Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3241/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 3241

Ședința publică din 16 decembrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui

JUDECĂTORI: Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea

-

GREFIER: -

S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M împotriva Sentinței civile nr. 1753 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.

Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 09 decembrie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii din partea reclamantei, prin intermediul cărora se solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentelor la cheltuieli de judecată în recurs, anexând chitanța privind plata onorariului avocațial și împuternicirea avocațială a apărătorului ales, avocat -..

Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1753, pronunțată la data de 27 mai 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, au fost respinse excepțiile formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M; a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B M și, în consecință, s-a constatat nulitatea actului administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice BMp rivind soluționarea contestației înregistrată de reclamantă sub nr. 23600 din 10.07.2008.

S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de a sumei de 6061 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. - din 11.12.2007.

Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să restituie reclamantei suma de 4540 lei cu dobânda legală calculată începând cu data achitării ei până la restituirea efectivă.

Totodată au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 1046 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru dispune astfel, instanța a reținut că excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu este lipsită de obiect, întrucât s-a încheiat contractul de asistență cu apărătorul îndeplinindu-se condițiile esențiale de promovare a acțiunii în justiție.

Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile a reținut instanța că este nefondată întrucât taxa de primă înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constatat a fi nelegal nu în baza unui act administrativ.

În ceea ce privește procedura de infrigement și cea a recursului prealabil reține instanța că sunt proceduri facultative și sunt aplicabile doar în situația în care textele comunitare sunt primitoare de mai multe înțelesuri putând conduce la sluții deferite. Ori în cauză textul este clar și stabilește interdicția de stabilire a unor taxe peste cele prevăzute și asumate de statele membre inclusiv România.

Cât privește fondul, a reținut instanța că art.90 paragrafele 1 din tratatul Comunității Europene prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România.

Aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.

Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.

Art. 90 alin. 1 din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea de drept a României și astfel reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului.

Față de cele arătate reține instanța că suma plătită de reclamantă nu este datorată potrivit legislației comunitare și ca atare trebuie restituită în întregime.

Împotriva soluției arătate a declarat recurs DGFP M în nume propriu și pentru B M, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În motivare s-a arătat că răspunsul comunicat nu reprezintă un act administrativ, în sensul art.41 pr.fiscală și, ca atare, dreptul intimatei nu a fost lezat.

Totodată s-a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită, întrucât instanțele de judecată au stabilit că taxa instituită prin OUG.nr.50/2008 este compatibilă cu normele dreptului comunitar, chiar dacă art.11 din OUG nr.50/2008 implică o aplicare retroactivă a dispozițiilor sale, aceasta vizează respectarea principiilor fiscalității.

Soluția instanței de fond a fost criticată și sub aspectul dobânzii acordate, arătând că deși reclamantul a solicitat dobânda legală prevăzută de Codul fiscal, instanța a acordat dobânda prevăzută de art. 3 din OG nr. 9/2000. Apoi instanța a acordat dobânda de la data achitării taxei de primă înmatriculare,deși s-a solicitat de la data pronunțării sentinței.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, a arătat că dat fiind plata voluntară nu este în culpă și ca atare nu trebuie obligată la plata cestora.

Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:

Astfel se reține că recurenta susține că adresa nu este un act administrativ și ca atare nefiind lezat intimatul cererea trebuia respinsă.

Aceste susțineri nu pot fi primite. Adresă materializează în corpul ei manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.

Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c, precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.

ori alte mijloace pe care le indică recurentele, pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.

A argumenta pe ideea că reclamanta trebuia să utilizeze calea unei alte acțiuni în contencios administrativ preventive în vederea înlăturării refuzului de înmatriculare dat prin ipoteză de autoritatea care ar fi trebuit să facă operațiunea de înmatriculare fără plata taxei înseamnă a expune pe reclamantă, pe o durată de timp, riscului lipsei folosinței bunului său, de vreme ce fără înmatriculare un autovehicul nu poate fi folosit legal conform destinației sale.

Or, în cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).

De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entității ce aparține de pârâtă (trezorerie) este o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.

Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.

Din această perspectivă cele susținute de recurentă nu pot fi considerate întemeiate și drept urmare soluția tribunalului cu privire la argumentele aduse în acea fază de recurentă se vădesc a fi legale.

Pe fond Curtea reține că prima instanță a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.90 din Tratat.

Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.

În raport de cele menționate anterior apar ca nefondate susținerile recurentei cu privire la competențele Curții Europene de Justiție și ale Curții Constituționale.

Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.

Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și Autoritatea Judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2".

Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale menționate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.

Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor interne să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).

Conform dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008,taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.

Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă, reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.

În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, Curtea apreciază că acoperirea integrală și efectivă a prejudiciului suferit de reclamantă nu se poate realiza decât în condițiile dreptului comun, respectiv prin acordarea dobânzii legale, de la data la care reclamanta a fost lipsită de folosința sumei achitată cu titlul de taxa de primă înmatriculare, conform OG nr. 9/2000, respectiv așa cum a cerut prin acțiune începând cu data de 14.07.2008. Întrucât în dispozitivul sentinței s-a prevăzut o altă dată, Curtea, în considerarea aplicării OG nr.9/2000 și a datei invocate prin demersul inițiat, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va admite recursul, va modifica sentința, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală prevăzută de art.3 alin.3 din OG nr.9/2000 asupra sumei de restituit începând cu 14.07.2008, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată în baza art.274, art.277 pr.civ. Curtea va obliga recurentele în solidar să achite intimatei cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 1573 din 27.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică, în sensul că obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M să achite reclamantei dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, începând cu data de 14.07.2008 și până la achitarea efectivă a sumei.Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Obligă recurenta să achite intimatei cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 500 lei.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

--- - - - - -

Red.FT/dact.MM

6ex./21.12.2009

Jud.fond:

Președinte:Gabriel Adrian Năsui
Judecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei Floarea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3241/2009. Curtea de Apel Cluj