Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 339/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR.--
DECIZIA NR.339/CA/2008-
Ședința publică din data de 22 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 2: Toros Vig Ana Maria
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O cu sediul în O str. - nr.2-4 în contradictoriu cu intimatul G domiciliat în O--B 29,.A,. 6 cu l ales în O, Parcul nr.7, etaj 1,.11 C împotriva sentinței nr.227/CA din 02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei consilier juridic, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru,intimatul a depus la dosar întâmpinare, după care:
Reprezentanta recurentei arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În motivare arată că această taxă a fost încasată potrivit prevederilor art. 2141și 2142Cod fiscal, iar de la 11.07.2008 a intrat în vigoare OG 50/2008 privind taxa de poluare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.227/02.06.2008 Tribunalul Bihora admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O și pe cale de consecință a obligat pe pârâtă să restituie reclamantului taxa specială pentru autoturisme în cuantum de 6.058 lei, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 1.039,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat in contul Trezoreriei Municipiului O suma de 6058 RON cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, pentru autoturismul marca Peugeot, aspect dovedit cu chitanța seria - nr. -, eliberată de Trezoreria Municipiului O la data de 18.09.2007 (5).
Prin cererea înregistrată la B sub nr 12316 din 14.12.2007, reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunicare (11), iar că prin adresa cu număr - din 01.02.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor- Direcția legislație în domeniul accizelor a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea au fost încasate in temeiul art. 214 1 - 214 3 din Codul Fiscal (13).
Potrivit art. 214 1 - 214 3 din Codul Fiscal și pct.31 1 - 31 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Pârâta, prin răspunsul comunicat reclamantului a invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
S-a constatat că în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente: Constituția României și Jurisprudența Curții de Justiție Europene, Astfel:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Referitor la Jurispudența Curții de Justiție Europene se poate aminte ca exemplu cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunicat este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul FIscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare tratatului, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului de către reclamantă, în cuantum, de 6.058 RON a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispoz. Art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care apreciază acest capăt de cerere ca fiind întemeiat și pe cale de consecință va obliga pe pârâtă să restituie taxa specială pentru autoturisme în cuantum, de 6.058 lei.
Pentru lipsirea reclamantei în mod nelegal de suma de 6.287 lei, de la data plății - 12 noiembrie 2007, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantei, în condițiile art. 1082 - 1084 Cod civil, instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei actualizată cu rata dobânzii legale, până la data plății.
Potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă pârâta a fost obligată să plătească cheltuielile de judecată constând in onorariul avocat in cuantum de 1000 RON, plata fiind dovedita prin chitanta anexata la dosar (19) și suma de 39,30 lei taxe judiciare de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului arată că potrivit art. 7 din Legea 554/2004 reclamanta trebuia să solicite înainte de a se adresa instanței revocarea în tot sau în parte a actului în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.
Înainte de sesizarea instanței, reclamantul nemulțumit de răspunsul primit la cererea formulată trebuia să-l conteste la organul fiscal potrivit art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală. Numai după emiterea deciziei de soluționare a contestației se putea adresa instanței de contencios administrativ.
Dispozițiile art. 90 din tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză deoarece nu este vorba de impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și pe de altă parte nu este un regim fiscal discriminatoriu deoarece prima de înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență a acestora.
Taxa specială s-a calculat potrivit art. 2141și 2142din Legea 571/2003 și reclamantul avea obligația de a plăti aceste taxe.
Potrivit art. 11 din OUG 50/2008 taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în Normele Metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate de recurentă, se constată că recursul nu este fondat.
Dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 se aplică numai în situația în care s-a emis un act administrativ, care ar vătăma un drept sau un interes legitim și în situația în care nu este reglementată o procedură aparte printr-o legislație specială.
În prezenta cauză fiind vorba de restituirea unor taxe plătite în bugetul de stat sunt aplicabile dispozițiile Codului fiscal, însă adresa comunicată reclamantului de către organul fiscal sub nr. -/01.02.2008 la cererea de restituire a sumei plătite, nu poate fi considerată un act administrativ fiscal în sensul art. 41-43 Cod fiscal și care ar fi supusă contestării.
Art.117 Cod procedură fiscală reglementează restituirea sumelor plătite în plus și prevede că procedura se va stabili prin Ordin al Ministerului Finanțelor.
În acest sens în Monitorul Oficial nr.13/5 ianuarie 2005 s-a publicat de către Ministerul Finanțelor procedura fără număr din 22 decembrie 2004 de restituire și de rambursare a sumelor de la buget în care nu se reglementează vre-o procedură prealabilă în cazul în care se refuză emiterea deciziei de restituire.
Printr-o analiză amplă și corectă prima instanță a reținut că taxa de primă înmatriculare contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, iar recurentul nu aduce nici o critică elocventă împotriva acestor rețineri.
Dispozițiile OUG 50/2008 invocate în recurs nu sunt aplicabile în prezenta cauză deoarece acest act normativ invocat de recurentă a intrat în vigoare ulterior pronunțării sentinței instanței de fond.
Nefiind nici un motiv care să ducă la casarea sau modificarea sentinței recurate în baza art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă se respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurenta va plăti intimatului 900 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O cu sediul în O str. - nr.2-4 în contradictoriu cu intimatul G domiciliat în O-- 29,.A,. 6 cu l ales în O, Parcul nr.7, etaj 1,.11 C împotriva sentinței nr.227/CA din 02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 900 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 22.10.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.TVA
Jud. fond C-tin
Tehn.red./2 ex.
28.10.2008
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Toros Vig Ana Maria
