Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 32/CA/2009
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta - A I și pârâta DGFP A împotriva sentinței nr. 1147/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentantul recurentei reclamantă - dl. Gh., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar, din partea reprezentantului recurentei reclamante acte medicale, prin care acesta înțelege să facă dovada imposibilității depunerii motivelor de recurs în termenul legal.
Instanța pune în discuție excepția nulității recursului, întrucât acesta nu a fost motivat în termen.
Reprezentantul recurentei reclamantă învederează instanței că s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta în instanță și de a depune recursul, datorită problemelor de sănătate pe care le are. În dovedirea acestor susțineri a depus la dosar bilet de ieșire din spital, care atestă problemele de sănătate.
Reprezentantul recurentei reclamantă solicită instanței să-i acorde posibilitatea de a se apăra în cadrul acestui proces și declară că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Întrucât în cauză a fost declarat recurs și de către pârâta A și având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor declarate.
Reprezentantul recurentei reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință a se dispune menținerea în parte a hotărârii instanței de fond, în ceea ce privește impozitul pe profit aferent anului 2003 și anularea tuturor actelor de control în ce privește modul de stabilire a TVA - ului și majorările de întârziere aferente și cu privire la cheltuielile cu utilitățile efectuate în anul 2005. Arată că în anul 2005 activitatea societății reclamantă a fost redusă la maxim.
Reprezentantul recurentei reclamantă solicită respingerea recursului declarat de DGFP ca fiind neîntemeiat. Învederează instanței că în urma controalelor efectuate de Poliție, de Garda Financiară, de Procuratură nu s-a descoperit nici un motiv de sancționare. Arată că a pus la dispoziția organelor de control toate actele, DGFP a solicitat documente, care i-au fost comunicate, iar după două zile a fost chemat pentru semnarea documentelor finale, moment în care i s-au cerut alte acte, spunându-i-se că nu le-a depus.
Cu cheltuieli de judecată, conform actelor depuse.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ fiscal înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- reclamanta - - SRL AIa chemat în judecată pârâta DGFP A solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
1. Anularea următoarelor acte administrativ fiscale:
- Decizia nr. 29/15.05.2007 prin care s-a respins contestația;
- Decizia de impunere fiscală nr. 95/01.02.2007;
- Dispoziția nr. 168/01.02.2007 privind măsurile impuse de organele de inspecție fiscală;
- Raportul de inspecție fiscală generală nr. 2/01.02.2007.
2. Suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 95/01.02.2007 până la soluționarea irevocabilă a cauzei, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivare se arată că a solicitat anularea în parte a actelor contestate în ceea ce privește stabilirea obligațiilor suplimentare de plată privind impozitul pe profit, TVA și accesoriile acestora.
S-a criticat, în primul rând, faptul că nu au fost acceptate ca și cheltuieli deductibile sumele de 1714 aferentă facturii -/20.06.2003 și 17.395 lei aferentă facturii -/04.08.2003 pe motiv că cele două facturi nu cuprind codul fiscal al cumpărătorului.
Întrucât actele normative indicate, respectiv Legea 31/1990 (care trebuie interpretate prin raportare la Legea nr. 414/2002) și Legea nr. 345/2002 nu prevăd în mod expres o sancțiune pentru lipsa unui dintre elementele pe care trebuie să le cuprindă factura, se apreciază că interpretarea dată de organul fiscal reprezintă o adăugare la lege.
În al doilea rând, a fost criticată măsura neacceptării ca și cheltuială deductibilă a sumei de 1555 lei aferentă facturii -/30.06.2003, sumei de 1509 lei aferentă facturii -/08.07.2003 și a sumei de 17.395 lei aferentă facturii -/04.08.2003 pe motiv că pentru cele trei facturi nu s-au prezentat documente justificative care să ateste prestarea efectivă a serviciilor, pretins executate.
Măsura este apreciată ca nejustificată din moment ce documentele au fost prezentate sub nr. -/01.03.2007.
În al treilea rând, a fost criticată măsura de apreciere nedeductibilă pentru anul 2005 a sumei de 5912 lei reprezentând contravaloare utilități (telefon și energie electrică), pe motiv că de vreme ce nu s-au realizat venituri, nu se pot deduce, pe cheltuieli, aceste sume întrucât ele nu au servit la realizarea veniturilor.
Reclamanta precizează că suma de 5912 lei reprezintă cheltuieli parțiale cu întreținerea sediului și în lipsa veniturilor au fost suportate din banii personali ai administratorului. Or, atâta timp cât societatea nu a fost dizolvată, ea are nevoie de sediu, astfel că aceste cheltuieli ar fi trebui luate în considerare.
În fine, ultima critică vizează stabilirea TVA arătându-se că raportul de inspecție fiscală cuprinde mențiuni contradictorii.
Astfel, deși la pag. 11 dosar fond se reține că: "la data de 30 iunie 2006 rezultă TVA de plată în sumă de 669 lei, care în fișa sintetică totală a fost compensat cu TVA de recuperat pe trimestrul III 2006 în sumă de 279 lei, iar diferența de 390 lei a fost achitată de societate conform OP nr. I/-/19.01.2007", în pag. 15 și 16 din raport să stabilească TVAdatorat pentru perioada 04.08.2003 - 30.06.2006 în sumă de 4.535 lei.
Față de aceste aspecte, s-a apreciat că stabilirea suplimentară a impozitului pe profit, TVA și accesoriile acestora s-a realizat în mod eronat.
Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ, prin sentința administrativă nr. 1147/CAF/25 septembrie 2008 admis în parte acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantă și în consecință:
A anulat în parte Raportul de inspecție fiscală nr. 2/01.02.2007, Decizia de impunere nr. 95/01.02.2007, Dispoziția nr. 168/01.02.2007 și Decizia nr. 29/15.05.2007 numai în ce privește stabilirea impozitului pe profit aferent anului 2003, pe care îl stabilește la 457 lei și a majorărilor de întârziere pe care le stabilește la suma de 472 lei.
S-a respins acțiunea reclamantei pentru anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 2/01.02.2007, a Deciziei de impunere nr. 95/2007, a Deciziei nr. 168/2007 și Deciziei nr. 29/2007 cu privire la nivelul de stabilire a TVA și a majorărilor de întârziere aferente.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2.680 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a apreciat că facturile fiscale - și -îndeplinesccerințele formale prevăzute de legislația în vigoare la momentul emiterii lor pentru fi luate în considerare la stabilirea impozitului pe profit, dar NU îndeplinesc cerințele legale pentru a beneficia de deducerea TVA-ului.
În ceea ce privește cea de- doua chestiune, referitoare la aprecierea ca și cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil a sumelor stipulate în facturile -, - și -/2003, din actele aflate la dosar, s-a reținut că între - - SRL și - SA s- încheiat contractul de execuție nr.491/02.07.2003 (163) și procesul verbal de recepție din 15.08.2003 (161), respectiv contractul de execuție 476/27.05.2006 (166) și procesul verbal de recepție din 30.06.2003 (165) și 08.02.2003 (160) - acte justificative conform art. 9 alin. 7 lit. s din Legea 414/2002 și pct.9.14 din HG 859/2002
Cu privire la excluderea sumei de 5.912 lei - reprezentând cheltuieli aferente consumului de utilități (energie electrică, telefon) la sediul social - din categoria cheltuielilor deductibile la calculul profitului impozabil pe anul 2005, s-a apreciat ca nerelevante susținerile expertului contabil care opina pentru deducerea acestor cheltuieli pe motiv că "ele au fost declarate deductibile pe anii precedenți" (ani în care societatea obținut venituri) sau că "Legea 571/2003 nu arată în mod expres că anii în care societatea nu înregistrat venituri, orice cheltuială este considerată nedeductibilă".
Interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii 571/2003 și cea teleologică dispozițiilor art.21 alin.1 relevă, fără putință de tăgadă că perioada avută în vedere de legiuitor esteanul financiar, declarațiile privitoare la stabilirea veniturilor, cheltuielilor și implicit impozitelor vizând tot o astfel de perioadă.
Împotriva aceste hotărâri au declarat recurs reclamanta - - SRL A I și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanta, prin motivarea recursului depusă în afara termenului de recurs, a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în parte și în ce privește modul de stabilire a TVA și majorările de întârziere aferente și cu privire la cheltuielile cu utilitățile efectuate în anul 2005.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanta arată că, deși existau dovezi clare cu privire la dreptul de deducere a TVA - ului, organul fiscal cât și instanța i-au respins acțiunea sub acest aspect.
Pârâta DGFP A, prin recursul declarat, a solicitat admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței atacate în ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar pe anul 2003 în sumă de 5534 lei și accesorii aferente în sumă de 6007 lei, precum și respingerea în totalitate a cheltuielilor de judecată acordate.
În expunerea motivelor de recurs pârâta arată că la data controlului reclamanta nu a prezentat situații de lucrări, procese-verbale de recepție, chitanțe cu tarife, termene, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 414/2002 (art. 9 alin (7) lit. s) în vigoare la data stabilirii obligației, actele fiind depuse ulterior, cu ocazia efectuării expertizei.
În aceste împrejurări nu se justifică obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta nu a motivat recursul în drept.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată următoarele:
1. Cu privire la recursului reclamantei, instanța constată că este nul.
Potrivit art. 306 (1) Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, respectiv 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Or, reclamatei i s-a comunicat sentința administrativă nr. 1147/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara la data de 8.10.2008.
A declarat recurs la data de 21.10.2008, fără să arate vreun motiv, arătând că în termenul legal va depune motivarea.
Motivarea a fost depusă la data de 8.12.2008 la instanța de recurs cu mult peste termenul legal prevăzut de lege.
Motivele invocate de reclamantă privind existența unei împiedicări obiective de a motiva recursul justificat de starea de sănătate a administratorului sunt nefondate, deoarece din actele medicale depuse în cauză s-a dovedit că administratorul reclamantei a fost internat în spital în perioada 14-15.09.2008 și 23-25.11.2008.
Termenul de recurs de 15 zile, care a curs de la comunicarea hotărârii - 8.10.2008 - s-ar fi împlinit la data de 25.10.2008, iar administratorul reclamantei a fost internat în spital în perioada 14-15.09.2008 și respectiv 23-25.11.2008, perioade care nu se situează în termenul de motivare a recursului.
În consecință nu sunt îndeplinite nici condițiile privind o eventuală repunere în termenul de motivare a recursului, conform art. 104 Cod procedură civilă.
Prin urmare se constată nulitatea recursului declarat de reclamantă.
2. Cu privire la recursul pârâtei, Curtea constată că este nefondat.
Instanța de fond, în baza probatoriului administrat, actele depuse de reclamantă, concluziile expertizei contabile efectuată în cauză de expertul, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Astfel, organul fiscal a apreciat că nu pot fi considerate cheltuieli deductibile suma de 1.555 lei - aferentă facturii nr. - din 30.06.2003, suma de 1509 lei aferentă facturii - din 8.07.2003 și suma de 17.395 lei aferentă facturii nr. - din 4.08.2003 pentru considerentul că pentru cele 3 facturi nu s-au prezentat documente justificative.
Reclamanta însă a prezentat autorității de control fiscal toate documentele înregistrate sub nr. -/1.03.2007, care dovedesc prestarea efectivă a serviciilor, respectiv zincare suporți metalici, zincare electrolitică site germinare, zincare electrolitică table perforate, contractul de execuție din 30.06.2003 și 8.07.2003 și 15.08.2003, procesele verbale de recepție din 30.06.2003, 8.07.2003 și 15.08.2003, care demonstrează executarea serviciilor.
Susținerea pârâtei că nu i-au fost puse la dispoziție documentele justificative este nefondată față de prevederile art. 25 din Legea nr. 82/1991 republicată, care prevede că în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare.
Prezentarea acestor documente ulterior constituie mijloace de probă, care dovedesc executarea prestațiilor de către reclamantă.
Critica privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este nejustificată.
Potrivit art. 274(1) Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Ori, instanța a obligat pârâta să plătească aceste cheltuieli proporțional cu pretențiile admise.
Pentru considerentele mai sus expuse recursul pârâtei, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DGFP A împotriva sentinței civile nr. 1147/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Constată nul recursul declarat de reclamanta - AIî mpotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. /2 ex./03.02.2009
Jud. Fond.
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt, Marieta Florea
