Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 361/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 361
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice O, împotriva sentinței numărul 648 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice O.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Avocat pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul O l t, reclamantul a contestat decizia nr.127 din 24.05.2007, emisă de DGFP O, prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr.30/29.03.2007, ce privea atragerea răspunderii solidare a acestuia, împreună cu numiții, și.
A arătat reclamantul că a fost asociat și administrator împreună cu numitul la SC SRL, până la data de 10.01.2006, când acesta împreună cu asociatul său s-a retras, cesionând părțile sociale numiților și ce au fost atrași în societate, aceștia devenind administratorii societății.
Prin decizia nr.30 din 29.03.2007, emisă de intimata DGFP O s-a dispus angajarea răspunderii solidare a foștilor administratori ai societății împreună cu actualii administratori pentru suma de 212.441 lei, reprezentând obligații fiscale restante și pentru care societatea a fost constatată în stare de insolvabilitate.
A precizat reclamantul, că prin decizie s-a reținut că a înstrăinat patrimoniul societății cu rea credință în scopul sustragerii de la plata obligațiilor bugetare, deși la data cedării părților sociale, societatea nu avea activ, ci doar pasiv, astfel că nu s-a produs nici o înstrăinare a patrimoniului societății.
Intimata DGFP Oad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamantul a contestat decizia nr.135/04.06.2007, emisă de DGFP O, prin care s-a respins contestația formulată de aceasta împotriva deciziei nrr.30/29.03.2007, emisă de intimată, privind atragerea răspunderii solidare, alături de asociatul administrator, ce au fost asociați la SC"" SRL până la 10.01.2006, când părțile sociale au fost cedate numiților și.
Prin încheierea din 19 septembrie 2007, s-a dispus conexarea celor două dosare în temeiul art.164 Cod pr.civilă, avându-se în vedere că ambii reclamanți contestă decizia nr.30 din 29.03.2007, emisă de intimată.
Prin sentința nr.648 din 17 octombrie 2007, Tribunalul Olta admis acțiunea reclamanților, a anulat deciziile nr.127/24.05.2007, nr.135/04.06.2007, precum și nr.30/29.03.2007, cu privire la cei doi reclamanți, acte emise de DGFP
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că cei doi petenți au fost asociați și administratori la SC" SRL până la data de 10.01.2006, când prin hotărârea nr.1 s-au retras din societate și au cesionat părțile sociale numiților și.
Din înscrisurile depuse la dosar de către intimată, s-a reținut că nu s-a făcut dovada existenței vreunui bun în patrimoniul societății, care să fi fost înstrăinat de către petenți, în calitate de asociați-administratori, aceștia cesionând părțile sociale care se circumscriu capitalului social minim de 200 lei, care însă sunt proprietatea asociaților și nu a societății.
A reținut în esență prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de dispozițiile art.27 lit.b din OG 92/2003, astfel că nu poate opera angajarea răspunderii solidare a celor doi petenți pentru creanțele bugetare menționate în actul administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă DGFP O, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut, în principal, că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care trebuia anulată în parte decizia contestată de reclamanți,pentru a fi opozabile dispozițiile acesteia referitoare la ceilalți administratori și.
S-a mai susținut că motivația instanței de fond în sensul că cesiunea din data de 12.01.2006 nu s-a făcut cu rea-credință, prin sustragerea de la plată a obligațiilor față de bugetul consolidat al statului înregJ. de SC" SRL este greșită, întrucât administratorii au provocat insolvabilitatea, intrând sub incidența art.27 alin.1 lit.b din OG nr.92/2003.
Examinând recursul formulat prinprisma motivelor invocate, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.30/29.03.2007, DGFP Oaa ngajat răspunderea solidară a asociaților administratori, reclamanți în prezenta cauză, precum și și, pentru suma de 212.441 lei.
Pentru a dispune antrenarea răspunderii solidare, organul fiscal a reținut că SC datora la data de 14.02.2007, suma de 212.441 lei către bugetul general consolidat al statului, că la data executării s-a constatat de către executorii fiscali că societatea era în stare de insolvabilitate care a fost determinată de înstrăinarea patrimoniului societății prin cesionarea părților sociale, în data de 12.01.2006 de către foștii asociați și către noii asociați și.
S-a mai reținut că prin cesiunea din data de 12.01.2006, noii asociați au favorizat înstrăinarea cu rea-credință a patrimoniului, nu au mai depus declarații fiscale la organul fiscal, nu au efectuat nici o plată, nu au desfășurat nici o activitate la sediul societății provocând insolvabilitatea societății.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile art.27 din Codul d e procedură fiscală pentru antrenarea răspunderii solidare a altor persoane.
Reclamanții F: și au contestat decizia de antrenare a răspunderii solidare, iar prin deciziile nr.127/24.05.2007 și 135/04.06.2007 au fost respinse contestațiile acestora, cu motivarea că petenții au înstrăinat cu rea credință patrimoniul debitorului, în scopul împiedicării executării.
Curtea apreciază că deciziile de mai sus sunt netemeinice și nelegale cu privire la cei doi petenți, așa cum corect a reținut prima instanță.
Motivele de recurs formulate de pârâtă sunt nefondate pentru considerentele de ordin legislativ ce vor fi expuse în continuare, raportate la situația de fapt dovedită în cauza dedusă judecății.
Codul d e procedură fiscală reglementează în cuprinsul art.27 condițiile în care se poate antrena răspunderea solidară a altor persoane alături de plătitorul obligației fiscale.
Astfel, textul prevede că pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile acestui cod, răspund solidar:
- persoanele fizice sau juridice, care în cei trei ani anteriori declarării insolvabilității, cu rea credință, dobândesc în orice mod active de la debitori care își provoacă astfel insolvabilitatea;
- administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinare sau amendarea cu rea-credință a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Decizia de antrenare a răspunderii (fila nr.8 și următoarele din dosarul de fond) cuprinde ca temei de drept prevederile art.27 și 28 din Codul d e procedură fiscală.
În decizie nu s-a precizat de către organul fiscal care anume din tezele cuprinse în art.27 din OG nr.92/2003 constituie temeiul legal al atragerii răspunderii solidare, însă din motivarea acesteia rezultă că s-a reținut că foștii administratori ai societății au concesionat părțile sociale pe care le dețineau la societate.
Situația de fapt avută în vedere la emiterea deciziei se poate încadra în prevederile art.27 alin.1 lit.b din OG 92/2003.
Ca urmare, pentru a stabili dacă decizia de antrenare a răspunderii foștilor administratori este legală și temeinică, în ceea ce îi privește pe aceștia și dacă motivele de recurs sunt fondate, Curtea va analiza îndeplinirea prevederilor legale din textul menționat raportat la situația de fapt existentă în cauză.
Din procesul verbal încheiat la data de 22.01.2007, se constată că executorii fiscali nu au identificat bunuri mobile și imobile urmăribile care să aparțină societății, motiv pentru care s-a declanșat starea de insolvabilitate.
Organul fiscal a apreciat că foștii administratori, asociați ai societății au înstrăinat părțile sociale pe care le dețineau la societate către actualii asociați și, sens în care s-a adoptat Hotărârea nr.1/10.01.2006 și a fost încheiat actul adițional nr.28/12.01.2006, înregistrat la ORC sub nr.72/13.01.2006 și că astfel s-a creat starea de insolvabilitate a persoanei juridice debitoare.
Textul art.27 alin.1 lit.b prevede antrenarea răspunderii solidare a administratorilor și asociaților, dacă aceștia au provocat starea de insolvabilitate a societății cu rea credință.
În cauză, starea de insolvabilitatea este dovedită și de altfel necontestată.
C de-al doilea element necesar și determinant, pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului sau asociatului, reaua credință reprezintă o stare de fapt contribuie dovedită, întrucât legiuitorul nu a instituit prezumția de vinovăție în cazul procedurilor arătate mai sus.
În ceea ce privește reaua credință a foștilor asociați, instanța de fond a dat o corectă și justă interpretare a probelor cauzei.
Împrejurarea că reclamanții au cesionat părțile sociale pe care le dețineau la societate, astfel cum rezultă din Hotărârea nr.1/10.01.2006, nu întrunește cerința legală privind reaua credință a administratorilor.
Având în vedere motivele arătate anterior, Curtea reține că starea de insolvabilitate a societății nu a fost provocată de reaua credință a foștilor administratori ai societății.
Cu privire la motivul de recurs privind exprimarea greșită din dispozitivul sentinței de anulare a deciziei numai cu privire la cei doi contestatori, în loc de "anulare în tot sau în parte a actului administrativ" fiscal contestat, Curtea îl apreciază ca fiind neîntemeiat, întrucât din conținutul dispozitivului sentinței rezultă fără echivoc că actul administrativ a fost anulat numai cu privire la cei doi reclamanți, rămânând valabile dispozițiile acestuia în privința administratorilor actuali ai societății debitoare.
Pe de altă pare, în situația în care pârâta are nelămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, aceasta are posibilitatea ca în temeiul dispozițiilor art.281 alin.1 Cod pr.civilă să ceară instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul.
Astfel, în baza dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă raportat la art.3041Cod pr.civilă, constatând că nu sunt motive de modificare ori de casare a sentinței, se va dispune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice O, împotriva sentinței numărul 648 din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/17.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
