principiului constituțional reglementat la art. 20(2)"daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale
Fiind vorba despre un principiu constituțional, orice lege sau ordonanța, sau prevederi ale acestora care nu sunt in acord cu legea fundamentala trebuie
constatate ca atare de către Curtea Constituționala in temeiul art. 145 din Constituție.
4). In al patrulea rând,PE FONDULsentința este neîntemeiata pentru următoarele considerente:
Prin Decizia 90297/21.07.2009 emisa de Administrația Finanțelor PubliceaMunicipiului Câmpia, suma de3361leiceface obiectul prezentului litigiu,, afost reținuta de Administrația Finanțelor PubliceaMunicipiului Câmpiacutitlu de taxa de,in temeiul OUG 50/2008, in vigoare de la data de 1.07.2008.
Conform art. 11 din OUG nr. 50/2008 " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite În normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență." Începând cu data de 1 iulie 2008 au intrat in vigoare si normele metodologice date in aplicarea ordonanței de urgenta si, prin urmare, cererile contribuabililor vor putea fi soluționate numai după aceasta data.
Totodată, potrivit Anexei 1 Ordinului președintelui 986/2008, ce reglementează procedura privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule pct. 1.3 litera c),"Organul fiscal competent stabilește taxa pe poluare pentru următoarele situații reglementate de ordonanță:.c)pentru restituirea sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule:
Este binecunoscut faptul ca art.90 din Tratatul, reprezintă unul din temeiurile de baza ale consacrării liberei circulații a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abțină a institui, respectiv sunt obligate sa înlăture orice măsura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor si serviciilor in cadrul Uniunii Europene.
Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativa sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
In speță, taxa pentru poluare se aplica respectiv s-a aplicat si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, autoturismelor noi si second-hand din alte state care nu sunt membre ale (, etc.), precum cel mai important, autoturismelor noi din producția naționala a României.
În ceeaceprivește dobânzilesolicitate siacordate,arătăm că reclamanta are dreptul la dobânda prevăzută de art. 124 doar în cazul în care cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare ar fi fost Întemeiată pe prevederile art. 117 alin. 1 iar instituția noastră ar fi refuzat restituirea sumei solicitate cu toate că cererea de restituire s-ar fi încadrat în cazurile prevăzute la art. 117 alin 1 lit. a) - h).
Prevederile legale menționate mai sus au următorul cuprins:
"ART. 117
Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță;
b) cele plătite În plus față de obligația fiscală;
c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art.170;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, În temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
(2) Prin excepție de la prevederile alin.(1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere."
"ART. 124
în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget.
(1)Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117alin.(2)sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de Întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de pIătitori."
Având în vedere faptul că acțiunea reclamantului nu a fost întemeiată pe prevederile art. 117 din nr.OG 92/2003, acesta nu are dreptul la plata dobânzii prevăzute deart.124 din aceeași ordonanță.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 2009, reclamanta a solicitat respingerea recursului formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, Administrația Finanțelor Publice a mun. Câmpia, ca neîntemeiată și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a cererii invocate de recurentă, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care prin prezenta cerere s-a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, achitată în baza dispozițiilor Codului fiscal și în lipsa emiterii vreunui act administrativ fiscal care să poată fi contestat în cadrul procedurii prevăzute de art. 205 și urm. Cod de procedură fiscală.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul privind instituirea comunităților europene. Tribunalul nu a interpretat o dispoziție din Tratatul de instituire a Comunității Europene, astfel cum eronat susține recurenta, ci a analizat compatibilitatea legislației interne cu normele de drept comunitar, ca prim judecător comunitar.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Referitor la obligația de plată a dobânzii,Curtea constată că instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzii fiscale aferente, prevăzute de art. 124 Cod procedură fiscală.
Or, o atare dobândă fiscală putea fi acordată doar în cazul în care cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare ar fi fost întemeiată pe prevederile art. 117 Cod procedură fiscală. În speță, însă, cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare nu a fost întemeiată pe aceste dispoziții legale, reclamanta având dreptul doar la dobânda legală reglementată de dispozițiile OG nr. 9/2000, dobândă care nu a fost însă solicitată în cauză.
Prin urmare, din acest punct de vedere sentința recurată urmează să fie modificată, fiind incident motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Câmpia, împotriva sentinței civile nr. 1783/2009, din data de 12.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură obligația pârâtei privind plata dobânzii fiscale.
Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - --- - -
.D/Dact.
5 ex./08.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa, Liviu
