Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMANIA

CURTEA DE APEL

Secția de contencios Administrativ i Fiscal

Decizia nr. 348/ Dosar Nr-

Sedința publică din 15 mai 2009

PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu

- - - - JUDECĂTOR 3: Mirena

- - judecător

- grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 92/CA din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 05 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 12 mai 2009, apoi pentru data de 15 mai 2009.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 92/CA din 28 ianuarie 2009 Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL B, în contradictoriu cu pârâtele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B și ADMINISTRAȚIA FINALELOR PUBLICE B; a anulat în parte raportul de inspecție fiscală întocmit de intimată la data de 4 decembrie 2006 și înregistrat sub nr. 5358/2/5.12.2006 cu privire la constatarea dreptului societății la deducerea pentru suma de 53.424,73 RON; a anulat Decizia nr. 191/26.VI.2008 emisă de B în soluționarea contestației administrative și a obligat intimatele să ramburseze societății reclamante suma de 4061 de lei cheltuieli de judecată. Prin încheierea de ședință din 6.03.2009 s-a dispus, în baza art. 281 Cod procedură civilă, îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței în sensul că se va insera un aliniat care a fost omis la dactilografierea minutei, respectiv, obligarea intimatelor să ramburseze reclamantei 53.424,73 lei reprezentând TVA.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Societatea reclamantă - SRL a solicitat intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice B rambursarea de 555.361.30 RON (5.553.613.007 ROL) prin decontul de TVA aferent lunii decembrie 2004.

În urma inspecției fiscale efectuate în acest scop, s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 5358/5 decembrie 2006 și decizia de impunere nr. 748/5 decembrie 2006 privind suma de 53.424 lei reprezentând respinsă la rambursare.

Prin Decizia nr.191/26 iunie 2008 Direcției Generale a Finanțelor Publice B s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de - SRL B, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice B sub nr. 22093/23 mai 2008, pentru suma de 53.424 lei reprezentând respinsă de la rambursare, pentru considerentele expuse de intimată ce constituie apărările de fond din întâmpinare.

Relativ la. de rambursat aferent facturilor fiscale emise de - SRL B în sumă de 30.645,24 lei, instanța reține că refuzul intimatei bazat pe faptul că societatea nu a făcut dovada că societatea era autorizată să desfășoare activități de colectare și valorificare a deșeurilor industriale reciclabile, nu au înregistrat în evidentele contabile facturile și nu au depus declarații pentru impozite și taxe, bilanțurile contabile nu are justificare legală.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr.571/2003, "Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile".

De asemenea, potrivit art. 45 alin.2 din G nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, "Pentru exercitarea dreptului de deducere trebuie îndeplinite următoarele cerințe:

a) bunurile respective urmează a fi utilizate pentru operațiuni care dau drept de deducere;

b) persoana impozabilă trebuie să dețină o factură sau un alt document legal aprobat prin care să justifice suma taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor achiziționate și

c) să nu depășească perioada prevăzută de art. 147 indice 1 alin.2 din Codul fiscal".

În speță, reclamanta justifică că bunurile au fost achiziționate de la - Metal SRL B respectiv fier vechi și deșeuri de inox în baza facturilor fiscale, iar din dovezi rezultă că societatea reclamantă a efectuat și plata bunurilor achiziționate cu ordine de plată.

Bunurile achiziționate (deșeuri metalice) se circumscriu obiectului de activitate al societății (reciclare și valorificare deșeuri).

Pe cale de consecință, societatea reclamantă a justificat dreptul la deducerea, fiind îndeplinite cumulativ cerințele legale.

Faptul că societatea furnizoare nu a prezentat autorizație de colectare și valorificare a deșeurilor industriale reciclabile, că nu și-a înregistrat în contabilitate facturile nu a depus declarații pentru impozite și taxe și bilanțuri contabile nu îi poate fi imputat societății beneficiare și nu aduce atingere dreptului acestei societăți la deducerea

Reclamanta a evidențiat că operațiunile de achiziționare a deșeurilor sunt reale, facturile fiscale îndeplinesc cerințele de document justificativ și societatea a depus diligente minime stipulate de lege privind condițiile de întocmite a facturilor fiscale.

În acest sens, este și Decizia nr. V/2007 a Înaltei Curți de Casație Justiție potrivit căreia în aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 4 lit. f și art. 145 alin.8 lit. a și b din Codul fiscal, precum și ale art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991 republicată stabilesc că "taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea ".

În speță, facturile fiscale au calitatea de document justificativ, îndeplinind cerințele de formă stipulate de lege, elemente de identificare a furnizorilor fiind complete și reale, aspect necontestat de intimată.

Susținerile intimatelor privesc activitatea societății furnizoare care nu deține autorizație specială și nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale, aspecte pentru care această societate poate răspunde fiscal sau penal și nu sunt pertinente în cauză.

De asemenea, relativ la. de rambursat aferentă facturilor emise de - & SRL B sumă de 22.779,48 lei, instanța urmează pentru considerentele mai sus expuse, a înlătura susținerile intimatelor ca neîntemeiate, aspectele reținute de organul de control cad în sarcina societății furnizoare și exced cadrului legal în materia deducerii A pentru societatea beneficiară.

În consecință, în mod neîntemeiat organul fiscale nu au luat în considerare operațiunile comerciale desfășurate de societatea reclamantă cu - & SRL B și - Metal SRL B care au avut un scop economic și au fost evidențiate corect în contabilitatea societății reclamante ce pretinde dreptul la deducerea

Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis acțiunea reclamantei, a anulat parțial actele administrativ fiscale contestate, a constat dreptul societății la deducerea A pentru 53.424,73 și a obligat intimatele să ramburseze reclamantei această sumă.

Văzând prevederile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, reținându-se culpa procesuală a intimatelor au vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat de 4022 lei evidențiat cu factura fiscală din 22 decembrie 2006 și taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

În cauză a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și a solicitat să se constate că în mod greșit s-a respins excepția invocată privind lipsa calității sale procesuale pasive întrucât în cauză nu se contestă nici un act fiscal emis de Administrația Finanțelor Publice B. Direcția Controlului Fiscal nu a funcționat niciodată în cadrul Administrației Finanțelor Publice B ci în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B

În conformitate cu nr. 268/2007 din 1.04.2007 în cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului B figurează activitatea de inspecție fiscală B.

A solicitat scoaterea din cauză a sa pentru lipsa legitimității procesuale pasive.

În cauză a declarat recurs și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În situația în care nu se poate stabili proveniența reală a bunurilor, operațiunile ce le privesc nu pot fi înregistrate în contabilitate. Operațiunile comerciale derulate între furnizori și intimată nu sunt reale, nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, astfel încât intimata nu are dreptul de deducere TVA.

Examinând recursurile declarate în cauză, motivele invocate, dispozițiile art. 309 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:

În ce privește recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, instanța constată că reclamanta nu contestă nici un act fiscal emis de instituția recurentă.

De asemenea, Direcția Controlului Fiscal nu a funcționat niciodată în cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului B, ci funcționa și funcționează în cadrul Direcției General a Finanțelor Publice actele de control contestate sunt emise de organe de control ale Direcției Controlului Fiscal din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice

Ca urmare, se constată fondat recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și urmează a fi admis, cu consecința admiteri excepției lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât această instituție nu este parte a raportului juridic dedus judecății, și a respingerii acțiunii reclamantei față de această pârâtă întrucât nu are calitate procesuală în cauză.

În ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice B se constată că acesta este nefondat.

S-a imputat - SRL, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B, faptul că aceasta a înregistrat în contabilitate operațiuni comerciale nereale, respectiv documente emise de furnizori, documente care nu îndeplinesc cerințele prevăzute de lege pentru a acea calitatea de "document justificativ".

Astfel, referitor la facturile fiscale emise de furnizorul - SRL B, organele fiscale au imputat beneficiarei - SRL că societatea furnizoare nu era autorizată să desfășoare activități de colectare și valorificare a deșeurilor industriale reciclabile, nu a evidențiat în contabilitate facturile emise, nu a depus declarațiile pentru impozite și taxe și deconturile TVA, nu a făcut dovada că deține spații depozitare pentru deșeuri industriale reciclabile.

În ce privește facturile emise de furnizorul - & - SRL organele fiscale au arătat că această societate nu a depus declarație privind obligațiile de plată la buget, nu deține autorizație eliberată de Prefectura T pentru colectarea și valorificarea deșeurilor metalice feroase și nu au stații amenajate în acest sens pentru colectare și depozitare.

S-a reținut că reclamanta nu pot înregistra în contabilitate operațiunile respective dacă nu se stabilește proveniența reală a bunurilor și faptul că respectivele materiale s-au achiziționat în realitate având în vedere problemele identificate la furnizori.

Instanța constată că organele fiscale impută în esență reclamantei faptul că nu a verificat elementele înscrise în facturile de achiziționare a mărfurilor și elementele de identificare a furnizorilor de mărfuri, însă documentele justificative îndeplinesc toate cerințele HG831/1997, iar societatea beneficiară nu are obligația legală de a verifica realitatea datelor înscrise în aceste documente, ci poate depune eventual diligențe pentru a se asigura de realitatea datelor, fără a exista sancțiune în cazul în care aceste diligențe nu sunt realizate.

Faptul că furnizorii nu au colectat și plătit TVA nu este o situație ce poate fi imputată societății beneficiare, reclamanta din prezenta cauză.

Reclamanta a îndeplinit cerințele art. 45 alin.2 din G nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, astfel că acțiunea sa este fondată în ce privește raportul obligațional dedus judecății.

Ca urmare, este temeinică și legală hotărârea instanței de fond în ce privește pretențiile reclamantei față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, care va fi obligată să plătească reclamantei suma de 53.424,73 lei reprezentând deducere TVA și suma de 4061 lei cheltuieli de judecată efectuate cu ocazia judecării cauzei la instanța de fond.

Întrucât a fost respins recursul Direcției Generală a Finanțelor Publice B, iar reclamanta a făcut dovada cheltuielilor de judecată în recurs și a solicitat aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, se va admite cererea ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B împotriva sentinței civile nr 92/CA/28.01.2009 și a încheierii din 6.03.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul nr - pe care le modifică în parte și, în consecință:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului B și respinge acțiunea reclamantei - SRL B față de această pârâtă întrucât nu are calitate procesuală în cauză.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile în sensul că:

Obligă intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B să ramburseze societății reclamante suma de 53.424,73 lei.

Obligă intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B să plătească reclamantei suma de 4061 lei cheltuieli de judecată.

Respinge recursul declarat de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B împotriva aceleiași hotărâri.

Obligă pe recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B să plătească intimatei - SRL B suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2009.

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

Grefier

red MR 11.06.2009

dact RP 22.06.2009

2 ex

jud fond A

Președinte:Comșa Marcela
Judecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Mirena

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Brasov