Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 373/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 373/2010
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare recursul declarat de reclamanta - SERV SRL împotriva sentinței civile nr. 2530 din 15.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de prima înmatriculare.
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 01 februarie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 8 februarie 2010 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2530 din 15.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - SERV SRL împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Administrația Finanțelor Publice B M, având ca obiect contencios administrativ și s-au respins excepțiile invocate de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 11 din OUG 50/2008 modificată: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
În realitate prin OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
Taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este de asimilat cu un impozit pentru a se pune problema că produsele provenite din import sunt discriminate în raport cu cele autohtone.
OUG 50/2008 nu contravine legislației comunitare. Potrivit Deciziilor Curții Constituționale 1344/2008 și 499/2009, acest act normativ nu are caracter retroactiv, situație în care nu există nici un motiv suficient și pertinent ca dispozițiile ei să nu fie aplicate.
În ceea ce privește excepțiile pârâtei, acestea nu sunt întemeiate. Lipsa calității de reprezentant al a fost acoperită prin încheierea unui nou contract de asistență juridică, depus la dosar. Sesizarea Curții de Justiție a Comunității Europene cu un recurs prealabil pentru interpretarea unor norme comunitare nu este obligatorie pentru instanțele de fond și nici pertinente pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește prescripția acțiunii, tribunalul a considerat că acest termen, care este de 5 ani de la data plății făcute nelegal, nu a fost depășit. Refuzul de restituire este un act administrativ pentru care plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 al. 1 din Lega 554/2004 modificată nu este necesar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SERV SRL, solicitând admiterea acestuia, cu modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei - SERV SRL și în consecință, să se constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 9734 lei achitată la Trezoreria Municipiului B M cu chitanța seria - nr.-/02.11.2007 și să se dispună obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice B M, să se restituie reclamantului întreaga sumă, cu dobânda de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, calculată potrivit dispozițiilor art.124, art.120 alin.7 și art.70 pr.civ. precum și la obligarea pârâtei la 2.100 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Hotărârea a fost nelegală, ea a fost dată cu încălcarea legii și cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 din pr.civ.
Astfel, motivarea dată sentinței de către Tribunalul Maramureș este copiată "cuvânt cu cuvânt " din Decizia nr. 499/2009 a Curții Constituționale care a statuat că dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008 nu retroactivează.
În speța de față, însă, pentru soluționarea corectă a cauzei chestiunea care se pune nu este aceea a retroactivității sau a neretroactivitătii OUG nr. 50/2008.
Problema la care este chemată să răspundă instanța de judecată este aceea a conformității dispozițiilor egislației interne, naționale, cu legislația comunitară, în concret a conformității dispozițiilor art. 214/1-214/3 din Codul fiscal cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Guvernul României a adoptat nr.OUG 50/2008, cu intrare în vigoare la 1 iulie 2008, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 214 ind. 1- 214 ind. 3 din Codul fiscal. La această ordonanță i-au fost aduse mai multe modificări, însă Comisia Europeană a criticat cu fermitate si aceste reglementări ulterioare.
axa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este la fel de discriminatorie ca si cea pe care o înlocuiește, tocmai pentru că perceperea taxe i pe poluare este legată de prima înmatriculare a autovehiculului în România și nicidecum de poluare.
, cele două scopuri majore urmărite prin instituirea taxei pe poluare au fost, pe de o parte, stoparea intrării în România a unui număr foarte M de autovehicule second hand provenind din țările membre ale Uniunii Europene și pe de altă parte stimularea producției autohtone de automobile.
Numai că acestea, amândouă, contravin dispozițiilor Tratatului de instituire a Comunității Europene.
În fine, potrivit dispozițiilor art. 148 din Constituția României judecătorul național este chemat să aplice în mod direct reglementările euro.
În concluzie, având în vedere faptul că atât taxa de primă înmatriculare - a cărei restituire o solicită reclamanta - cât si taxa de poluare - în vigoare în momentul de față - contravin reglementărilor comunitare sus menționate, se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat în petit.
În privința cuantumului dobânzii și a datei de la care ea poate fi acordată învederează instanței dispozițiile art. 124 din Codul d e procedură fiscală.
Cheltuielile de judecată în ambele instanțe - 2.100 lei - compuse din 2.000 lei onorariu avocațial plus taxele de timbru și cheltuieli de transport de la B M la instanța de recurs - sunt datorate potrivit dispozițiilor art.274 pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Înscrisurile existente la dosarul instanței de fond, depuse ulterior trimiterii cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs, într-un prim ciclu procesual, relevă faptul că reclamantul a încheiat personal contractul de asistență juridică cu mandatarul său, excluzând participarea M; de asemenea, urmare a acelorași demersuri ale instanței de recurs, reclamantul a depus înscrisuri care atestă că anterior importului în România, autoturismul pentru care s-a achitat taxa de primă înmatriculare a fost înmatriculat într-un alt stat membru UE.
Fiind astfel înlăturate viciile semnalate de către C, eferitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a M, invocată de către cele două intimate prin întâmpinare, se constată că aceasta a rămas fără obiect, raportat la excluderea acestei persoane juridice din cadrul procesual asupra căruia este ținută să se pronunțe Curtea.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că acțiunea formulată este neîntemeiată, taxa de poluare reglementată de dispozițiile OUG nr. 50/2008 fiind compatibilă cu dreptul comunitar.
Or, din actele depuse la dosar, Curtea constată că recurenta reclamantă nu a solicitat restituirea unei sume achitate în baza dispozițiilor OUG nr. 50/2008, astfel cum eronat a reținut instanța de fond, ci a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în baza dispozițiilor art. 2141-2143Cod fiscal.
Analizând dispozițiile legale în baza cărora reclamanta a fost obligată să achite taxa de primă înmatriculare, Curtea constată că acestea contravin dispozițiilor comunitare, respectiv ale art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, trebuia să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră, instanța de fond nu și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care, deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală, au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta recurentă are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, sens în care Curtea apreciază întemeiat recursul formulat, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului (procedura de infringement), nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei.
Referitor însă la cuantumul taxei de primă înmatriculare care trebuie restituit, Curtea constată că reclamanta a beneficiat de o restituire parțială a taxei, pe parcursul derulării prezentului litigiu, fiind depuse acte în acest sens la dosar.
Astfel, conform deciziei nr. 41811 din data de 28.10.2008, reclamanta a achitat suma de 9734 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, fiindu-i restituită suma de 793 lei, astfel încât este îndreptățită doar la plata diferenței de 8941 lei ( 14, 15, dosar fond).
De asemenea, în ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii prevăzute de art. 124 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală, Curtea constată că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în baza prevederilor art. 2141Cod fiscal, însă aceste dispoziții legale au fost considerate incompatibile cu dreptul comunitar, astfel încât aceasta nu va fi considerată o taxă fiscală pentru a putea atrage incidența dobânzii fiscale.
În baza principiului disponibilității, instanța trebuie să aibă în vedere solicitarea formulată de către reclamantă, astfel încât, acest petit urmează a fi respins.
Așa fiind, sentința fondului, urmare a admiterii recursului declarat, în baza prev. art. 312 alin. 1.pr.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi modificată în parte, în sensul în care se va dispune obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M la restituirea sumei de 8941 lei, iar petitul privind acordarea dobânzii legale, în temeiul prev. art. 124.pr.fisc. va fi respins.
Pârâta va fi obligată, potrivit art. 274.pr.civ. la plata sumei de 460 lei, cheltuieli de judecată care reprezintă onorariul avocațial și taxa de timbru, aferente judecării fondului, precum și cele datorate ca urmare a admiterii prezentului recurs.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3.pr.civ. care își găsesc aplicabilitate în speță. Astfel, se poate observa că reprezentantul reclamantului a solicitat obligarea pârâtelor la plata unui onorariu în cuantum de 1000 RON, respectiv 2000 RON, plus cheltuieli de transport, pentru activitatea acestuia în primă instanță și în recurs. Aceste sume sunt apreciate de C ca fiind nepotrivit de mari în raport de valoarea pricinii și de complexitatea ei, cu atât mai mult cu cât reclamantului i-a fost restituită diferența dintre taxa de înmatriculare și cea de poluare.
De asemenea, acțiunea formulată este identică în toate cele peste 600 de litigii identice promovate și care vizează restituirea taxei de primă înmatriculare urmare a protocolului încheiat inițial între reprezentantul reclamantului și - Filiala Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că probațiunea în cauză a fost efectuată doar la solicitarea instanței de recurs, urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, prin depunerea de înscrisuri care atestă că anterior importului în România, autoturismul pentru care s-a achitat taxa de primă înmatriculare a fost înmatriculat într-un alt stat membru UE precum și prin încheierea și depunerea contractului de asistență juridică încheiat personal de reclamant cu mandatarul său, excluzând participarea
Mai trebuie reținut, de asemenea, că în jurisprudența constantă a, instanța supremă admite că prevederile art. 274 alin. 3.pr.civ. sunt aplicabile ori de câte ori onorariul de avocat acordat nu apare ca fiind justificat nici din punct de vedere probator, nici din punct de vedere al valorii pricinii sau a muncii îndeplinite de avocat (decizia nr. 3.944 din 04 decembrie 2007).
Ca atare, vor fi respinse restul pretențiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, atât pentru fond, cât și pentru recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SERV SRL împotriva sentinței civile nr. 2530 din 15.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică, în sensul că admite, în parte, acțiunea și obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M să achite reclamantului suma de 8941 lei.
Respinge capătul de cerere privind dobânda.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 460 lei în favoarea reclamantei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
01.03.2010/6 ex.
jud.fond:Șt.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
