Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 374/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 374/2010
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2219 din 21.08.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE munca SI PROTECȚIE SOCIALA C având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 februarie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 8 februarie 2010 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2219 pronunțată la data de 21 august 2009 de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost espinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția de Muncă și Protecție Socială C, având ca obiect anularea Deciziei nr.131/02.03.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul s-a născut la data de 01.12.1956 în loc. jud.S, fiul lui și.
Atât din susținerile reclamantului cât și din probațiunea administrată, rezultă că în anul 1950 averea familiei bunului din partea mamei reclamantului - familia - a fost confiscată fiind evacuată din casa în care locuiau.
De asemenea, rezultă că familia a rămas fără casă, însă nu s-a făcut dovada că din dispoziția organelor de represiune a fost mutată forțat in altă localitate și nici faptul că a avut stabilit restricții domiciliare în loc.
Mama reclamantului la acea dată era minoră și nu s-a dispus împotriva ei confiscarea averii și evacuarea din locuință, urmând regimul părinților, având stabilit domiciliul la aceștia. După 1950 s-a recăsătorit întemeindu-și propria familie, familia, în cadrul căreia s-a născut reclamantul în anul 1956.
Prin același probatoriu nu s-a făcut dovada că asupra tatălui reclamantului a fost dispusă pe motive politice una din măsurile de persecuție politică, prevăzute la art.1 din Decretul-Lege nr.118/1990.
În aceste circumstanțe, prin Decizia nr.131/02.03.2009 s-a respins contestația reclamantului împotriva Hotărârii nr.2638/11.01.2009 ambele emisă de pârâtă, constatându-se că nu a făcut dovada că asupra sa din motive politice s-a luat una din măsurile de persecuție politică prevăzută la art.1 al.1 și 2 din Decretul-Lege nr.118/1990.
Așa cum rezultă din prevederile Decretului Lege 118/1990, acestea sunt incidente numai persoanelor care pe motive politice s-au aflat în una din situațiile prevăzute la art.1 din acest act normativ, precum și soțului supraviețuitor, însă în cazul în care cel care a suferit persecuția politică a decedat în timpul exercitării persecuției, sau după ce a încetat persecuția, nefiind prevăzută posibilitatea legală de abordare a unor indemnizații lunare și facilități urmașilor persoanelor persecutate pe motive politice.
De asemenea, apărarea formulată de reclamant sub aspectul acordării pensiei de urmaș după mama sa, în mod corect a fost apreciată de pârâtă ca inadmisibilă, deoarece acesta nu îndeplinește condițiile expres prevăzute în art.66 din Legea nr.19/2000 pentru acordarea acesteia, iar art.2 al.2 din Decretul-Lege nr.118/1990 menționează fără echivoc că au dreptul la pensie de urmaș numai persoanele care îndeplinesc aceste condiții.
Față de cele expuse, reținând că reclamantul nu a făcut dovada că asupra sa personal sau a familiei sale - familia - a fost dispusă din dispoziția organelor de represiune pe motive politice măsura domiciliului obligatoriu, a fost respinsă acțiunea ca nefondată și a fost menținut actul atacat ca temeinic și legal.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii având ca obiect anularea deciziei nr.131/2 martie 2009.
Motivarea recursului a realizat-o prin invocarea faptului că este un supraviețuitor al perioadei de strămutare cuprinsă de la naștere și până la părăsirea domiciliului obligatoriu deși s-a reținut că nu s-a făcut dovada mutării forțate în ciuda faptului că există depuse la dosar declarații ale martorilor.
Analizând recursul promovat Curtea reține următoarele:
Reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr.131 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială C urmare a contestației înregistrată sub nr.696/10.02.2009 depusă împotriva hotărârii nr.2638/12.01.2009 emisă de Comisia pentru aplicarea DL nr.118/1990 din cadrul
C prin hotărârea nr.2638/12.01.2009 a reținut că în anul 1950 familia bunicului petentului, a fost evacuată din casa în care locuia ca urmare a faptului că bunicul a fost arestat pentru sabotaj, iar printre cei evacuați se găsea și mama petentului care la data respectivă era minoră, în vârstă de 16 ani iar petentul s-a născut în anul 1956 dată la care mama acestuia majoră fiind își întemeiase propria familie astfel că s-a reținut că petentul nu a dovedit cu acte oficiale că asupra familiei sale a fost luată pe motive politice una din măsurile de persecuție prev. la art.1 din DL nr.118/1190.
Prin aceeași hotărâre s-a reținut că nici declarațiile martorilor anexate la cerere nu confirmă această ipoteză astfel că s-a conchis că petentul nu face dovada că familia sa a avut stabilit domiciliul obligatoriu.
Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, a statuat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33) și că prin urmare, o simplă analiză formală nu este suficientă pentru a asigura respectarea dreptului interesaților de acces la instanță.
Prima instanță s-a mărginit să analizeze cererea formulată din perspectiva susținerilor pârâtei fără a realiza o analiză proprie a probatoriului administrat constând în înscrisuri și fără a procedat la audierea nemijlocită a martorilor a căror declarații au constituit temeiul refuzului acordării dreptului pretins în ceea ce îl privește pe reclamant.
Așadar prima instanță nu a procedat la cercetarea fondului cauzei devenind astfel incidente dispozițiile art.312 alin.5 pr.civ. întrucât hotărârea a fost pronunțată fără a fi fost cercetat fondul cauzei împrejurare în raport de care cu respectarea exigențelor art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004 se impune casarea sentinței civile pronunțate și trimiterea acesteia la prima instanță pentru asigurarea dublului grad de jurisdicție și a accesului efectiv la o instanță.
În rejudecare instanța va proceda la administrarea întregului probatoriu necesar reprezentat de înscrisuri și de dovada cu martori care să determine o efectivă cercetare a cererii deduse judecății prin dezlegarea stării de fapt în raport de care se solicită aplicarea anumitor dispoziții legale.
Curtea pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art.312 C,pr.civ. va admite recursul promovat și va dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2219 din 21.08.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./17.02.2010
Jud.fond.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
